|
CAPITOLUL 11
Urmările înţelepciunii.
1. Înţelepciunea înalţă capul celui smerit
şi-l face să şadă între cei mari.
2. Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi
să nu te scârbeşti de om pentru chipul lui.
3. Mică este între cele zburătoare albina, dar
rodul ei întrece orice dulceaţă.
4. Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi,
nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt
lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni.
5. Mulţi tirani au căzut pe pământ, iar cel
la care nu se gândea nimeni a purtat stema.
6. Mulţi puternici au fost necinstiţi foarte
şi cei măreţi au fost daţi în mâinile altora.
7. Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi
şi atunci dojeneşte.
8. Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi nu
tăia nimănui şirul cuvintelor.
9. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa
şi la judecata păcătoşilor să nu stai împreună
cu ei.
10. Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri,
11. Că de te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi
fără de vină.
12. Şi de vei alerga, nu vei prinde, şi de vei
fugi, nu vei scăpa.
13. Este câte un om care se osteneşte şi
munceşte şi se sârguieşte şi cu atât mai mult este
sărac.
14. Este câte un om slab şi fără de ajutor,
lipsit de putere şi împovărat de sărăcie,
15. Şi ochii Domnului au căutat spre el cu bine
şi l-au ridicat din smerenia lui şi au înălţat capul lui,
şi s-au mirat de el mulţi.
16. Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea,
sărăcia şi avuţia de la Domnul sunt.
17. Darul Domnului rămâne la cei binecredincioşi
şi bunăvoinţa Lui în veac bine va spori.
18. Este câte un om care se îmbogăţeşte prin
multă grijă şi zgârcenie şi aceasta este partea
ostenelilor lui,
19. Zicând: Am aflat odihnă şi acum voi mânca din
bunătăţile mele,
20. Şi nu ştie că vremea trece şi va
muri şi le va lăsa altora.
21. Stai în ce te-ai făgăduit tu şi întru
aceea îndeletniceşte-te şi petrece, şi intru lucrul tău
sporeşte.
22. Nu te mira de lucrările păcătosului;
nădăjduieşte în Domnul şi rămâi întru osteneala
ta.
23. Că lesne este înaintea Domnului a
îmbogăţi pe cel sărac degrabă şi fără de
veste.
24. Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios
şi într-un ceas, degrabă, răsare binecuvântarea Lui.
25. Să nu zici: De ce am nevoie? Şi de acum, care
va fi averea mea?
26. Să nu zici: Am destule, pentru ce să mă
mai necăjesc de acum:
27. În ziua bunătăţilor este uitarea
răutăţilor şi în ziua răutăţilor nu este
pomenirea bunătăţilor.
28. Că lesne este înaintea Domnului, în ziua
sfârşitului, să dea omului după căile lui.
29. Vremea de restrişte aduce uitarea
desfătărilor şi la sfârşitul omului se vor descoperi
lucrurile lui.
30. Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l
socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte
omul.
31. Nu băga pe tot omul în casa ta, că multe sunt
meşteşugirile celui viclean.
32. Potârniche închisă în coşniţă,
aşa este inima trufaşului, şi ca iscoada priveşte
căderea.
33. Că cele bune le întoarce cu viclenie în rele
şi pentru cele bune te va huli.
34. Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul,
şi omul păcătos pândeşte sângele.
35. Păzeşte-te de cel răufăcător,
că rele meşteşugeşte, ca nu cumva să te facă
să fii pururea de batjocură.
36. Dacă laşi pe cel străin să
locuiască la tine, el îţi va face tulburări şi te va
înstrăina de la ale tale.
|