CAPITOLUL 14  
Întrebuinţarea bunurilor vremelnice. Stăpânirea limbii şi deprinderea înţelepciunii.  

l. Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa şi nu se răneşte cu amărăciunea păcatului. 
2. Fericit este cel pe care nu-l învinovăţeşte sufletul lui şi care n-a căzut de la nădejdea sa. 
3. Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuţiile, şi omul pizmătăreţ ce înţelege din averea sa? 
4. Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună şi cu bunătăţile lui alţii se vor desfăta. 
5. Cel care este rău pentru el însuşi cui va fi bun? Şi nu se va veseli cu averile sale. 
6. Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuieşte pe sine; şi aceasta este răsplătirea răutăţii lui. 
7. Şi de face bine, din uitare face; iar mai pe urmă arată răutatea sa. 
8. Rău este cel care pizmuieşte cu ochiul, Şi cel care îşi întoarce fata, şi cel care trece cu vederea sufletele. 
9. Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa şi nedreptatea celui rău usucă sufletul. 
10. Ochiul rău pizmuieşte pentru pâine şi la masa sa va fi lipsit. 
11. Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu Domnului prinoase vrednice. 
12. Adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte şi hotărârea morţii nu ţi s-a arătat. 
13. Mai înainte de a muri fă bine prietenului şi după cât poţi întinde şi dă lui. 
14. Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos şi partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă. 
15. Oare nu altora vei lăsa averea ta şi bunurile tale nu vor fi împărţite la sorţi? 
16. Dă şi ia şi sfinţeşte-ţi sufletul; că în şeol nu este a căuta desfătări. 
17. Tot trupul ca o haină se învecheşte, că legătură din veac este cu moarte a muri. 
18. Ca frunzele cele ce înverzesc în capac des, unele cad, altele răsar, 
19. Aşa este rodul trupului şi al sângelui: unul moare şi altul se naşte. 
20. Tot lucrul ce se strică se sfârşeşte, şi cel ce-l face se va duce cu el. 
21. Fericit bărbatul care întru înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi cu pricepere; 
22. Cel care socoteşte căile ei în inima sa şi cele ascunse ale ei le gândeşte; 
23. Cel care aleargă după ea ca un iscoditor şi la căile ei priveghează; 
24. Cel care se uită pe ferestrele ei şi la uşile ei ascultă. 
25. Cel care sălăşluieşte aproape de casa ei va împlânta ţăruşii în pereţii ei, va întinde cortul său în preajma ei şi se va sălăşlui întru odihna bunătăţilor. 
26. Va pune pe fiii săi sub acoperământul ei, şi sub ramurile ei va petrece. 
27. Va scăpa sub ea de fierbinţeală şi întru mărirea ei se va odihni.