|
CAPITOLUL 15
Despre folosul temerii de Dumnezeu şi al înţelepciunii.
Voinţa omului.
1. Cel care se teme de Domnul va face cele bune, şi
cel care ţine legea o va cuprinde pe ea.
2. Şi-l va întâmpina ca o mamă şi ca femeia
tinereţilor îl va primi.
3. Îl va hrăni cu pâinea înţelegerii, şi cu
apa înţelepciunii îl va adăpa.
4. Rezema-se-va întru ea şi nu se va clătina; se
va ţine de ea şi nu se va ruşina.
5. Şi îl va înălţa pe el mai mult decât pe
cei de aproape ai lui şi în mijlocul adunării va deschide gura
lui.
6. Desfătare şi cunună de bucurie şi
nume veşnic va moşteni.
7. Oamenii cei nebuni nu vor cuprinde înţelepciunea
şi bărbaţii cei păcătoşi nu o vor vedea;
8. Departe este de trufie şi oamenii cei mincinoşi
nu-şi vor aduce aminte de ea.
9. Nu este frumoasă lauda în gura
păcătosului, că nu este de la Domnul trimisă lui.
10. Că întru înţelepciune se va grăi lauda
şi Domnul o va îndrepta pe ea.
11. Să nu zici: Domnul m-a depărtat, că cele
ce El le-a urât nu le va face.
12. Să nu zici: El m-a înşelat; n-are El
lipsă de omul păcătos.
13. Toată urâciunea o urăşte Domnul, şi
nu este iubită celor care se tem de Dânsul.
14. El din început a făcut pe om şi l-a lăsat
în mâna sfatului său.
15. De vei vrea, vei ţine poruncile şi
credinţa şi vei face cele bine-plăcute.
16. Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi ori la
care vei vrea, vei întinde mâna ta.
17. Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea
şi oricare le va plăcea li se va da,
18. Că multă este înţelepciunea Domnului;
tare este El întru putere şi vede toate.
19. Şi ochii Lui sunt peste cei care se tem de El, şi
El va cunoaşte tot lucrul omului.
20. Şi nimănui n-a poruncit să lucreze
nelegiuit şi nimănui n-a dat libertate să
păcătuiască.
|