CAPITOLUL 38
Despre vindecarea bolilor; cum trebuie să fie plângerea pentru
morţi; despre meşteşuguri şi lucrarea pământului.
1. Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine,
că şi pe el l-a făcut Domnul.
2. Că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la
rege va lua dar.
3. Ştiinţa doctorului va înălţa capul
lui şi înaintea celor mari va fi minunat.
4. Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul
înţelept nu se va scârbi de ele.
5. Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se
cunoască puterea Lui?
6. Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca
să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate.
7. Cu acestea tămăduieşte şi ridică
durerea;
8. Spiţerul cu acestea va face alifiile. Nu este
sfârşit lucrurilor Domnului şi pace de la El este peste faţa
pământului.
9. Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de
seamă; ci te roagă Domnului şi El te va
tămădui.
10. Depărtează păcatul şi întinde
mâinile spre faptele drepte şi de tot păcatul curăţeşte
inima ta.
11. Dă miros cu bună mireasmă şi
pomenire de făină de grâu şi junghie jertfe grase, pe cât te
ajută puterile.
12. Şi doctorului dă-i loc că şi pe el
l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine,
că şi de el ai trebuinţă.
13. Că este vreme când şi în mâinile lui este
miros de bună mireasmă.
14. Că şi el se va ruga Domnului, ca să dea
odihnă şi sănătate spre viaţă.
15. Cel care păcătuieşte împotriva
Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului.
16. Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi, ca
şi cum ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea.
17. Şi după cuviinţă tu acoperă
trupul lui şi nu trece cu vederea înmormântarea lui.
18. Amară plângere fă şi fierbinte
tânguire.
19. Şi te jeleşte, după vrednicia lui, o zi
sau două, pentru a goni clevetirea şi te mângâie de
întristare.
20. Că din întristare vine moarte, şi întristarea
inimii slăbeşte virtutea.
21. Necazul statornic este mai rău decât moartea
şi o viaţă împovărată împinge inima la
blestem.
22. Nu da întristării inima ta, ci o
depărtează de ea, aducându-ţi aminte de cele de pe
urmă.
23. Şi nu uita că nu este întoarcere pentru cel
răposat şi acestuia nu vei folosi şi ţie însuţi vei
face rău.
24. Adu-ţi aminte de judecata lui, că aşa va
fi şi a ta; mie ieri, şi ţie azi.
25. Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea
lui şi te mângâie despre el pentru ieşirea duhului lui.
26. Înţelepciunea cărturarului pe încet se
câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile
vieţii se va înţelepţi.
27. De ce înţelepciune se va umple cel care ţine
plugul şi se făleşte cu mânuirea boldului,
28. Care mână boii şi-şi trece viaţa cu
ei şi vorba lui este numai despre vilei?
29. Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda
şi privegherea lui va fi despre hrana boilor.
30. La fel este cu orice dulgher şi orice zidar, care
noaptea şi ziua le petrece muncind.
31. La fel, cel care sapă săpături de
peceţi; gândul lui este cum să schimbe chipurile.
32. Inima sa o va sili, ca să asemene desenul şi
privegherea lui, ca să săvârşească lucrul.
33. Aşa meşterul de fier, şezând lângă
nicovală, se deprinde cu greutatea fierului.
34. Aburul focului va învârtoşa carnea lui şi cu
înfierbântarea cuptorului se va lupta.
35. Sunetul ciocanului umple urechea lui şi ochii lui
urmăresc asemănarea lucrului plănuit.
36. Inima sa o va pune spre săvârşirea lucrurilor
şi privegherea lui este ca să le împodobească după ce le
săvârşeşte.
37. Tot aşa olarul, şezând la lucrul său
şi învârtind cu picioarele sale roata,
38. Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui
să fie multă.
39. Cu mâinile sale va închipui lutul şi sub picioarele
sale va îndupleca vârtoşia lutului.
40. Inima sa o va da ca să săvârşească
netezirea şi privegherea lui ca să curele cuptorul.
41. Toţi aceştia întru mâinile lor
nădăjduiesc şi fiecare în meşteşugul său este
înţelegător.
42. Fără de aceştia nu se zideşte
cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate.
43. Dar la adunare nu vor trece mai sus; şi
aşezământul judecăţii nu este pentru ei, nici vor
arăta dreptatea şi judecata.
44. Şi în pilde nu se vor pricepe.
45. Ci ei întăresc zidirile veacului şi pofta lor
este lucrarea meşteşugului.
46. Altfel este cel care îşi închină sufletul
său şi cugetă în legea Celui Preaînalt.
|