CAPITOLUL 50  
Lauda lui Simon, fiul lui Onie şi hulă împotriva celor de alt neam; cei din Sichem şi Samaria.  

1. Simon, fiul lui Onie, preotul cel mare, în viaţa sa a sprijinit templul Domnului şi în zilele sale a întărit locaşul cel sfânt. 
2. Şi de el a fost ridicat zidul îndoit de mare, turnurile de la colţuri şi zidul din jurul altarului. 
3. În zilele lui s-a săpat casa apelor, un strângător larg ca marea; 
4. El a păzit pe poporul său de cădere şi a întărit cetatea împotriva năvălirilor duşmane. 
5. Cât de măreţ era el în şuvoiul poporului, când ieşea din templul Domnului! 
6. Ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei; 
7. Ca soarele strălucind peste locaşul Celui Preaînalt şi ca arcul curcubeului luminând în norii slavei; 
8. Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului la curgerea apelor; 
9. Ca odrasla Libanului în zilele verii, ca focul şi ca tămâia pe căţuie; 
10. Ca vasul cel de aur, bătut şi împodobit cu tot felul de piatră scumpă; 
11. Ca măslinul ce odrăsleşte roade şi ca chiparosul ce se înalţă în nori. 
12. Când lua el haina măririi şi se îmbrăca în toată podoaba, 
13. Când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de slavă sfântul locaş, iar când primea părţile din mâinile preoţilor şi el stătea lângă focul de pe altar, 
14. Împrejurul lui fiind cununa fraţilor; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, şi ei îl înconjurau pe el ca stâlpările de finic. 
15. Şi toţi fiii lui Aaron erau întru mărirea lor şi jertfele Domnului erau în mâinile lor, înaintea a toată adunarea lui Israel. 
16. Şi slujind la altar, să împodobească jertfa Celui Preaînalt Atotţiitorului, 
17. Întindea la cupă mâna sa şi luând din sângele strugurelui, 
18. Vărsa la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă Celui Preaînalt, Împăratului tuturor; atunci strigau fiii lui Aaron din trâmbiţele lor de aramă. 
19. Au făcut auzit glas mare întru pomenire înaintea Celui Preaînalt. 
20. Atunci tot poporul împreună s-a grăbit şi a căzut cu faţa la pământ, ea să se închine Domnului său atotţiitorul, Dumnezeului Celui Preaînalt. 
21. Şi au lăudat cântăreţii cu glasurile lor în casa cea mare, s-a îndulcit viersul şi s-a rugat poporul Domnului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv, până ce s-a săvârşit podoaba Domnului şi slujba Lui s-a încheiat. 
22. Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să dea binecuvântarea Domnului cu buzele sale şi, rostind numele Domnului, întru numele Lui să fie lăudat. 
23. Şi ei se închinau încă o dată, ca să primească binecuvântare de la Cel Preaînalt. 
24. Şi acum, binecuvântaţi pe Dumnezeu, toţi, pe Cel care face lucruri mari pretutindeni. 
25. Cel care înalţă zilele noastre din sânul mamei şi face cu noi după mila Sa 
26. Să ne dea nouă veselia inimii şi să fie pace în zilele noastre întru Israel, până ce vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credinţa milei Sale şi în zilele Lui să ne izbăvească. 
27. Două neamuri a urât sufletul meu şi al treilea nu este neam: 
28. Cei care şed în muntele Samariei, Filistenii şi poporul cel nelegiuit care locuieşte în Sichem. 
29. Învăţătura înţelegerii şi a ştiinţei am scris în cartea aceasta eu, Isus, fiul lui Sirah din Ierusalim, care a vărsat ploaie de înţelepciune din inima sa. 
30. Fericit este cel care va petrece întru acestea; şi cel care va pune acestea în inima sa înţelept va fi. 
31. Că de va face acestea, la toate va birui, că lumina Domnului este poteca lui şi dă celor credincioşi înţelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie!