CAPITOLUL 7
Continuarea luptelor Macabeilor, biruinţa lui Iuda asupra lui
Nicanor.
l. În anul o sută cincizeci şi unu a fugit Dimitrie, fiul lui
Seleuc, din Roma, şi a venit cu oameni puţini la o cetate de
lângă mare şi a domnit acolo.
2. Şi după ce a venit în casa domniei
părinţilor săi, a prins oştirea, pe Antioh şi pe
Lisias, ca să-i ducă la el.
3. Şi când i s-a dat de ştire, el a zis:
"Nu-mi arătaţi feţele lor".
4. Şi i-au omorât pe ei oştirile, şi a
şezut Dimitrie în scaunul regatului lui.
5. Şi au venit la el toţi bărbaţii cei
fără de lege, şi necredincioşii din Israel şi
Alchimos, conducătorul lor, care voia să fie arhiereu.
6. Şi au pârât pe popor către rege, zicând:
"Pierdut-au Iuda şi fraţii lui pe toţi prietenii
tăi, şi pe noi ne-au risipit din pământul nostru.
7. Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergând, să
vadă toată pieirea aceasta, pe care au făcut-o nouă
şi ţării regelui, şi să-i pedepsească pe ei
şi pe toţi cei care le ajută lor".
8. Şi a ales regele pe Bacchide, prietenul său,
care stăpânea dincolo de râu, mare dregător al domniei şi
credincios regelui.
9. Şi l-a trimis pe el şi pe Alchimos nelegiuitul,
pe care l-a făcut arhiereu, şi i-a poruncit lui să se
răzbune asupra fiilor lui Israel.
10. Şi au purces şi au venit cu putere multă
în ţara lui Iuda şi au trimis cu vicleşug soli lui Iuda
şi fraţilor lui cu cuvinte de pace.
11. Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru că au
văzut că veniseră cu putere multă.
12. Şi s-a adunat la Alchimos şi la Bacchide
adunare de cărturari, să caute cele drepte.
13. Şi Asideii erau întâi între fiii lui Israel şi
cereau de la ei pace.
14. Că ziceau: "Un preot din seminţia lui
Aaron a venit cu oştirile şi nu ne va face
strâmbătate".
15. Şi el a grăit către ei cuvinte de pace
şi li s-a jurat, zicând: "Nu vom face rău vouă şi
prietenilor voştri".
16. Şi ei au crezut lui, însă aceia au prins
şaizeci de bărbaţi şi i-au omorât într-o zi, după
cuvintele scrise:
17. "Trupurile cuvioşilor Tăi şi sângele
lor l-au vărsat împrejurul Ierusalimului şi nu era cine să-i
îngroape".
18. Şi a căzut frica şi cutremurul peste tot
poporul şi ziceau: "Că nu este la ei adevăr şi
judecată, că au călcat legătura şi jurământul
făcut".
19. Şi a plecat Bacchide de la Ierusalim şi a
tăbărât la Betzet şi a trimis ca să prindă pe cei
care fugiseră din ceata lui, precum şi o seamă din popor, pe
care, după ce i-a omorât i-a aruncat într-o fântână.
20. Şi a încredinţat ţara lui Alchimos
şi a lăsat cu el oştire multă să-i ajute şi s-a
dus Bacchide la rege.
21. Şi s-a nevoit Alchimos ca să pună mâna pe
arhierie.
22. Şi s-au adunat la el toţi cei care tulburau
poporul său şi au biruit ţara lui Iuda şi au pricinuit
necaz mare lui Israel.
23. Şi a văzut toată răutatea pe care au
făcut-o Alchimos şi cei care erau cu el între fiii lui Israel, mai
mult decât neamurile.
24. Şi a ieşit la toate hotarele Iudeii împrejur
şi a pus pedepse asupra bărbaţilor care au mers de bună
voie cu Alchimos şi i-a oprit a merge în ţară.
25. Iar dacă a văzut Alchimos că s-a
întărit Iuda şi cei care erau cu el, a cunoscut că nu le va
putea sta împotrivă şi, întorcându-se la rege, i-a pârât de cele
mai rele fapte.
26. Şi a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de
seamă căpetenii ale lui, care avea ură şi
vrăjmăşie asupra lui Israel, şi i-a poruncit să
piardă poporul.
27. Şi a venit Nicanor în Ierusalim cu oştire
multă şi a trimis la Iuda şi la fraţii lui cu
vicleşug cuvinte de pace, zicând:
28. "Să nu fie vrajbă între noi şi voi;
eu voi veni cu oameni puţini să văd feţele voastre cu
pace".
29. Şi a venit la Iuda şi s-au sărutat unii
cu alţii cu pace, iar vrăjmaşii erau gata să
răpească pe Iuda.
30. Şi a cunoscut Iuda că a venit asupra lui eu
vicleşug, s-a temut de el şi n-a voit să mai vadă
faţa lui.
31. Şi a cunoscut Nicanor că s-a descoperit planul
lui şi a ieşit în întâmpinarea lui Iuda, înspre Cafarsalam, la
război.
32. Şi au căzut din cei care erau cu Nicanor ca la
vreo cinci sute de bărbaţi, iar ceilalţi au fugit în cetatea
lui David.
33. Şi după întâmplările acestea, s-a suit
Nicanor în muntele Sionului şi au ieşit unii dintre preoţii
din locul sfânt şi dintre bătrânii poporului să se închine lui
cu pace şi să-i arate arderea de tot, care se aduce pentru
rege.
34. Iar el i-a batjocorit şi i-a ocărit,
grăind cu trufie.
35. Şi s-a jurat cu mânie, zicând: "De nu mi se va
da Iuda şi tabăra lui în mâinile mele acum, când mă voi
întoarce biruitor, voi arde templul acesta!" Şi a ieşit cu
mânie mare.
36. Şi au intrat preoţii şi stând în
faţa altarului şi a templului Domnului, au plâns zicând:
37. "Tu, Doamne, ai ales acest templu să se cheme
numele Tău în el, să fie locaş de rugăciune şi de
cerere pentru poporul Tău.
38. Adu pedeapsă asupra omului acestuia şi asupra
taberei lui şi să cadă în sabie; adu-Ţi aminte de hulele
lor şi nu-i suferi pe ei".
39. Şi a ieşit Nicanor din Ierusalim şi a
tăbărât la Bethoron şi l-a întâmpinat pe el încă o
armată siriană.
40. Iar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de
bărbaţi şi s-a rugat Iuda, zicând;
41. "Când au hulit solii cei trimişi de regele
Asirienilor, a ieşit îngerul Tău, Doamne, şi a bătut
dintre ei o sută optzeci şi cinci de mii.
42. Aşa zdrobeşte oastea aceasta înaintea
noastră astăzi, ca să cunoască şi ceilalţi
că a hulit templul Tău. Judecă-l după răutatea
lui".
43. Şi s-au lovit taberele la război în
treisprezece ale lunii Adar şi a fost înfrântă tabăra lui
Nicanor şi întâi el a căzut în război.
44. Şi dacă a văzut tabăra lui că
Nicanor a căzut, lepădând armele sale, a fugit.
45. Şi i-au gonit cale de o zi de la Adasa până
unde vine Ghezer şi au trâmbiţat după ei neîncetat cu
trâmbiţele.
46. Şi au ieşit din toate satele Iudeii de
primprejur şi i-au înconjurat. Şi s-au încăierat unii cu
alţii şi au căzut toţi vrăjmaşii şi n-a
rămas dintre ei nici unul.
47. Şi au luat prăzi bogate, iar capul lui Nicanor
şi dreapta lui pe care o ridicase cu trufie, le-au adus şi le-au
spânzurat la Ierusalim.
48. Şi s-a bucurat poporul şi a petrecut în ziua
aceea cu veselie mare.
49. Şi au rânduit ca în tot anul să se
ţină ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar.
50. Şi a avut pace Iuda puţine zile.
|