CAPITOLUL 10
Prietenia lui Ionatan cu regele Alexandru.
1. În anul o sută şaizeci s-a suit Alexandru,
fiul lui Antioh Epifan, şi a luat Ptolemaida şi l-a primit pe el,
şi a domnit acolo.
2. Şi auzind regele Dimitrie, a adunat oştire
multă foarte şi a pornit împotriva lui cu război.
3. Şi a trimis Dimitrie la Ionatan scrisori pentru pace
şi de înaltă preţuire.
4. Că zicea: "Să apucăm să facem
pace cu el, mai înainte de a face el cu Alexandru împotriva
noastră.
5. Că-şi va aduce aminte de toate
răutăţile pe care le-am făcut asupra lui şi asupra
fraţilor lui şi asupra neamului lui".
6. Şi i-a dat putere să strângă oştire
şi să facă arme, ca să fie aliatul lui, şi pe cei
care erau ostatici, care erau în cetate, a zis că-i dă
înapoi.
7. Şi venind Ionatan în Ierusalim, a citit scrisorile
în auzul a tot poporul şi a celor care erau în cetate.
8. Şi s-a temut cu frică mare, auzind că
regele i-a dat putere să strângă oştire.
9. Şi cei care erau în cetate au dat lui Ionatan pe cei
care erau ostatici şi i-a dat pe ei părinţilor lor.
10. Şi a locuit Ionatan în Ierusalim şi a început
a zidi şi a înnoi cetatea.
11. Şi a zis către lucrători să
zidească zidurile şi muntele Sionului primprejur eu pietre cu patru
muchii spre întărire, şi au făcut aşa.
12. Şi au fugit cei de alt neam, care erau în
cetăţile pe care le-a zidit Bacchide,
13. Şi a lăsat fiecare locul său şi s-a
dus în pământul lui.
14. Numai în Betţur au rămas unii din cei care au
lăsat legea şi poruncile lui Dumnezeu, pentru că le era
aceasta loc de scăpare.
15. Şi a auzit regele Alexandru
făgăduinţele ce a trimis Dimitrie lui Ionatan şi i s-a
povestit războaiele şi vitejiile pe care le-a făcut el şi
fraţii lui şi ostenelile pe care le-au avut.
16. Şi a zis: "Oare vom afla noi un om ca acesta?
Şi acum să-l facem prieten şi aliat nouă".
17. Şi a scris scrisori şi i le-a trimis cu aceste
cuvinte zicând:
18. "Alexandru regele, fratelui Ionatan, bucurie.
19. Auzit-am despre tine că eşti bărbat tare
cu putere şi vrednic să ne fii prieten;
20. Şi acum te-am pus astăzi să fii arhiereu
neamului tău şi prieten regelui să te chemi şi ţi-am
trimis porfiră şi cunună de aur ca să te uneşti cu
noi şi să fii prieten cu noi".
21. Şi s-a îmbrăcat Ionatan cu haina cea
sfântă în luna a şaptea, în anul o sută şaizeci, la
sărbătoarea corturilor, şi a strâns oştire şi a
făcut arme multe.
22. Şi auzind Dimitrie cuvintele acestea, s-a întristat
şi a zis:
23. "Cum de a apucat mai înainte de noi Alexandru
să facă prietenie cu Evreii spre întărire?
24. Le voi scrie şi eu cuvinte de mângâiere şi-i
voi preaînălţa şi le voi trimite daruri, ca să-mi fie ei
spre ajutor".
25. Şi le-a trimis cuvintele acestea: "Dimitrie
regele, neamului Iudeilor, bucurie!
26. De vreme ce aţi ţinut legătura, pe care
aţi făcut-o cu noi, şi aţi rămas în prietenia
noastră şi nu v-aţi lipit de vrăjmaşii noştri,
am auzit şi ne-am bucurat.
27. Şi acum rămâneţi încă a ţine
credinţa către noi şi vă vom răsplăti cu
bunătăţi pentru cele ce faceţi cu noi.
28. Şi vă vom lăsa cele ce trebuie a se
lăsa şi vă vom da daruri.
29. Şi acum vă scutesc şi vă iert pe
toţi Iudeii de dajdii şi de preţul sării şi de
dajdia către rege.
30. Şi a treia parte din sămânţă şi
jumătate din roadele pomilor, ce mi se cuveneau mie, le iert de
astăzi înainte; să nu se mai ia din ţara lui Iuda şi din
cele trei ţinuturi, ce i s-au adăugat de la Samaria şi
Galileea, din ziua de astăzi şi până în veac.
31. Şi Ierusalimul să fie sfânt şi scutit de
zeciuială şi de biruri, precum şi hotarele lui.
32. Las şi stăpânirea cetăţii celei din
Ierusalim şi o dau arhiereului, ca să pună pază
bărbaţii pe care-i va voi el.
33. Şi pe toţi Iudeii care au fost duşi robi
din Iuda în tot regatul meu, îi liberez fără
răscumpărare; şi toţi să-i scutească de
dări pe ei şi pe vitele lor.
34. Şi toate sărbătorile şi zilele de
odihnă şi lunile noi, şi zilele cele rânduite, şi trei
zile mai înainte de sărbătoare şi trei zile după
sărbătoare, să le fie scutite şi slobode tuturor Iudeilor
care sunt în stăpânirea mea.
35. Şi nimeni nu va avea putere a face ceva sau a
sminti pe cineva dintre ei pentru orice lucru.
36. Şi să se înscrie din Iudei în oştirea
regelui treizeci de mii de bărbaţi, şi li se vor da
aceeaşi soldă ca şi tuturor oştirilor regelui.
37. Şi se vor pune dintre ei în cetăţile cele
întărite şi mari ale regelui; iar altora li se vor încredinţa
dregătorii în cârmuirea regatului, şi căpeteniile care vor fi
peste ei să fie dintre ei şi să umble după legile lor,
precum a şi poruncit regele pentru ţara lui Iuda.
38. Şi cele trei ţinuturi, care s-au adăugat
la Iuda de la ţara Samariei, să se adauge la Iuda, ca să se
socotească şi să fie sub unul, şi să nu asculte de
alt stăpân decât numai de arhiereu.
39. Ptolemaida şi ţinutul ei, am dat-o dar
templului din Ierusalim, pentru cheltuielile care se cuvin la cele
sfinte.
40. Şi eu am pe an cincisprezece mii de sicli de argint
din veniturile regelui, de la locurile ce se cuvin lui.
41. Şi tot ce a rămas, ce n-au dat cei care erau
peste venituri, în anii trecuţi, de acum vor da pentru nevoile
templului.
42. Şi în afară de acestea, cei cinci mii de sicli
de argint, care se luau din veniturile templului Domnului în toţi anii,
să fie lăsaţi, că se cuvin aceştia preoţilor
care slujesc.
43. Şi oricine va scăpa în templul Domnului cel
din Ierusalim şi în toate hotarele lui, fiind datornici domneşti
sau pentru orice altă pricină, să se libereze, cu toate cele
ce sunt ale lor, întru stăpânirea mea.
44. Şi la zidirea şi la înnoirea lucrurilor
templului, cheltuieli se vor da din veniturile regelui.
45. Şi la zidirea zidurilor Ierusalimului şi la
întărirea de jur împrejur, cheltuiala se va da din venitul regelui,
şi tot aşa la zidirea întăriturilor din Iuda".
46. Şi dacă a auzit Ionatan şi poporul
cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici nu le-a primit, pentru
că-şi aducea aminte de răutatea cea mare pe care o făcuse
în Israel şi de necazurile avute.
47. Şi le-a plăcut mai mult Alexandru, pentru
că el a început a grăi cu ei cuvinte de pace şi le-a fost
într-ajutor în toate zilele.
48. Şi a adunat regele Alexandru oştire mare
şi a tăbărât împotriva lui Dimitrie.
49. Şi s-au războit aceşti doi regi şi a
fugit oastea lui Dimitrie, şi l-a gonit Alexandru şi l-a
biruit.
50. Şi s-a întărit războiul, până a apus
soarele şi a căzut Dimitrie în ziua aceea.
51. Şi după întâmplările acestea, a trimis
Alexandru la Ptolomeu, regele Egiptului, soli, zicând:
52. "Fiindcă m-am întors în regatul meu şi am
şezut pe scaunul părinţilor mei, şi am dobândit domnia,
şi am biruit pe Dimitrie şi am stăpânit ţara
noastră
53. Şi am făcut război cu el, şi a fost
înfrânt el şi tabăra lui de noi, şi am şezut pe scaunul
domniei lui,
54. Să aşezăm acum între noi prietenie;
dă-mi pe fiica ta să o iau de soţie şi îţi voi fi
ginere ţi voi da ţie şi ei daruri vrednice de
tine".
55. Şi a răspuns regele Ptolomeu zicând:
"Bună a fost ziua în care te-ai întors în ţara
părinţilor tăi şi ai şezut pe scaunul lor de
rege.
56. Şi acum voi face ţie cele ce ai scris; vino
să ne întâlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, şi
te voi face ginere, precum ai zis".
57. Şi a ieşit Ptolomeu din Egipt, el şi
Cleopatra, fiica lui, şi a venit în Ptolemaida în anul o sută
şaizeci şi doi.
58. Şi s-a întâlnit cu regele Alexandru şi i-a dat
lui pe Cleopatra, fiica sa, şi a făcut nunta la Ptolemaida, cum fac
regii, cu cinste mare.
59. Şi a scris regele Alexandru lui Ionatan să
vină întru întâmpinarea lui.
60. Şi a mers cu mărire la Ptolemaida şi s-a
întâlnit cu cei doi regi şi le-a dat, lor şi prietenilor lor,
argint şi aur şi daruri multe, şi a aflat trecere înaintea
lor.
61. Şi au uneltit împotriva lui bărbaţi
ucigaşi din Israel, oameni fără de lege care l-au pârât, dar nu
i-a ascultat regele.
62. Şi a poruncit regele şi a dezbrăcat pe
Ionatan de hainele lui şi l-a îmbrăcat pe el cu porfiră.
63. Şi l-a pus de a şezut cu sine şi a zis
căpeteniilor sale: "Ieşiţi cu el în mijlocul
cetăţii şi strigaţi, ca nimeni să nu-l pârască
de nici un lucru şi nimeni să nu-l supere pentru nici o
pricină.
64. Şi dacă au văzut cei care îl pârau
mărirea lui, precum s-a strigat, şi că a fost îmbrăcat cu
porfiră, au fugit toţi.
65. Şi l-a mărit regele şi l-a scris între
prietenii cei mai de frunte şi l-a pus povăţuitor şi
părtaş domniei.
66. Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim, cu pace şi
cu bucurie.
67. Iar în anul o sută şaizeci şi cinci, a
venit Dimitrie, fiul lui Dimitrie din Creta, în ţara
părinţilor săi.
68. Şi a auzit regele Alexandru şi s-a mâhnit
şi s-a întors la Antiohia.
69. Şi a pus Dimitrie pe Apoloniu, mare
căpitan care era peste Cele-Siria, şi a adunat putere mare şi
a tăbărât la Iamnia şi a trimis la Ionatan arhiereul
zicând:
70. "Tu singur te ridici împotriva noastră şi
eu m-am făcut de râs şi de batjocură pentru tine; pentru ce
strângi tu putere împotriva noastră în munţi?
71. Acum dar de nădăjduieşti în puterile
tale, coboară-te la noi, la câmp, şi să ne batem amândoi
acolo, căci cu mine este puterea cetăţilor.
72. Întreabă şi află cine sunt eu şi
ceilalţi care ne ajută. Şi zi că nu pot să stea
picioarele voastre în faţa noastră, că de două ori au
fost înfrânţi părinţii tăi în ţara lor.
73. Şi acum nu vei putea sta înaintea
călărimii şi a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu este
piatră, nici pietricică, nici loc de fugă".
74. Auzind Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s-a mâniat
şi a ales zece mii de bărbaţi şi a ieşit din
Ierusalim şi i-a întâmpinat Simon, fratele lui, care îi venea în
ajutor.
75. Şi a tăbărât la Iafa, dar cetatea
şi-a închis porţile, că paza lui Apoloniu era la Iafa, şi
au pornit cu război asupra ei.
76. Şi temându-se cei din cetate, i-au deschis lui
şi a stăpânit Ionatan Iafa.
77. Şi a auzit Apoloniu şi a tăbărât aproape
cu trei mii de călăreţi şi cu putere multă şi a
mers la Azot, ca şi cum ar fi dat înapoi, dar el înainta în câmpie,
căci avea mulţime de călăreţi şi
nădăjduia în ei.
78. Şi Ionatan l-a urmărit până la Azot
şi s-au ciocnit oştile în război.
79. Şi a lăsat Apoloniu o mie de
călăreţi ascunşi în urma lor.
80. Şi a aflat Ionatan că sunt curse în urma sa,
şi a înconjurat duşmanul tabăra lui Ionatan şi au aruncat
săgeţi asupra Iudeilor de dimineaţă până
seara.
81. Dar oastea Iudeilor sta, precum i-a poruncit Ionatan,
şi au obosit călăreţii duşmani.
82. Atunci a împins înainte Simon oastea sa şi s-a
lovit cu duşmanii, pentru că se ostenise călărimea,
şi i-au zdrobit şi au fugit.
83. Şi călărimea s-a risipit prin câmp
şi a fugit la Azot şi a intrat în templul lui Dagon, capiştea
lor, ca să scape.
84. Şi a aprins Ionatan Azotul şi
cetăţile cele dimprejurul lui şi a luat prăzile lor şi
capiştea lui Dagon, şi pe toţi cei care au fugit în ea i-a ars
cu foc.
85. Şi au fost cei care au căzut de sabie
împreună cu cei care au fost arşi, ca la opt mii de
bărbaţi.
86. Şi s-a sculat Ionatan de acolo şi a tăbărât
la Ascalon şi au ieşit cei din cetate înaintea lui cu cinste
mare.
87. Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim cu cei care erau
cu el, având prăzi multe.
88. Şi dacă a auzit regele Alexandru cuvintele
acestea, i-a arătat lui Ionatan mai mare cinste.
89. Şi i-a trimis o agrafă de aur, precum este
obicei a se da rudelor domneşti, şi i-a dat Ecromul şi toate
hotarele lui să-i fie moşie.
|