CAPITOLUL 11
Alexandru învins şi omorât în Arabia. Domnia lui Dimitrie. Cinstirea
lui Ionatan.
l. Iar regele Egiptului a adunat puteri multe, ca nisipul de pe
ţărmurile mării, şi corăbii multe şi a încercat
să ia domnia lui Alexandru cu vicleşug şi să o adauge la
stăpânirea sa.
2. Şi a ieşit în Siria cu cuvinte de pace şi
cei din cetăţi îi deschideau porţile şi-i ieşeau
înainte, că era porunca regelui Alexandru să iasă înaintea
lui, pentru că acela îi era socru.
3. Iar Ptolomeu, când intra în cetăţi, punea pază
de ostaşi în fiecare cetate.
4. Şi când s-a apropiat de Azot, i s-a arătat
capiştea lui Dagon arsă, şi Azotul şi cele de
primprejurul lui stricate şi trupurile lepădate şi pe cei pe
care i-a ars în război, că erau făcute grămezi de ei în
calea lui.
5. Şi au spus regelui cele ce a făcut Ionatan, ca
să-l învinovăţească, însă regele a tăcut.
6. Şi l-a întâmpinat Ionatan în Iafa cu mărire,
s-au închinat unul altuia şi au poposit acolo.
7. Şi a mers Ionatan cu regele până la râul ce se
cheamă Elefteros şi s-a întors în Ierusalim.
8. Iar regele Ptolomeu, supunând cetăţile cele de
pe lângă mare, până la Seleucia cea de lângă mare, cugeta
asupra lui Alexandru planuri rele.
9. Şi a trimis soli la regele Dimitrie, zicând:
"Vino să punem între noi legătură şi-ţi voi da
ţie pe fata mea, pe care o ţine Alexandru, şi vei
împărăţi în locul tatălui tău,
10. Că-mi pare rău că i-am dat pe fiica mea,
că u căutat să mă omoare".
11. Şi a grăit rău asupra lui, pentru că
poftea el domnia lui.
12. Şi luându-şi fata, a dat-o lui Dimitrie.
Astfel el a rupt rudenia cu Alexandru, şi s-a vădit
vrăjmăşia lor.
13. Şi a intrat Ptolomeu în Antiohia şi a pus
două steme pe capul său, a Asiei şi a Egiptului.
14. Iar Alexandru era în Cilicia în vremurile acelea,
că nu vrea să rămână sub ascultarea lui cei din locurile
acelea.
15. Şi a auzit Alexandru, şi a venit împotriva lui
cu război şi a ieşit Ptolomeu şi l-a întâmpinat cu
mână tare şi l-a înfrânt.
16. Şi a fugit Alexandru în Arabia, ca să scape
acolo, iar regele Ptolomeu s-a înălţat.
17. Şi a luat Zabdiel arabul capul lui Alexandru
şi l-a trimis lui Ptolomeu.
18. Şi regele Ptolomeu a murit a treia zi, şi
ostaşii care erau în cetăţi au fost ucişi de către
locuitori.
19. Şi s-a înălţat regele Dimitrie în anul o
sută şaizeci şi şapte.
20. În zilele acelea a adunat Ionatan pe cei din Iuda, ca
să cucerească cetatea din Ierusalim şi a aşezat împotriva
ei multe maşini de război.
21. Şi au mers oarecare bărbaţi fără
de lege, care îşi pizmuiau neamul, la rege şi i-au spus că
Ionatan este cu oştire împrejurul cetăţii;
22. Iar el auzind, s-a mâniat şi, îndată
purcezând, a venit la Ptolemaida şi a scris lui Ionatan să nu stea
cu oştirea împrejurul cetăţii, ci degrabă să
vină la el în Ptolemaida, să se întâlnească.
23. Şi dacă a auzit Ionatan, a poruncit să
stea cu oştirile împrejurul cetăţii şi a ales din cei mai
bătrâni ai lui Israel şi din preoţi şi a înfruntat
primejdia.
24. Şi luând argint şi aur şi haine şi
alte daruri multe, a mers la rege în Ptolemaida, şi a aflat trecere
înaintea lui.
25. Şi deşi-l pârau câţiva oameni ai
fărădelegii dintre Iudei,
26. Regele i-a făcut precum au făcut şi cei
mai înainte de el şi l-a înălţat înaintea tuturor prietenilor
săi.
27. Şi i-a întărit lui arhieria şi altele
câte a avut mai înainte spre cinste, şi l-a pus pe el printre prietenii
cei mai de frunte.
28. Şi s-a rugat Ionatan regelui să scutească
Iuda de bir şi cele trei ţinuturi şi Samaria, şi i-a
făgăduit în schimb trei sute de talanţi.
29. Şi a plăcut regelui şi a scris lui
Ionatan scrisori despre toate acestea, care erau aşa:
30. Regele Dimitrie, fratelui Ionatan şi neamului
iudeu, bucurie!
31. Copia scrisorii pe care am scris-o lui Lastene, rudenia
noastră, pentru voi, am scris-o şi vouă, ca să
ştiţi, şi este aşa:
32. Regele Dimitrie lui Lastene părintele său,
bucurie!
33. Neamului Iudeilor, prietenilor şi aliaţilor
noştri credincioşi, am judecat să le facem bine pentru
bunăvoinţa lor către noi.
34. Le-am întărit şi hotarele Iudeii şi cele
trei ţinuturi: Efraim şi Lida şi Ramataim, care s-au
adăugat Iudeii de la Samaria, şi toate câte se hotărăsc
cu ele; tuturor celor ce aduc jertfă în Ierusalim le facem scutire de
dăjdiile ce lua de la ei mai înainte regele pe an, din roadele
pământului şi din fructele pomilor.
35. Şi celelalte care ni se cad nouă, zeciuielile
şi vămile şi lacurile cele de sare şi dăjdiile
pentru rege care se cad nouă, toate de ajutor le îngăduim
lor.
36. Şi nici una dintr-acestea nu se va călca de
acum înainte în toată vremea.
37. Acum dar aveţi grijă ca să faceţi
hrisov de acestea, care să se dea lui Ionatan şi să se
pună în muntele cel sfânt într-un loc de unde să se poată
vedea.
38. Iar văzând regele Dimitrie că este
linişte în ţară şi nimeni nu i se împotriveşte, a
slobozit pe toţi ostaşii săi, pe fiecare la locul său,
afară de ostaşii cei străini, pe care-i adunase din insulele
neamurilor. Dar atunci s-au făcut vrăjmaşe lui toate
oştirile care fuseseră în slujba părinţilor lui.
39. Trifon, cel care fusese mai înainte între cei ai lui
Alexandru, văzând că toate oştirile cârtesc asupra lui
Dimitrie, a mers la arabul Iamblic, care creştea pe Antioh, copilul lui
Alexandru,
40. Şi l-a rugat să-i dea copilul ca să-l
pună rege în locul tatălui său. I-a spus apoi câte a
făcut Dimitrie şi neînţelegerea pe care o au
oştirile lui cu el şi a rămas acolo multe zile.
41. Şi a trimis Ionatan la regele Dimitrie ca să-i
scoată pe cei din cetatea Ierusalimului şi pe cei din
cetăţile cele întărite, că porneau război împotriva
lui Israel.
42. Şi a trimis Dimitrie la Ionatan, zicând: "Nu
numai acestea îţi voi face ţie şi neamului tău, ei cu
mărire te voi mări pe tine şi pe neamul tău, de voi avea
vreme bună.
43. Acum dar lucru bun vei face de-mi vei trimite
bărbaţi care să mă ajute, că s-au viclenit asupra
mea toate oştirile mele".
44. Şi i-a trimis Ionatan trei mii de voinici
aleşi la Antiohia, şi au venit la rege, şi s-a veselit regele
de venirea lor.
45. Că s-au adunat cei din cetate, în mijlocul
cetăţii, ca la vreo sută douăzeci de mii de
bărbaţi şi voiau să-l omoare pe rege.
46. Şi a fugit regele în palat şi au cuprins cei
din cetate căile cetăţii şi au început
războiul.
47. Şi a chemat regele pe Iudei într-ajutor şi
s-au adunat toţi împreună la el şi îndată s-au risipit în
cetate.
48. Şi au omorât în cetate în ziua aceea ca vreo
sută de mii şi au ars cetatea şi au luat prăzi multe
şi au izbăvit pe rege.
49. Şi văzând cei din cetate că au biruit
Iudeii cetatea precum au voit, şi-au pierdut curajul şi au strigat
către rege, rugându-se şi zicând:
50. Întinde-ne mâna cu pace şi să înceteze Iudeii
de a ne mai bate pe noi şi cetatea.
51. Şi au lepădat armele şi au făcut
pace şi s-au mărit Iudeii înaintea regelui şi înaintea tuturor
celor de sub stăpânirea lui şi s-au întors la Ierusalim cu
prăzi multe.
52. Şi a şezut Dimitrie regele pe scaunul domniei
şi s-a liniştit ţara înaintea lui.
53. Însă a minţit în privinţa a toate câte a
zis şi s-a înstrăinat de Ionatan şi nu i-a răsplătit
după facerile de bine, pe care le-a făcut, ci a început să-i
facă necazuri.
54. Iar după aceasta s-a întors Trifon aducând pe
Antioh cu el, încă fiind copil, şi l-a ridicat rege şi i-a pus
stemă.
55. Şi s-au adunat la el toate oştirile pe care
le-a risipit Dimitrie, şi s-au războit cu el, iar el a fugit
şi a fost biruit.
56. Şi a luat Trifon elefanţii şi a
stăpânit Antiohia.
57. Şi a scris Antioh cel tânăr lui Ionatan,
zicând: "Îţi întăresc arhieria şi te pun mai mare peste
cele patru ţinuturi şi vreau să fii din prietenii
regelui".
58. Şi i-a trimis vase de aur pentru slujbă
şi i-a dat putere să bea din năstrapă de aur şi să
se îmbrace în porfiră şi să aibă agrafă de
aur.
59. Şi pe Simon, fratele lui, l-a pus cârmuitor de la
hotarul Tirului până la marginile Egiptului.
60. Şi a ieşit Ionatan şi a mers dincolo de
râu şi în cetăţi şi s-au adunat la el toate oştirile
Siriei într-ajutor şi a venit la Ascalon, şi au ieşit cei din
cetate înaintea lui cu mărire.
61. Şi de acolo s-a dus la Gaza şi a înconjurat-o
cu oştire şi a ars împrejurimile cetăţii şi le-a
prădat.
62. Cei din Gaza au rugat pe Ionatan şi el a făcut
pace cu ei, dar a luat pe fiii căpeteniilor ostatici, i-a trimis în
Ierusalim, iar el a mers prin ţară până la Damasc.
63. Şi a auzit Ionatan că au venit
căpeteniile lui Dimitrie la Chedeş în Galileea cu oştire
multă, vrând să-l scoată din tara aceea.
64. Şi a ieşit înaintea lor, iar pe fratele
său Simon l-a lăsat în ţară.
65. Şi Simon a tăbărât asupra Betţurului
şi a făcut război împotriva lui zile multe şi l-a
închis.
66. Şi l-au rugat pentru pace, şi el le-a dat-o,
şi i-a scos de acolo şi a luat cetatea şi a pus în ea
pază.
57. Iar Ionatan şi tabăra lui a tăbărât
la Marea Ghenizaretului şi, sculându-se de dimineaţă, a mers
în câmpul Haţorului.
68. Dar dintr-o dată le-a ieşit în faţă,
în câmpie, o armată păgână, care după ce lăsase o
parte din oştire în munţi să-l pândească, înainta drept
în faţa lui.
69. Iar oştirea cea ascunsă s-a ridicat din
locurile ei şi a început războiul.
70. Şi au fugit toţi cei care erau cu Ionatan;
nici unul n-a rămas dintre ei, fără de Matatia, fiul lui
Absalom, şi Iuda, fiul lui Alfeu, căpeteniile cetelor de
oaste.
71. Şi şi-a rupt Ionatan hainele şi şi-a
pus ţărână pe cap şi s-a rugat.
72. Şi s-a întors împotriva lor cu război şi
i-a biruit, şi ei au fugit.
73. Şi văzând cei care fugiseră de la el,
s-au întors la el şi i-au izgonit cu ei până la Chedeş, unde
era tabăra lor, şi au poposit cu tabăra acolo.
74. Şi au căzut din cei de alt neam, în ziua
aceea, ca la vreo trei mii de bărbaţi, şi s-a întors Ionatan
în Ierusalim.
|