CAPITOLUL 7
Cartea regelui Ptolomeu către supuşii săi, cu privire la
întoarcerea Iudeilor.
1. "Regele Ptolomeu Filopator, celor mai mari din
Egipt şi tuturor celor rânduiţi peste treburile domneşti,
bucurie şi sănătate.
2. Sănătoşi suntem şi noi şi fiii
noştri, îndreptându-ne marele Dumnezeu lucrurile după cum
voim.
3. Unii dintre prieteni, cu rău nărav adeseori
îndemnându-se, ne-au făcut ca să adunăm pe toţi Iudeii de
sub stăpânirea noastră la un loc, să-i muncim ca pe nişte
vicleni cu mari chinuri,
4. Zicând că, din cauza urii, pe care o au aceştia
către, toate neamurile, niciodată lucrurile noastre nu vor fi bine
aşezate până ce se va face aceasta.
5. Pe aceştia legaţi aducându-i, cu batjocuri, ca
pe nişte robi şi mai vârtos ca pe nişte vicleni,
fără de nici o cercetare şi iscodire s-au apucat a-i ucide,
mai cu sălbatică cruzime fiind cuprinşi decât în datinile
Sciţilor.
6. Iar noi, pentru aceasta, aspru certându-i pe
aceştia, după blândeţea pe care o avem către toţi
oamenii, cu greu le-am cruţat viaţa, cunoscând că Dumnezeul
cel ceresc apără şi scuteşte pe Iudei, ca un tată
care pururea ajută pe fii;
7. Socotind şi prietenia, pe care au adeverit
către noi şi către părinţii noştri, cugetând
bine după dreptate i-am slobozit pentru orice vină ar fi,
8. Şi am poruncit fiecăruia, toţi la casele
lor să se întoarcă în tot locul, şi nimeni întru nimic să
nu-i vatăme, nici să-i ocărască pentru cele ce
fără de socoteală s-au făcut.
9. Că să ştiţi că asupra acestora,
de vom meşteşugi cu vreun rău vicleşug sau îi vom mâhni
cu totul, nu pe om, ci pe Dumnezeul cel Preaînalt, Care stăpâneşte
toată puterea, Împotrivitor nouă spre izbândirea lucrurilor,
totdeauna neapărat întru toate Îl vom avea. Fiţi
sănătoşi".
10. Şi luând Iudeii de la rege cartea aceasta, nu s-au
nevoit îndată a pleca, ci l-au rugat pentru cei din neamul Iudeilor,
care de bună voie au făcut rău înaintea lui Dumnezeu cel Sfânt
şi legea lui Dumnezeu au călcat-o, să li se facă prin ei
mustrarea care li se cuvine,
11. Zicând că cei care pentru pântece au călcat
poruncile cele dumnezeieşti niciodată nu vor cugeta bine, nici
poruncilor regelui nu vor fi credincioşi.
12. Şi spunând ei adevărul, regele a primit
şi, lăudându-i, le-a dat voie slobodă la toate, ca pe cei care
au călcat legea lui Dumnezeu să-i piardă în tot locul cel de
sub stăpânirea sa, cu îndrăzneală, fără de nici o
împuternicire sau cercetare domnească.
13. Atunci, făcându-şi urări de plecare unii
altora, precum se cădea, preoţii şi toată mulţimea
lor glăsuind aliluia, cu bucurie s-au despărţit.
14. Şi aşa pe cei care le cădea în mână
din cei pângăriţi, care erau de un neam cu ei, pe drum îi certa
şi cu arătări din lege îi omora.
15. Şi în acea zi au omorât mai mult decât trei sute de
bărbaţi şi s-au bucurat şi s-au veselit omorând pe cei
fără de lege.
16. Iar cei ce s-au lipit de Dumnezeu până la moarte,
desăvârşit dobândirea izbăvirii luând, au plecat din cetate,
încununaţi cu toate felurile de flori cu bun miros, cu veselie şi
cu strigăte de laude şi cu cântări de toate viersurile,
mulţumind Dumnezeului celui Sfânt al părinţilor,
Izbăvitorul lui Israel.
17. Şi sosind în Ptolemaida, care pentru firea locului
se numeşte Rodoforon (adică aducătoare de trandafir), unde-i
aştepta tabăra, după sfatul lor cel de obşte,
18. Şapte zile au făcut acolo ospăţ de
izbăvire, dându-le regele cu bună inimă toate cele
trebuincioase la călătorie fiecăruia până la casa
lui.
19. Şi sosind în pace cu cuvioase mărturisiri,
asemenea şi acolo au rânduit a ţine aceste zile de veselie,
20. Şi ei le-au sfinţit şi printr-o inscripţie
săpată pe o columnă, apoi au înălţat pe locul
ospăţului o casă de rugăciune şi s-au întors
acasă sănătoşi, liberi şi foarte veseli,
scăpaţi din primejdii, cu porunca regelui, pe uscat, pe mare
şi pe fluviu.
21. Şi mai multă putere decât mai înainte având
între vrăjmaşi, cu mărire şi cu frică şi de
nimeni întru nimic n-au fost tulburaţi în averile lor,
22. Şi toate ale sale fiecare după scrisoare le-au
luat, încât cei care aveau câte ceva de ale lor, cu mare frică li le da,
slavă desăvârşită aducând lui Dumnezeu cel prea mare,
pentru izbăvirea lor.
23. Bine este cuvântat Dumnezeu, izbăvitorul lui
Israel, în vremuri veşnice. Amin.
|
|