|
CAPITOLUL 8
Iisus vindecă un lepros, pe sluga unui sutaş, pe soacra lui
Petru şi pe alţi bolnavi. Linişteşte furtuna de pe mare
şi vindecă doi demonizaţi.
1. Şi
coborându-Se El din munte, mulţimi multe au mers după El.
2. Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina,
zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă
curăţeşti.
3. Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând:
Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a
curăţit lepra lui.
4. Şi i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci
mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise,
spre mărturie lor.
5. Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un
sutaş, rugându-L,
6. Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă,
slăbănog, chinuindu-se cumplit.
7. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
8. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu
sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul
şi se va vindeca sluga mea.
9. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora
şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se
duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă
aceasta, şi face.
10. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau
după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel,
n-am găsit atâta credinţă.
11. Şi zic vouă că mulţi de la
răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu
Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia
cerurilor.
12. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi
în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor.
13. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie
după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în
ceasul acela.
14. Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe
soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri.
15. Şi S-a atins de mâna ei, şi au lăsat-o
frigurile şi s-a sculat şi Îi slujea Lui.
16. Şi făcându-se seară, au adus la El
mulţi demonizaţi şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe
toţi cei bolnavi i-a vindecat,
17. Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin
Isaia proorocul, care zice: "Acesta neputinţele noastre a luat
şi bolile noastre le-a purtat".
18. Şi văzând Iisus mulţime împrejurul Lui, a
poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a
mării.
19. Şi apropiindu-se un cărturar, i-a zis:
Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge.
20. Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi
păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde
să-Şi plece capul.
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie
întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă
morţii să-şi îngroape morţii lor.
23. Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
24. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe
mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.
25. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat
zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.
26. Iisus le-a zis:
De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat
atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte
deplină.
27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că
şi vânturile şi marea ascultă de El?
28. Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor,
L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte
cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea
aceea.
29. Şi iată, au început să strige şi
să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai
venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
30. Departe de ei era o turmă mare de porci,
păscând.
31. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi
afară, trimite-ne în turma de porci.
32. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei,
ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma
s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în
cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
34. Şi iată toată cetatea a ieşit în
întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să
treacă din hotarele lor.
|