|
CAPITOLUL 15
Spălarea mâinilor. Femeia cananeiancă. Săturarea celor
patru mii de oameni.
1. Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii
şi cărturarii, zicând:
2. Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina
bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când
mănâncă pâine.
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi
călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?
4. Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl
tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe
mamă, cu moarte să se sfârşească.
5. Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui
său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui
Dumnezeu,
6. Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa;
şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina
voastră.
7. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi
Isaia, când a zis:
8. "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele,
dar inima lor este departe de Mine.
9. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând
învăţături ce sunt porunci ale oamenilor".
10. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis:
Ascultaţi şi înţelegeţi:
11. Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci
ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii
că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13. Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care
nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din
rădăcină.
14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe,
orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor
cădea în groapă.
15. Şi Petru, răspunzând, I-a zis:
Lămureşte-ne nouă pilda aceasta.
16. El a zis: Acum şi voi sunteţi
nepricepuţi?
17. Nu înţelegeţi că tot ce intră în
gură se duce în pântece şi se aruncă afară?
18. Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă
şi acelea spurcă pe om.
19. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri,
adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase,
hule.
20. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu
mâini nespălate nu spurcă pe om.
21. Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în
părţile Tirului şi ale Sidonului.
22. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele
ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne,
Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
23. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi
apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că
strigă în urma noastră.
24. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât
către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
25. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne,
ajută-mă.
26. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine
să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
27. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii
mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor
lor.
28. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare
este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a
tămăduit fiica ei în ceasul acela.
29. Şi trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea
Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut acolo.
30. Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei
şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi
i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.
31. Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi
vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi
pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32. Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis:
Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când
aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce;
şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se
istovească pe drum.
33. Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în
pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime?
34. Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au
răspuns: Şapte şi puţini peştişori.
35. Şi poruncind mulţimii să şadă
jos pe pământ,
36. A luat cele şapte pâini şi peşti şi,
mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii
mulţimilor.
37. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat
şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe
de fărâmituri.
38. Iar cei ce au
mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi
de femei.
39. După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit
în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala.
|