CAPITOLUL 17
Schimbarea la faţă. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a
Patimilor. Darea pentru Templu.
1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine
pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus
într-un munte înalt, de o parte.
2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor,
şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui
s-au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat
lor, vorbind cu El.
4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne,
bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei
colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit
pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel
iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la
pământ şi s-au spăimântat foarte.
7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i,
le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
8. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe
nimeni, decât numai pe Iisus singur.
9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a
poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi
văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.
10. Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar
zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
11. Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va
veni şi va aşeza la loc toate.
12. Eu însă vă spun vouă că Ilie a
şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit;
aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei.
13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a
vorbit despre Ioan Botezătorul.
14. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El
un om, căzându-I în genunchi,
15. Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu
că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea
cade în foc şi adesea în apă.
16. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut
să-l vindece.
17. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios
şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când
vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.
18. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit
din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o
parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?
20. Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina
voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc
vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un
grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te
de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu
neputinţă.
21. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu
rugăciune şi cu post.
22. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus:
Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor.
23. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei
s-au întristat foarte!
24. Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce
strâng darea (pentru Templu) şi i-au zis: Învăţătorul
vostru nu plăteşte darea?
25. Ba, da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a
luat înainte, zicând: Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări
sau bir? De la fiii lor sau de la străini?
26. El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis:
Aşadar, fiii sunt scutiţi.
27. Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare,
aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l,
şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l
şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine.
|