|
CAPITOLUL 19
Despre desfacerea căsătoriei. Iisus binecuvintează pe
copii. Tânărul cel bogat.
1. Iar după ce Iisus a sfârşit cuvintele
acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, dincolo de
Iordan.
2. Şi au mers după El mulţimi multe şi
i-a vindecat pe ei acolo.
3. Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi
zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice
pricină?
4. Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel
ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi
femeie?
5. Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe
tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa
şi vor fi amândoi un trup.
6. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul
să nu despartă.
7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit
să-i dea carte de despărţire şi să o lase?
8. El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a
dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început
nu a fost aşa.
9. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe
femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura
cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea
lăsată săvârşeşte adulter.
10. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului
cu femeia, nu este de folos să se însoare.
11. Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci
aceia cărora le este dat.
12. Că sunt fameni care s-au născut aşa din
pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni,
şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi,
pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să
înţeleagă.
13. Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună
mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14. Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i
opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este
împărăţia cerurilor.
15. Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de
acolo.
16. Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis:
Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am
viaţa veşnică?
17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun
decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă,
păzeşte poruncile.
18.
El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu
săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu
mărturiseşti strâmb;
19. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta
şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi.
20. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am
păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
21. Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii
desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor
şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi
urmează-Mi.
22. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat
întristat, căci avea multe avuţii.
23. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic
vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia
cerurilor.
24. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne
este să treacă cămila prin urechile acului, decât să
intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine
poate să se mântuiască?
26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e
cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu
putinţă.
27. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am
lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va
fi?
28. Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că
voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va
şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe
douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale
lui Israel.
29. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau
surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine,
pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni
viaţa veşnică.
30. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi
cei de pe urmă vor fi întâi.
|