|
CAPITOLUL 25
Pildele celor zece fecioare şi a talanţilor. Judecata viitoare.
1. Împărăţia cerurilor se va asemăna
cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea
mirelui.
2. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar
cinci înţelepte.
3. Căci cele fără de minte, luând candelele,
n-au luat cu sine untdelemn.
4. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase,
odată cu candelele lor.
5. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au
adormit.
6. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare:
Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!
7. Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi
au împodobit candelele lor.
8. Şi cele fără de minte au zis către
cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting
candelele noastre.
9. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu,
ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă.
Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru
voi.
10. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele
şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a
închis.
11. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte
fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.
12. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic
vouă: Nu vă cunosc pe voi.
13. Drept aceea, privegheaţi, că nu
ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.
14. Şi mai este ca un om care, plecând departe,
şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia
unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat.
16. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a
lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.
17. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi
doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o
groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului
său.
19. După multă vreme a venit şi stăpânul
acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele.
20. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi,
a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai
dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.
21. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună
şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste
multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
22. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis:
Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am
câştigat cu ei.
23. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună
şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste
multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
24. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a
zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde
n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat.
25. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul
tău în pământ; iată ai ce este al tău.
26. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis:
Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer
de unde n-am semănat şi adun de unde n-am
împrăştiat?
27. Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi,
şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.
28. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l
celui ce are zece talanţi.
29. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va
prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru
întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor.
31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi
toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei
Sale.
32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile
şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte
păstorul oile de capre.
33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a
stânga.
34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui:
Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi
împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea
lumii.
35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat
să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau;
străin am fost şi M-aţi primit;
36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am
fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi
aţi venit la Mine.
37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând:
Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat
să bei?
38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am
primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în
temniţă şi am venit la Tine?
40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către
ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia
dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41. Atunci va zice şi celor de-a stânga:
Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic,
care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi
dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să
beau;
43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol,
şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă,
şi nu M-aţi cercetat.
44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne,
când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol,
sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat
zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea
mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46. Şi vor merge aceştia la osândă
veşnică, iar drepţii la viaţă
veşnică.
|