|
CAPITOLUL 3
Vindecarea celui cu mâna uscată şi alte vindecări. Alegerea
celor 12 Apostoli. Păcatul împotriva Sfântului Duh. Mama şi
fraţii lui Iisus.
1. Şi iarăşi a intrat în sinagogă.
Şi era acolo un om având mâna uscată.
2. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă
îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
3. Şi a zis omului care avea mâna uscată:
Ridică-te în mijloc!
4. Şi a zis
lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un
suflet sau a-l pierde? Dar
ei tăceau;
5. Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se
de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a
întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.
6. Şi ieşind, fariseii au făcut îndată
sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.
7. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre
mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a
urmat.
8. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan,
dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte
făcea, a venit la El.
9. Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă
la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească
mulţimea;
10. Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea
năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi
câţi erau bolnavi.
11. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau
înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
12. Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe
faţă.
13. Şi S-a
suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţi a voit, şi au venit
la El.
14. Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit
apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să
propovăduiască,
15. Şi să aibă putere să vindece
bolile şi să alunge demonii.
16. Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia
i-a pus numele Petru;
17. Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui
Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii
tunetului.
18. Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe
Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi
pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul,
19. Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi
vândut.
20. Şi a venit în casă, şi iarăşi
mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce.
21. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L
prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire.
22. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau
că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă
demonii.
23. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum
poate satana să alunge pe satana?
24. Dacă o împărăţie se va dezbina în
sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.
25. Şi dacă o casă se va dezbina în sine,
casa aceea nu va mai putea să se ţină.
26. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa
însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci
are sfârşit.
27. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare,
să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare,
şi atunci va jefui casa lui.
28. Adevărat grăiesc vouă că toate vor
fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi
hulit;
29. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare
în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.
30. Pentru
că ziceau: Are duh necurat.
31. Şi
au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au
trimis la El ca sn-L cheme.
32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi
I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi
surorile Tale sunt afară. Te caută.
33. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama
Mea şi fraţii Mei?
34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a
zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta
este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
|