CAPITOLUL 7
Iisus osândeşte poruncile născocite de farisei. Femeia
cananeiancă şi fiica ei. Vindecarea celui surd şi mut.
1. Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre
cărturari, care veniseră din Ierusalim.
2. Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că
mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate,
cârteau;
3. Căci fariseii şi toţi iudeii, dacă
nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă,
ţinând datina bătrânilor.
4. Şi când vin din piaţă, dacă nu se
spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit
să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor
şi a vaselor de aramă şi a paturilor.
5. Şi L-au întrebat pe El fariseii şi
cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina
bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate?
6. Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi,
făţarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă
cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine".
7. Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând
învăţături care sunt porunci omeneşti.
8. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu,
ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a
paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi.
9. Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca
lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră!
10. Căci Moise a zis: "Cinsteşte pe
tatăl tău şi pe mama ta", şi "cel ce va
grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte
să se sfârşească".
11. Voi însă ziceţi: Dacă un om va spune
tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta
este dăruit lui Dumnezeu,
12. Nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru
tatăl său sau pentru mama sa.
13. Şi astfel desfiinţaţi cuvântul lui
Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o. Şi
faceţi multe asemănătoare cu acestea.
14. Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le
zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:
15. Nu este nimic din afară de om care, intrând în el,
să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.
16. De are cineva urechi de auzit să
audă.
17. Şi când a intrat în casă de la mulţime,
L-au întrebat ucenicii despre această pildă.
18. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi
sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce
intră în om, din afară, nu poate să-l spurce?
19. Că nu intră în inima lui, ci în pântece,
şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.
20. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă
pe om.
21. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele
cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile,
22. Adulterul, lăcomiile, vicleniile,
înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia,
uşurătatea.
23. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă
pe om.
24. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele
Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca
nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână
tăinuit.
25. Căci îndată auzind despre El o femeie, a
cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la
picioarele Lui.
26. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia
Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei.
27. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature
copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci
câinilor.
28. Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne,
dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile
copiilor.
29. Şi Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A
ieşit demonul din fiica ta.
30. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe
copilă culcată în pat, iar demonul ieşise.
31. Şi, ieşind din părţile Tirului, a
venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor
Decapolei.
32. Şi I-au adus un surd, care era şi gângav,
şi L-au rugat ca să-Şi pună mâna peste el.
33. Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a
pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui.
34. Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui:
Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te!
35. Şi urechile lui s-au deschis, iar legătura
limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine.
36. Şi le poruncea să nu spună nimănui.
Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau.
37. Şi erau uimiţi peste măsură, zicând:
Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe
muţi să vorbească.
|