|
CAPITOLUL 10
Despre despărţirea soţilor. Iisus binecuvintează pe
copii. Tânărul cel bogat. A treia vestire a Patimilor. Fiii lui Zevedeu.
Bartimeu.
1. Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele
Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, şi mulţimile s-au
adunat iarăşi la El şi iarăşi le învăţa,
după cum obişnuia.
2. Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L,
dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase
femeia.
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit
vouă Moise?
4. Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de
despărţire şi să o lase.
5. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru
învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta;
6. Dar de la începutul făpturii, bărbat şi
femeie i-a făcut Dumnezeu.
7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi
pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.
8. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai
sunt doi, ci un trup.
9. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai
despartă.
10. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi
despre aceasta.
11. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa
şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei
şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.
13. Şi aduceau la El copii, ca să-Şi
pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.
14. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis:
Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi,
căci a unora ca aceştia este împărăţia lui
Dumnezeu.
15. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi
împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.
16. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat,
punându-Şi mâinile peste ei.
17. Şi când ieşea El în drum, alergând la El unul
şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învăţătorule
bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa
veşnică?
18. Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu
este bun decât unul Dumnezeu.
19. Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu
săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu
mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni,
cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
20. Iar el I-a zis: Învăţătorule, acestea
toate le-am păzit din tinereţile mele.
21. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru
îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor
şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino
şi urmează Mie.
22. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat
mâhnit, căci avea multe bogăţii.
23. Şi Iisus, uitându-Se în jur, a zis către
ucenicii Săi: Cât de greu vor intra bogaţii în
împărăţia lui Dumnezeu!
24. Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar
Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: Fiilor, cât de greu
este celor ce se încred în bogăţii să intre în
împărăţia lui Dumnezeu!
25. Mai lesne este cămilei să treacă prin
urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia
lui Dumnezeu.
26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către
alţii: Şi cine poate să se mântuiască?
27. Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu
neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu
putinţă.
28. Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi am
lăsat toate şi Ţi-am urmat.
29. Iisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc
vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau
fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau
ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie,
30. Şi să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta,
de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi mame şi
copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină:
viaţă veşnică.
31. Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi pe
urmă, şi din cei de pe urmă întâi.
32. Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus
mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau
după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei
doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se
întâmple:
33. Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul
Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi
la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor.
34. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L
vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia.
35. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui
Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce
vom cere de la Tine.
36. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă
fac?
37. Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem
unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta.
38. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce
cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau
să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?
39. Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul
pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă
botez vă veţi boteza.
40. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea,
nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.
41. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov
şi pe Ioan.
42. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis:
Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc
peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc.
43. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care
va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.
44. Şi care va vrea să fie întâi între voi,
să fie tuturor slugă.
45. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se
slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea
sufletul răscumpărare pentru mulţi.
46. Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din
Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui
Timeu, şedea jos, pe marginea drumului.
47. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a
început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David,
miluieşte-mă!
48. Şi mulţi îl certau ca să tacă, el
însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David,
miluieşte-mă!
49. Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l!
Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te!
Te cheamă.
50. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în
picioare şi a venit la Iisus.
51. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti
să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule,
să văd iarăşi.
52. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit.
Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale.
|