|
CAPITOLUL 11
Intrarea în Ierusalim. Smochinul neroditor. Curăţirea templului.
Puterea credinţei. Botezul lui Ioan.
1. Şi când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe
şi la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi
dintre ucenicii Săi,
2. Şi le-a zis: Mergeţi în satul care este
înaintea voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un
mânz legat, pe care n-a şezut până acum nici un om.
Dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
3. Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta?
Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi îndată
îl va trimite aici.
4. Deci au mers şi au găsit mânzul legat la o
poartă, afară la răspântie, şi l-au dezlegat.
5. Şi unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De
ce dezlegaţi mânzul?
6. Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, şi i-au
lăsat.
7. Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus
hainele pe el şi Iisus a şezut pe el.
8. Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe
cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin
grădini.
9. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe
urmă strigau, zicând: Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele
Domnului!
10. Binecuvântată este împărăţia ce vine
a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!
11. Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu
şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a
ieşit spre Betania cu cei doisprezece.
12. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a
flămânzit.
13. Şi văzând de departe un smochin care avea
frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la
smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul
smochinelor.
14. Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine
nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau.
15. Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în
templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce
cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi
scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat.
16. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni
cu vreun vas prin templu.
17. Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este,
oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru
toate neamurile"? Voi însă aţi făcut din ea
peşteră de tâlhari.
18. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii.
Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El,
pentru că toată mulţimea era uimită de
învăţătura Lui.
19. Iar când s-a făcut seară, au ieşit
afară din cetate.
20. Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut
smochinul uscat din rădăcini.
21. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis:
Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a
uscat.
22. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi
credinţă în Dumnezeu.
23. Adevărat zic vouă că oricine va zice
acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se
va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va
lui orice va zice.
24. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi,
rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le
veţi avea.
25. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi
orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri
să vă ierte vouă greşealele voastre.
26. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru
Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.
27. Şi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi
pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii,
cărturarii şi bătrânii.
28. Şi I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine
Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci?
29. Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu un
cuvânt: răspundeţi-Mi şi vă voi spune şi Eu cu ce
putere fac acestea:
30. Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni?
Răspundeţi-Mi!
31. Şi ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din
cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el?
32. Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de
mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era
într-adevăr prooroc.
33. Şi răspunzând, au zis lui Iisus: Nu ştim.
Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac
acestea.
|