|
CAPITOLUL 17
Despre sminteli, iertare şi credinţă. Vindecarea celor zece
leproşi. Când va veni împărăţia lui Dumnezeu.
1. Şi a zis către ucenicii Săi: Cu
neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia
prin care ele vin!
2. Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o
piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să
smintească pe unul din aceştia mici.
3. Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va
greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va
pocăi, iartă-l.
4. Şi chiar dacă îţi va greşi de
şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către
tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l.
5. Şi au zis apostolii către Domnul:
Sporeşte-ne credinţa.
6. Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă cât
un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor:
Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare,
şi vă va asculta.
7. Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la
păscut turme, îi va zice când se întoarce din ţarină: Vino
îndată şi şezi la masă?
8. Oare, nu-i va zice: Pregăteşte-mi ca să cinez
şi, încingându-te, slujeşte-mi, până ce voi mânca şi voi
bea şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu?
9. Va mulţumi, oare, slugii că a făcut cele
poruncite? Cred că nu.
10. Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite
vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am
făcut ceea ce eram datori să facem.
11. Iar pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea
prin mijlocul Samariei şi al Galileii,
12. Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi
care stăteau departe,
13. Şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse,
Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!
14. Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă
şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau,
s-au curăţit.
15. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat,
s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.
16. Şi a căzut cu faţa la pământ la
picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean.
17. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au
curăţit? Dar cei nouă unde sunt?
18. Nu s-a găsit să se întoarcă să dea
slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?
19. Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te;
credinţa ta te-a mântuit.
20. Şi fiind întrebat de farisei când va veni
împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis:
Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
21. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo.
Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este
înăuntrul vostru.
22. Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi
dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi
vedea.
23. Şi vor zice vouă: Iată este acolo;
iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi
după ei.
24. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o
parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer,
aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
25. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi
să fie lepădat de neamul acesta.
26. Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va
fi şi în zilele Fiului Omului:
27. Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în
ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit
pe toţi.
28. Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau,
beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau,
29. Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat
din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi,
30. La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul
Omului.
31. În ziua aceea, cel care va fi pe acoperişul casei,
şi lucrurile lui în casă, să nu se coboare ca să le ia;
de asemenea, cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă
înapoi.
32. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.
33. Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va
pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi.
34. Zic vouă: În noaptea aceea vor fi doi într-un pat;
unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
35. Două vor măcina împreună; una va fi
luată şi alta va fi lăsată.
36. Doi vor fi în ogor; unul se va lua altul se va
lăsa.
37. Şi răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde,
Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna
vulturii.
|