CAPITOLUL 3
Convorbirea lui Iisus cu Nicodim. Ioan mărturiseşte despre
Hristos.
1. Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim
şi care era fruntaş al iudeilor.
2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi,
ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că
nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este
Dumnezeu cu el.
3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat,
adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea
să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să
se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară
în pântecele mamei sale şi să se nască?
5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic
ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va
putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
6. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este
născut din Duh, duh este.
7. Nu te mira
că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de
sus.
8. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi
glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel
este cu oricine e născut din Duhul.
9. A
răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea?
10. Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti
învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?
11. Adevărat, adevărat zic ţie, că noi
ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut mărturisim, dar
mărturia noastră nu o primiţi.
12. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu
credeţi, cum veţi crede cele cereşti?
13. Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a
coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.
14. Şi după cum Moise a înălţat
şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul
Omului,
15. Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci
să aibă viaţă veşnică.
16. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul
Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu
piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume
ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El,
lumea.
18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede
a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui
Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în
lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci
faptele lor erau rele.
20. Că oricine face rele urăşte Lumina
şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se
vădească.
21. Dar cel care lucrează adevărul vine la
Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt
săvârşite.
22. După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în
pământul Iudeii şi stătea acolo şi boteza.
23. Şi boteza şi Ioan în Enom, aproape de Salim,
că erau acolo ape multe şi veneau şi se botezau.
24. Căci Ioan nu fusese încă aruncat în
închisoare.
25. Şi s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui
Ioan şi un iudeu, asupra curăţirii.
26. Şi au venit la Ioan şi i-au zis: Rabi, Acela
care era cu tine, dincolo de Iordan, şi despre Care tu ai
mărturisit, iată El botează şi toţi se duc la
El.
27. Ioan a răspuns şi a zis: Nu poate un om
să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer.
28. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am
zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.
29. Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul
mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu
bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit.
30. Acela trebuie să crească, iar eu să
mă micşorez.
31. Cel ce
vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ
pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine
din cer este deasupra tuturor.
32. Şi ce a văzut şi a auzit, aceea
mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte
nimeni.
33. Cel ce a primit mărturia Lui a pecetluit că
Dumnezeu este adevărat.
34. Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeşte
cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu
măsură.
35. Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate
le-a dat în mâna Lui.
36. Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică,
iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui
Dumnezeu rămâne peste el.
|