CAPITOLUL 13
Pavel şi Barnaba, în cea dintâi călătorie misionară,
ajung în Cipru şi în Antiohia Pisidiei.
1. Şi
erau în Biserica din Antiohia prooroci şi învăţători:
Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce
fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul.
2. Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul
Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la
care i-am chemat.
3. Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile
peste ei şi i-au lăsat să plece.
4. Deci, ei, mânaţi de Duhul Sfânt, au coborât la
Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5. Şi ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui
Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Şi aveau şi pe Ioan
slujitor.
6. Şi străbătând toată insula până
la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor,
prooroc mincinos, al cărui nume era Bariisus,
7. Care era în preajma proconsulului Sergius Paulus,
bărbat înţelept. Acesta chemând la sine pe Barnaba şi pe Saul,
dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu,
8. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul
- căci aşa se tâlcuieşte numele lui - căutând să
întoarcă pe proconsul de la credinţă.
9. Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin
fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el,
10. Şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia
şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului,
vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba
căile Domnului cele drepte?
11. Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta
şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi
îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi,
dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână.
12. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a
crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.
13. Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi
cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se
de ei, s-a întors la Ierusalim.
14. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia
Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă,
au şezut.
15. Şi după citirea Legii şi a Proorocilor,
mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi
fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor,
vorbiţi.
16. Şi, ridicându-se Pavel şi făcându-le semn
cu mâna, a zis: Bărbaţi israeliţi şi cei temători de
Dumnezeu, ascultaţi:
17. Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe
părinţii noştri şi pe popor l-a înălţat, când
era străin în pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a
scos de acolo,
18. Şi vreme de patruzeci de ani i-a hrănit în
pustie.
19. Şi nimicind şapte neamuri în ţara
Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moştenire.
20. Şi după acestea, ca la patru sute
cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel
proorocul.
21. Şi de
acolo au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe
Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin.
22. Şi înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David,
pentru care a zis, mărturisind: "Aflat-am pe David al lui Iesei,
bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele".
23. Din urmaşii acestuia, Dumnezeu, după
făgăduinţă, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe
Iisus,
24. După ce Ioan a propovăduit, înaintea
venirii Lui, botezul pocăinţei, la tot poporul lui Israel.
25. Iar dacă şi-a împlinit Ioan calea sa, zicea:
Nu sunt eu ce socotiţi voi că sunt. Dar, iată, vine după
mine Cel căruia nu sunt vrednic să-I dezleg
încălţămintea picioarelor.
26. Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam
şi cei dintre voi temători de Dumnezeu, vouă vi s-a trimis
cuvântul acestei mântuiri.
27. Căci cei ce locuiesc în Ierusalim şi
căpeteniile lor, necunoscându-L şi osândindu-L, au împlinit glasurile
proorocilor care se citesc în fiecare sâmbătă.
28. Şi,
neaflând în El nici o vină de moarte, au cerut de la Pilat ca să-L
omoare.
29. Iar când au săvârşit toate cele scrise despre
El, coborându-L de pe cruce, L-au pus în mormânt.
30. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
31. El S-a arătat mai multe zile celor ce împreună
cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim şi care sunt acum martorii Lui
către popor.
32. Şi noi vă binevestim făgăduinţa
făcută părinţilor.
33. Că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copiii
lor, înviindu-L pe Iisus, precum este scris şi în Psalmul al doilea:
"Fiul Meu eşti Tu; Eu astăzi Te-am născut".
34. Şi cum că L-a înviat din morţi, ca
să nu se mai întoarcă la stricăciune, a spus-o altfel:
"Vă voi da vouă cele sfinte şi vrednice de
credinţă ale lui David".
35. De aceea şi în alt loc zice: "Nu vei da pe
Sfântul Tău să vadă stricăciune".
36. Pentru că David, slujind în timpul său voii
lui Dumnezeu, a adormit şi s-a adăugat la părinţii lui
şi a văzut stricăciune.
37. Dar Acela pe Care Dumnezeu L-a înviat n-a văzut
stricăciune.
38. Cunoscut deci să vă fie vouă,
bărbaţi fraţi, că prin Acesta vi se vesteşte
iertarea păcatelor şi că, de toate câte n-aţi putut
să vă îndreptaţi în Legea lui Moise,
39. Întru Acesta tot cel ce crede se îndreptează.
40. Deci luaţi aminte să nu vină peste voi
ceea ce s-a zis în prooroci:
41. "Vedeţi, îngâmfaţilor,
miraţi-vă şi pieriţi, că Eu lucrez un lucru, în
zilele voastre, un lucru pe care nu-l veţi crede, dacă vă va
spune cineva".
42. Şi ieşind ei din sinagoga iudeilor, îi rugau
neamurile ca sâmbăta viitoare să li se grăiască cuvintele
acestea.
43. După ce s-a terminat adunarea, mulţi dintre
iudei şi dintre prozeliţii cucernici au mers după Pavel
şi după Barnaba, care, vorbind către ei, îi îndemnau să
stăruie în harul lui Dumnezeu.
44. Iar în sâmbăta următoare, mai toată
cetatea s-a adunat ca să audă cuvântul lui Dumnezeu.
45. Dar iudeii, văzând mulţimile, s-au umplut de
pizmă şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, hulind.
46. Iar Pavel şi Barnaba, îndrăznind, au zis:
Vouă se cădea să vi se grăiască, mai întâi, cuvântul
lui Dumnezeu; dar de vreme ce îl lepădaţi şi vă
judecaţi pe voi nevrednici de viaţa veşnică, iată ne
întoarcem către neamuri.
47. Căci aşa ne-a poruncit nouă Domnul:
"Te-am pus spre lumină neamurilor, ca să fii Tu spre mântuire
până la marginea pământului".
48. Iar neamurile pământului, auzind, se bucurau
şi slăveau cuvântul lui Dumnezeu şi câţi erau
rânduiţi spre viaţă veşnică au crezut;
49. Iar cuvântul Domnului se răspândea prin tot
ţinutul.
50. Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice
şi de cinste şi pe cei de frunte ai cetăţii, şi au
ridicat prigoane împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba, şi i-au scos
din hotarele lor.
51. Iar ei, scuturând asupra lor praful de pe picioare, au
venit la Iconiu;
52. Şi
ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfânt.
|