|
CAPITOLUL 19
Pavel în Efes. Răscoala argintarului Dimitrie.
1. Şi pe când Apollo era în Corint, Pavel, după
ce a străbătut părţile de sus, a venit în Efes. Şi
găsind câţiva ucenici,
2. A zis către ei: Primit-aţi voi Duhul Sfânt când
aţi crezut? Iar ei au zis
către el: Dar nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt.
3. Şi el a zis: Deci în ce v-aţi botezat? Ei au
zis: În botezul lui Ioan.
4. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul
pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel ce avea
să vină după el, adică în Iisus Hristos.
5. Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului
Iisus.
6. Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul
Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau.
7. Şi erau toţi ca la doisprezece
bărbaţi.
8. Şi el, intrând în sinagogă, a vorbit cu
îndrăzneală timp de trei luni, vorbind cu ei şi căutând
să-i încredinţeze de împărăţia lui Dumnezeu.
9. Dar fiindcă unii erau învârtoşaţi şi
nu credeau, bârfind calea Domnului înaintea mulţimii, Pavel, plecând de
la ei, a osebit pe ucenici, învăţând în fiecare zi în şcoala
unuia Tiranus.
10. Şi acesta a ţinut vreme de doi ani, încât
toţi, cei ce locuiau în Asia, şi iudei şi elini, au auzit
cuvântul Domnului.
11. Şi Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel,
minuni nemaiîntâlnite.
12. Încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau
ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile se
depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei.
13. Şi au încercat unii dintre iudeii care cutreierau
lumea, scoţând demoni, să cheme peste cei ce aveau duhuri rele,
numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l
propovăduieşte Pavel!
14. Iar cei care făceau aceasta erau cei şapte fii
ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.
15. Şi răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe
Iisus Îl cunosc şi îl ştiu şi pe Pavel, dar voi cine
sunteţi?
16. Şi sărind asupra lor omul în care era duhul
cel rău şi biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor, încât ei au
fugit goi şi răniţi din casa aceea.
17. Şi acest lucru s-a făcut cunoscut tuturor
iudeilor şi elinilor care locuiau în Efes, şi frică a
căzut peste toţi aceştia şi se slăvea numele
Domnului Iisus.
18. Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau
ca să se mărturisească şi să spună faptele
lor.
19. Iar mulţi dintre cei ce făcuseră
vrăjitorie, aducând cărţile, le ardeau în faţa tuturor. Şi au socotit preţul lor
şi au găsit cincizeci de mii de arginţi.
20. Astfel creştea cu putere cuvântul Domnului şi
se întărea.
21. Şi după ce s-au săvârşit acestea,
Pavel şi-a pus în gând să treacă prin Macedonia şi prin
Ahaia şi să se ducă la Ierusalim, zicând că: După ce
voi fi acolo, trebuie să văd şi Roma.
22. Şi trimiţând în Macedonia pe doi dintre cei
care îl slujeau, pe Timotei şi pe Erast, el a rămas o vreme în
Asia.
23. Şi în vremea aceea s-a făcut mare tulburare
pentru calea Domnului.
24. Căci un argintar, cu numele Dimitrie, care
făcea temple de argint Artemisei şi da meşterilor săi
foarte mare câştig,
25. I-a adunat pe aceştia şi pe cei care lucrau
unele ca acestea, şi le-a zis: Bărbaţilor, ştiţi
că din această îndeletnicire este câştigul vostru.
26. Şi voi vedeţi şi auziţi că nu
numai în Efes, ci aproape în toată Asia, Pavel acesta, convingând, a
întors multă mulţime, zicând că nu sunt dumnezei cei
făcuţi de mâini.
27. Din aceasta nu numai că meseria noastră e în
primejdie să ajungă fără trecere, dar şi templul
marii zeiţe Artemisa e în primejdie să nu mai aibă nici un
preţ, iar cu vremea, mărirea ei - căreia i se închină
toată Asia şi toată lumea - să fie doborâtă.
28. Şi auzind ei şi umplându-se de mânie, strigau
zicând: Mare este Artemisa efesenilor!
29. Şi s-a umplut toată cetatea de tulburare
şi au pornit într-un cuget la teatru, răpind împreună pe
macedonenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel.
30. Iar Pavel, voind să intre în mijlocul poporului,
ucenicii nu l-au lăsat.
31. Încă şi unii dintre dregătorii Asiei,
care îi erau prieteni, trimiţând la el, îl rugau să nu se ducă
la teatru.
32. Deci unii strigau una, alţii strigau alta,
căci adunarea era învălmăşită, iar cei mai
mulţi nu ştiau pentru ce s-au adunat acolo.
33. Iar unii din mulţime l-au smuls pe Alexandru, pe
care l-au împins înainte iudeii. Iar el, făcând semn cu mâna, voia
să se apere înaintea poporului.
34. Şi cunoscând ei că este iudeu, toţi
într-un glas au strigat aproape două ceasuri: Mare este Artemisa
efesenilor!
35. Iar secretarul, potolind mulţimea, a zis:
Bărbaţi efeseni, cine este, între oameni, care să nu ştie
că cetatea efesenilor este păzitoarea templului Artemisei celei
mari şi a statuii ei, căzută din cer?
36. Deci, acestea fiind mai presus de orice îndoială,
trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi
nimic cu uşurinţă.
37. Căci aţi adus pe bărbaţii
aceştia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe zeiţa
voastră.
38. Deci dacă Dimitrie şi meşterii cei
împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, au judecători
şi proconsuli care să judece, şi să se cheme în
judecată unii pe alţii.
39. Iar dacă urmăriţi altceva, se va
hotărî în adunarea cea legiuită,
40. Căci noi suntem în primejdie să fim
învinuiţi de răscoală pentru ziua de azi, fiindcă nu avem
nici o pricină pentru care am putea da seama de tulburarea
aceasta.
41. Zicând acestea, a slobozit adunarea.
|