|
CAPITOLUL 6
Lucrarea faptelor bune ce se cuvine să urmeze credinţei.
1. Ce vom zice
deci? Rămâne-vom, oare, în păcat, ca să se
înmulţească harul?
2. Nicidecum! Noi care am murit păcatului, cum vom mai
trăi în păcat?
3. Au nu ştiţi că toţi câţi în
Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
4. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru
ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa
să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii;
5. Căci dacă am fost altoiţi pe El prin
asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai
învierii Lui,
6. Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost
răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul
păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului.
7. Căci Cel care a murit a fost
curăţit de păcat.
8. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem
că vom şi vieţui împreună cu El,
9. Ştiind
că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moarta nu mai are
stăpânire asupra Lui.
10. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată
pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui
Dumnezeu.
11. Aşa şi voi, socotiţi-vă că
sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos
Iisus, Domnul nostru.
12. Deci să nu împărăţească
păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi
poftelor lui;
13. Nici să nu puneţi mădularele voastre ca
arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci,
înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii,
sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme ale
dreptăţii lui Dumnezeu.
14. Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra
voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har.
15. Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu
suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!
16. Au nu ştiţi că celui ce vă daţi
spre ascultare robi, sunteţi robi aceluia căruia vă
supuneţi: fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre
dreptate?
17. Mulţumim însă lui Dumnezeu, că
(deşi) eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din
toată inima dreptarului învăţăturii căreia aţi
fost încredinţaţi,
18. Şi izbăvindu-vă de păcat, v-aţi
făcut robi ai dreptăţii.
19. Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului
vostru. - Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe
necurăţiei şi fărădelegii, spre
fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre
roabe dreptăţii, spre sfinţire.
20. Căci atunci, când eraţi robi ai
păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate.
21. Deci ce roadă aveaţi atunci? Roade de care
acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este
moartea.
22. Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi
robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre
sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică.
23. Pentru că plata păcatului este moartea, iar
harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul
nostru.
|