|
CAPITOLUL 8
Credincioşii sunt slobozi faţă de osândă. Ei sunt fii
ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos. Sfântul
Duh Mijlocitorul.
1. Drept aceea
nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus.
2. Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a
eliberat de legea păcatului şi a morţii,
3. Pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii -
fiind slabă prin trup - a săvârşit Dumnezeu, trimiţând pe
Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului şi pentru
păcat a osândit păcatul în trup,
4. Pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească
în noi, care nu umblăm după trup, ci după duh.
5. Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale
trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului.
6. Căci dorinţa cărnii este moarte dar
dorinţa Duhului este viaţă şi pace;
7. Fiindcă dorinţa cărnii este
vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii
lui Dumnezeu, că nici nu poate.
8. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui
Dumnezeu.
9. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă
Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul
lui Hristos, acela nu este al Lui.
10. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort
pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate,
11. Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din
morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din
morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul
Său care locuieşte în voi.
12. Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului,
ca să vieţuim după trup.
13. Căci dacă vieţuiţi după trup,
veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului,
veţi fi vii.
14. Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui
Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh
al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care
strigăm: Avva! Părinte!
16. Duhul însuşi mărturiseşte împreună
cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.
17. Şi dacă suntem fii, suntem şi
moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi
împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim
împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi
preamărim.
18. Căci socotesc că pătimirile vremii de
acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi.
19. Pentru că făptura aşteaptă cu
nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20. Căci făptura a fost supusă
deşertăciunii - nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o
- cu nădejde,
21. Pentru că şi făptura însăşi se
va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie
părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.
22. Căci ştim că toată făptura împreună
suspină şi împreună are dureri până acum.
23. Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga
Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând
înfierea, răscumpărarea trupului nostru.
24. Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar
nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui
cineva ceea ce vede?
25. Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem,
aşteptăm prin răbdare.
26. De asemenea şi Duhul vine în ajutor
slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm
cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine
negrăite.
27. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este
dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru
sfinţi.
28. Şi ştim că Dumnezeu toate le
lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt
chemaţi după voia Lui;
29. Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai
înainte i-a şi hotărât să fie asemenea chipului Fiului
Său, ca El să fie întâi născut între mulţi
fraţi.
30. Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe
aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia
i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi
mărit.
31. Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru
noi, cine este împotriva noastră?
32. El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a
cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da,
oare, toate împreună cu El?
33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui
Dumnezeu? Dumnezeu este Cel
ce îndreptează;
34. Cine este Cel ce osândeşte? Hristos, Cel ce a
murit, şi mai ales Cel ce a înviat, Care şi este de-a dreapta lui
Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi!
35. Cine
ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau
strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de
îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
36. Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâţi
toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de
junghiere".
37. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori,
prin Acela Care ne-a iubit.
38. Căci sunt încredinţat că nici moartea,
nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici
cele ce vor fi, nici puterile,
39. Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o
altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de
dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.
|