|
CAPITOLUL 13
Să ne supunem stăpânirilor.
1. Tot
sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este
stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt
rânduite.
2. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii
se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc
îşi vor lua osândă.
3. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta
bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie
frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de
la ea.
4. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele
tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar
poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi
răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce
săvârşeşte răul.
5. De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu
numai pentru mânie, ci şi pentru conştiinţă.
6. Că pentru aceasta plătiţi şi
dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu,
stăruind în această slujire neîncetat.
7. Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui
cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui
cu cinstea, cinste.
8. Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu
iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe
aproapele a împlinit legea.
9. Pentru că (poruncile): Să nu
săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să
nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti... şi orice
altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să
iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
10. Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci
împlinirea legii.
11. Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp
ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din
somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am
crezut.
12. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să
lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne
îmbrăcăm cu armele luminii.
13. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în
ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de
ruşine, nu în ceartă şi în pizmă;
14. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos
şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.
|