|
CAPITOLUL 14
Cum să ne purtăm cu cei slabi şi să nu dăm prilej
de sminteală nimănui.
1.
Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i
judecaţi gândurile.
2. Unul crede să mănânce de toate; cel slab
însă mănâncă legume.
3. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască
pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu
osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a
primit.
4. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia?
Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul
are putere ca să-l facă să stea.
5. Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă
toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea
lui.
6. Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi
cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce
mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci
mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru
Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
7. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru
sine şi nimeni nu moare pentru sine.
8. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim,
şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă
trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
9. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat
Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi
peste vii.
10. Dar
tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce
dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom
înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.
11. Căci scris este: "Viu sunt Eu! - zice Domnul -
Tot genunchiul să Mi se plece şi toată limba să dea
slavă lui Dumnezeu".
12. Deci,
dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.
13. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii,
ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui
prilej de poticnire sau de sminteală.
14. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus
că nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care
gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este.
15. Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se
mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care
a murit Hristos.
16. Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie
defăimat.
17. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este
mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie
în Duhul Sfânt.
18. Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este
plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19. Drept aceea să urmărim cele ale păcii
şi cele ale zidirii unuia de către altul.
20. Nu
strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rău
este pentru omul care mănâncă spre poticnire.
21. Bine este să nu mănânci carne, nici să
bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte,
se sminteşte sau slăbeşte (în credinţă).
22. Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine
însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!
23. Iar
cel ce se îndoieşte, dacă va mânca, se osândeşte, fiindcă
n-a fost din credinţă. Şi tot ce nu este din
credinţă este păcat.
|