|
CAPITOLUL 5
Mustrări împotriva celor desfrânaţi. Izgonirea
păcătoşilor din Biserică.
1.
Îndeobşte se aude că la voi e desfrânare, şi o astfel de desfrânare
cum nici între neamuri nu se pomeneşte, ca unul să
trăiască cu femeia tatălui său.
2. Iar voi v-aţi semeţit, în loc mai degrabă
să vă fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce
a săvârşit această faptă.
3. Ci eu, deşi departe cu trupul, însă de
faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cum aş fi de
faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta:
4. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă
voi şi duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos,
5. Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea
trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus.
6. Semeţia voastră nu e bună. Oare nu
ştiţi că puţin aluat dospeşte toată
frământătura?
7. Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să
fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi
fără aluat; căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit
pentru noi.
8. De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi,
nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu
azimele curăţiei şi ale adevărului.
9. V-am scris în epistolă să nu vă
amestecaţi cu desfrânaţii;
10. Dar nu am spus, desigur, despre desfrânaţii acestei
lumi, sau despre lacomi, sau despre răpitori, sau despre
închinătorii la idoli, căci altfel ar trebui să
ieşiţi afară din lume.
11. Dar eu v-am scris acum să nu vă
amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau
lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau
răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la
masă.
12. Căci ce am eu ca să judec şi pe cei din
afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi
voi?
13. Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi
afară dintre voi pe cel rău.
|