|
CAPITOLUL 7
Despre căsătorie, necăsătorie şi văduvie.
1. Cât despre
cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de
femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi
aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă
bărbatul său.
3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată,
asemenea şi femeia bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci
bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul
său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu
bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi
cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să
fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din
pricina neînfrânării voastre.
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o
poruncă.
7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu
însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul
într-alt fel.
8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi
văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca
şi mine.
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să
se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se
căsătorească, decât să ardă.
10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le
poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de
bărbat!
11. Iar dacă s-a despărţit, să
rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul
său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.
12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă
un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să
vieţuiască cu el, să nu o lase.
13. Şi o femeie, dacă are bărbat
necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea,
să nu-şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios se
sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia
necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios.
Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt
sfinţi.
15. Dacă însă cel necredincios se desparte,
să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt
legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi
vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă
îţi vei mântui femeia?
17. Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia,
aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi
aşa rânduiesc în toate Bisericile.
18. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să
nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.
19. Tăierea împrejur nu este nimic; şi
netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta
să rămână.
21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă.
Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!
22.
Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului.
Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos.
23. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu
vă faceţi robi oamenilor.
24. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat,
în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.
25. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă
dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu
vrednic de crezare.
26. Socotesc deci
că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este
pentru om să fie aşa.
27. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.
28. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci
fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca
aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe
voi.
29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea
s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca
şi cum n-ar avea.
30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar
plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi
cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi
cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.
32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără
de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale
Domnului, cum să placă Domnului.
33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de
cele ale lumii, cum să placă femeii.
34. Şi este împărţire: şi femeia
nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale
Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar
cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum
să placă bărbatului.
35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca
să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de
Domnul, fără clintire.
36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo
necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi
că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu
păcătuieşte; căsătorească-se.
37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu
este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât
aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va
face.
38. Aşa că, cel ce îşi mărită
fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine
face.
39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât
trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri,
este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru
Domnul.
40. Dar
mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea
mea. Şi socot că
şi eu am Duhul lui Dumnezeu.
|