|
CAPITOLUL 8
Să nu fim sminteală celor slabi.
1. Cât despre
cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem
cunoştinţă. Cunoştinţa însă
semeţeşte, iar iubirea zideşte.
2. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva,
încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
3. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este
cunoscut de El.
4. Iar despre mâncarea celor jertfite idolilor, ştim
că idolul nu este nimic în lume şi că nu este alt Dumnezeu
decât Unul singur.
5. Căci deşi sunt aşa-zişi dumnezei, fie
în cer, fie pe pământ, - precum şi sunt dumnezei mulţi şi
domni mulţi, S
6. Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu,
Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn,
Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El.
7. Dar nu toţi au cunoştinţa. Căci unii,
din obişnuinţa de până acum cu idolul, mănâncă din
cărnuri jertfite idolilor, şi conştiinţa lor fiind
slabă, se întinează.
8. Dar nu
mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca,
nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne
lipseşte.
9. Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a
voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi.
10. Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce
ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolilor,
oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să
mănânce din cele jertfite idolilor?
11. Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab,
fratele tău, pentru care a murit Hristos!
12. Şi aşa, păcătuind împotriva
fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă,
păcătuiţi faţă de Hristos.
13. De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele
meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui
meu.
|