|
CAPITOLUL 11
Despre cuviinţa cu care să stăm în Biserică şi la
Cina Domnului.
1. Fiţi
următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos.
2. Fraţilor, vă laud că în toate vă
aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am
dat.
3. Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos
este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul,
iar capul lui Hristos: Dumnezeu.
4. Orice bărbat care se roagă sau
prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul
său.
5. Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte,
cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este
ca şi cum ar fi rasă.
6. Căci
dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi
tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să
se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.
7. Căci bărbatul nu trebuie să-şi
acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este
slava bărbatului.
8. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci
femeia din bărbat.
9. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul
pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10. De aceea şi femeia este datoare să aibă
(semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.
11. Totuşi, nici femeia fără bărbat,
nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
12. Căci precum femeia este din bărbat, aşa
şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la
Dumnezeu.
13. Judecaţi în voi înşivă: Este, oare,
cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul
descoperit?
14. Nu vă învaţă oare însăşi firea
că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul
lung?
15. Şi că pentru o femeie, dacă îşi
lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca
acoperământ.
16. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să
ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să
se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui
Dumnezeu.
17. Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud,
fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai
rău.
18. Căci mai întâi aud că atunci când vă
adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări, şi în
parte cred.
19. Căci trebuie să fie între voi şi eresuri,
ca să se învedereze între voi cei încercaţi.
20. Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate
mânca Cina Domnului;
21. Căci, şezând la masă, fiecare se
grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar
altul se îmbată.
22. N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi
să beţi? Sau
dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei
ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă
laud.
23. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat
şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a
luat pâine,
24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis:
Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi.
Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând:
Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori
veţi bea, spre pomenirea Mea.
26. Căci de câte ori veţi mânca această pâine
şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până
când va veni.
27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea
paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul
şi sângele Domnului.
28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi
aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu
nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind
trupul Domnului.
30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi
şi bolnavi şi mulţi au murit.
31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai
fi judecaţi.
32. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem
pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.
33. De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca
să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
34. Iar dacă îi este cuiva foame, să mănânce
acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte
însă le voi rândui când voi veni.
|