CAPITOLUL 14
Darul limbilor şi darul profeţiei. Cum să fie întrebuinţat
darul limbilor. Femeia trebuie să tacă în biserică.
1.
Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti,
dar mai ales ca să proorociţi.
2. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă
străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni
nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
3. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre
zidire, îndemn şi mângâiere.
4. Cel ce grăieşte într-o limbă
străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte
zideşte Biserica.
5. Voiesc ca voi toţi să grăiţi în
limbi; dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte
e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai
dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia
întărire.
6. Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi,
grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi
- sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau
în învăţătură?
7. Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet,
fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va
cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară?
8. Şi dacă trâmbiţa va da sunet
nelămurit, cine se va pregăti de război?
9. Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu
veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce
aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în
vânt.
10. Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici
una din ele nu este fără înţelesul ei.
11. Deci dacă nu voi şti înţelesul
cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care
vorbeşte barbar pentru mine.
12. Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori
după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în
ele, spre zidirea Bisericii.
13. De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă
străină să se roage ca să şi
tălmăcească.
14. Căci, dacă mă rog într-o limbă
străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este
neroditoare.
15. Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar
mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi
cu mintea.
16. Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va
răspunde omul simplu "Amin" la mulţumirea ta, de vreme ce
el nu ştie ce zici?
17. Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti
bine, dar celălalt nu se zideşte.
18. Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi
mai mult decât voi toţi;
19. Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci
cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii,
decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.
20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi
copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi
desăvârşiţi.
21. În Lege este scris: "Voi grăi acestui popor în
alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu vor asculta
de Mine, zice Domnul".
22. Aşa că vorbirea în limbi este semn nu pentru
cei credincioşi ci pentru cei necredincioşi; iar proorocia nu
pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred.
23. Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată
laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra
neştiutori sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că
sunteţi nebuni?
24. Iar dacă toţi ar prooroci şi ar intra
vreun necredincios sau vreun neştiutor, el este dovedit de toţi, el
este judecat de toţi;
25. Cele ascunse ale inimii lui se învederează, şi
astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu,
mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi.
26. Ce este deci, fraţilor? Când vă adunaţi
împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură,
are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire
să se facă.
27. Dacă grăieşte cineva într-o limbă
străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând
să grăiască şi unul să
tălmăcească.
28. Iar dacă nu e tălmăcitor, să
tacă în biserică şi să-şi grăiască numai
lui şi lui Dumnezeu.
29. Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar
ceilalţi să judece.
30. Iar dacă se va descoperi ceva altuia care
şade, să tacă cei dintâi.
31. Căci puteţi să proorociţi toţi
câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să se
mângâie.
32. Şi duhurile proorocilor se supun proorocilor.
33. Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al
păcii.
34. Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre
să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit
să vorbească, ci să se supună, precum zice şi
Legea.
35. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să
întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca
femeile să vorbească în biserică.
36. Oare
de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
37. Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om
duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci
ale Domnului.
38. Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să
nu ştie.
39. Aşa că, fraţii mei, râvniţi a
prooroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi.
40. Dar toate să se facă cu cuviinţă
şi după rânduială.
|