|
CAPITOLUL 15
Învierea Domnului şi învierea noastră.
1. Vă
aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care
aţi şi primit-o, întru care şi staţi,
2. Prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce
cuvânt v-am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tărie,
afară numai dacă n-aţi crezut în zadar S
3. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am
primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după
Scripturi;
4. Şi că a fost îngropat şi că a înviat
a treia zi, după Scripturi;
5. Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor
doisprezece;
6. În urmă S-a arătat deodată la peste cinci
sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până
astăzi, iar unii au şi adormit;
7. După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor
apostolilor;
8. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de
vreme, mi S-a arătat şi mie.
9. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu
sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit
Biserica lui Dumnezeu.
10. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi
harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât
ei toţi. Dar nu eu, ci
harul lui Dumnezeu care este cu mine.
11. Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim
şi voi aşa aţi crezut.
12. Iar dacă se propovăduieşte că
Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este
înviere a morţilor?
13.
Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică
este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi
credinţa voastră.
15. Ne aflăm încă şi martori mincinoşi
ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu
că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci
morţii nu înviază.
16. Căci dacă morţii nu înviază, nici
Hristos n-a înviat.
17. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este
credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele
voastre;
18. Şi
atunci şi cei ce au adormit în Hristos au pierit.
19. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în
viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
20. Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind
începătură (a învierii) celor adormiţi.
21. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot
printr-un om şi învierea morţilor.
22. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa
şi în Hristos toţi vor învia.
23. Dar
fiecare în rândul cetei sale: Hristos începătură, apoi cei ai lui
Hristos, la venirea Lui,
24. După aceea, sfârşitul, când Domnul va preda
împărăţia lui Dumnezeu şi Tatălui, când va
desfiinţa orice domnie şi orice stăpânire şi orice
putere.
25. Căci El trebuie să
împărăţească până ce va pune pe toţi
vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale.
26. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi
nimicit, este moartea.
27. "Căci toate le-a supus sub picioarele
Lui". Dar când zice: "Că toate I-au fost supuse Lui" -
învederat este că afară de Cel care I-a supus Lui toate.
28. Iar când toate vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul
însuşi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să
fie toate în toţi.
29. Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru
morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai
botează pentru ei?
30. De ce mai suntem şi noi în primejdie în tot
ceasul?
31. Mor în fiecare zi! V-o spun, fraţilor, pe lauda pe
care o am pentru voi, în Hristos Iisus, Domnul nostru.
32.
Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul?
Dacă morţii nu înviază, să bem şi să
mâncăm, căci mâine vom muri!
33. Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile
rele strică obiceiurile bune.
34.
Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi.
Căci unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre
ruşinea voastră.
35. Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să
vină?
36. Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă
viaţă, dacă nu va fi murit.
37. Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie,
ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte;
38. Iar
Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei
seminţe un trup al său.
39. Nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este
trupul oamenilor şi altul este trupul dobitoacelor şi altul este
trupul păsărilor şi altul este trupul peştilor.
40. Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri
pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a
celor pământeşti.
41. Alta este strălucirea soarelui şi alta
strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea
de stea se deosebeşte în strălucire.
42. Aşa este şi învierea morţilor: Se
seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru
nestricăciune;
43. Se seamănă întru necinste, înviază întru
slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru
putere;
44. Se seamănă trup firesc, înviază trup
duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc.
45. Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul
cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh
dătător de viaţă";
46. Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel
duhovnicesc.
47. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc;
omul cel de-al doilea este din cer.
48. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei
pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei
cereşti.
49. Şi după cum am purtat chipul celui
pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc.
50. Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi
sângele nu pot să moştenească împărăţia lui
Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte
nestricăciunea.
51. Iată, taină vă spun vouă: Nu
toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
52. Deodată, într-o clipeală de ochi la
trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi
morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să
se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se
îmbrace în nemurire.
54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca
în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în
nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost
înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde
îţi este, moarte, boldul tău?".
56. Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea
păcatului este legea.
57. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care
ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!
58. Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi
tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind
că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.
|