|
CAPITOLUL 3
Pavel vorbeşte corintenilor despre sine. Litera şi duhul. Vălul lui Moise se
ridică prin Hristos.
1. Au
doară începem iarăşi să spunem cine suntem? Sau nu cumva
avem nevoie - cum au unii - de scrisori de laudă către voi sau de
la voi?
2. Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în
inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii,
3. Arătându-vă că sunteţi scrisoare a
lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu
Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de
carne ale inimii.
4. Şi o astfel de încredere avem în Hristos
faţă de Dumnezeu;
5. Nu că de la noi înşine suntem destoinici
să cugetăm ceva ca de la noi înşine, ci destoinicia
noastră este de la Dumnezeu,
6. Cel ce
ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci
ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu.
7. Iar dacă slujirea cea spre moarte, săpată
în litere, pe piatră, s-a făcut întru slavă, încât fiii lui
Israel nu puteau să-şi aţintească ochii la faţa lui
Moise, din pricina slavei celei trecătoare a feţei lui,
8. Cum să nu fie mai mult întru slavă slujirea
Duhului?
9. Căci de a avut parte de slavă slujirea care
aduce osânda, cu mult mai mult prisoseşte în slavă slujirea dreptăţii.
10. Şi nici măcar nu este slăvit ceea ce era
slăvit în această privinţă, faţă de slava cea
covârşitoare.
11. Căci dacă ce este trecător s-a
săvârşit prin slavă, cu atât mai mult ce e netrecător va
fi în slavă.
12. Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu
multă îndrăzneală,
13. Şi nu ca Moise, care îşi punea un văl pe
faţa sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a
ceea ce era trecător.
14. Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci
până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne
acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează
prin Hristos;
15. Ci până astăzi, când se citeşte Moise,
stă un văl pe inima lor;
16. Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul
se va ridica.
17. Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo
este libertate.
18. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu
faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip
din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.
|