Partea, Capitolul
1 IntroGen | doctrinar. Veacurile ce au urmat continuã în acelasi
2 IntroGen | atât semnul cât si simbolul au calitatea de intermediar,
3 IntroGen | crestine, icoana. Pe seama ei, au fost puse atât binefacerile
4 IntroGen | importante dispute teologice ce au fost provocate de reprezentarea
5 Simbolul,II | care se încadreazã. Ele au devenit pietre magice numai
6 Simbolul,II | Aceste credinte arhaice au suferit în timp un proces
7 Simbolul,II | legãtura pe care acestea o au cu realitatea divinã. ~Mai
8 Simbolul,III| constitutive ale simbolului au fost fie negate fie li s-a
9 Simbolul,III| impas. Precursorii lui Kant au încercat sã atribuie non-sensului
10 Simbolul,III| fanteziei omenesti, care au purtat de la Renastere încoace
11 Icoana,Intro| Hristos. ~ Pãrintii Bisericii au înteles de la început cã
12 Icoana,Intro| între care inclusiv pictura, au fost regândite pe bazele
13 Icoana,I | apologetii dreptei credinte au apãrat icoanele insistând,
14 Icoana,I | Urmãrile perioadei iconoclaste au fost grele de consecinte
15 Icoana,IV | douã persoane care vorbesc au în vedere o a treia persoanã,
16 Icoana,IV | Prototipul si icoana îsi au existenta legatã cumva unul
17 Icoana,IV | Treime. De aceea icoanele au nume de persoane. Prin elenu
18 Icoana,IV | prin fete omenesti care au caracter personal. E o eternitate
19 Icoana,V | faptul cã toate persoanele ce au dobândit un loc de reprezentare
20 Icoana,V | reprezentare în bisericã au încarnat în ele Verbul divin.
21 Icoana,V | si suprafata de pictat. Au contribuit la aceasta si
22 Icoana,V | teologice (dogmatice) care au frãmântat cegetarea crestinã,
23 Icoana,V | ziditori de biserici, care au impus uneori pictorilor
24 Icoana,V | teologia ortodoxã, care au gândit si scris în legãturã
25 Icoana,V | omenesc: ~“Toate cele ce au fost arãtate cã tin de minte
26 Icoana,V | acestia, prin icoanele lor, au rolul mãrturisit de a fi
27 Icoana,V | spiritualã a celor care au fost învredniciti cu acest
28 Biblio | pe mai departe celor ce au fost iluminati prin Taina
|