Partea, Capitolul
1 Simbolul,I | beneficiar”[11][11]. ~Trecând din lumea romanã în cea greacã, întâlnim
2 Simbolul,II | caracteriza în ansamblu lumea anticã. Vom preciza totusi,
3 Simbolul,II | si care este înfiptã în lumea de jos (ceea ce este numit
4 Simbolul,III| inteligibil si sensibil”, lumea corporalã aspirând spre
5 Simbolul,III| corporalã aspirând spre lumea spiritualã, odatã cu Aristotel “
6 Simbolul,III| începând cu secolul XVII, lumea (adicã realitatea) este
7 Simbolul,III| simbolurilor sacre a condus lumea la înlocuirea lor cu idolii
8 Icoana,Intro| relatia simfonicã între lumea sensibilã (“cele vãzute”)
9 Icoana,Intro| sensibilã (“cele vãzute”) si lumea inteligibilã (“cele nevãzute”).
10 Icoana,Intro| poate concepe în nici un fel lumea sensibilã în deplina ei
11 Icoana,Intro| universul este liturgic, adicã lumea în integralitatea ei poate
12 Icoana,I | gnosticismului, conform cãreia lumea ar fi rea în sine, mântuirea
13 Icoana,III | defavoarea agnosticismului. Lumea “celor vãzute” poate si
14 Icoana,III | esential este sufletul, “lumea celor nevãzute” în functie
15 Icoana,IV | Prin simbol vedeau toatã lumea într-o dependentã de acest
16 Icoana,IV | functiei sale de mediere între lumea sensibilã si lumea inteligibilã,
17 Icoana,IV | între lumea sensibilã si lumea inteligibilã, putem dezvolta
18 Icoana,IV | Împãrãtia cerurilor”, deci lumea nevãzutelor ne este accesibilã,
19 Icoana,IV | apropiere ne mai întâlnitã în lumea precrestinã. Tot pãrintele
20 Icoana,IV | permite celorlalti accesul în lumea divinã, unde i se pot adresa
21 Icoana,IV | tainã este relatia dintre lumea celor vãzute si a celor
22 Conclu | existentei sale, rãstoarnã lumea experientei comune, o zguduie
23 Conclu | cerului sã se manifeste în lumea vizibilã. Credinta crestinã
24 Biblio | importanta ospitalitãtii în lumea anticã; c) philia între
|