Partea, Capitolul
1 IntroGen | INTRODUCERE GENERALÃ ~În cãrtile de teologie pe care
2 IntroGen | Traditiei ecclesiatice, si în special asupra artelor vizuale,
3 IntroGen | vechile canoane iconografice în favoarea unora mai noi inspirate
4 IntroGen | inspirate însã din antichitate. În plus, Reforma protestantã
5 IntroGen | Traditiei Bisericii, nu numai în domeniul artelor ci si doctrinar.
6 IntroGen | Veacurile ce au urmat continuã în acelasi sens si pe plan
7 IntroGen | astfel cã Schisma începutã în 1054 a fost doar primul
8 IntroGen | sub aspect vizibil) atât în Apus cât si în Rãsãrit:
9 IntroGen | vizibil) atât în Apus cât si în Rãsãrit: în Apus prin multiplicarea
10 IntroGen | Apus cât si în Rãsãrit: în Apus prin multiplicarea
11 IntroGen | bisericilor neoprotestante; în Rãsãrit prin a(uto)cefalizarea
12 IntroGen | national - erezie cunoscutã în istorie sub numele de filetism[
13 IntroGen | 1]. ~Trãind într-o vreme în care putini mai cunosc Traditia
14 IntroGen | bine exploatat si valorizat în vremurile noastre atât de
15 IntroGen | simbolurile perpetueazã în timp aceste inerventii.
16 IntroGen | Domnul nostru Iisus Hristos în întreaga Sa operã de mântuire
17 IntroGen | lui Iona” (Mt. 16, 4). Sau în altã parte: “Spune-ne, când
18 IntroGen | nu a fãcut economie nici în ceea ce priveste simbolurile: “
19 IntroGen | Dãrâmati templul acesta si în trei zile îl voi ridica. (…)
20 IntroGen | înmulti. ~Fãrã a intra aici în detalii filologice remarcãm
21 IntroGen | acum vedem prin oglindã, ca în ghiciturã; dar atunci, fatã
22 IntroGen | cãtre fatã. Acum cunosc în parte; atunci însã deplin
23 IntroGen | Dumnezeu si ea este vesnicã. În cazul nostru putem vorbi
24 IntroGen | symbolon-ul unic este sfãrâmat în nenumãrate fragmente, asteptând
25 IntroGen | asteptând parcã vremurile în care toti cei ce îsi dau
26 IntroGen | aceasta de dragul Celui care în ceasul preaslãvirii Sale
27 IntroGen | Mircea Eliade a demonstrat în multe rânduri cã simbolismul
28 IntroGen | simbolismul este prezent în cele mai rudimentare acte
29 IntroGen | camuflat, se regãseste si în gesturile profane. Concluzia
30 IntroGen | prima parte, destinatã în exclusivitate simbolului,
31 IntroGen | problemei ci, din contrã, pornim în studiul simbolului chiar
32 IntroGen | atuurile sale. Însã având în vedere universalitatea conceptului
33 IntroGen | întelege un cod prezent de fapt în toate culturile antice.
34 IntroGen | propuse de Mircea Eliade în ce priveste functia si logica
35 IntroGen | si al treilea vor scoate în evidentã în mod apologetic
36 IntroGen | treilea vor scoate în evidentã în mod apologetic fundamentele
37 IntroGen | faptul estetic, icoana este în primul rând un obiect de
38 IntroGen | Îndreptãtirea folosirii icoanelor în cultul ortodox public si
39 IntroGen | de dispunere al acestora în bisericã constituie aspectul
40 IntroGen | liturgic al icoanei, care va fi în atentia ultimelor douã capitole,
41 Simbolul,I | Capitolul I ~SIMBOLUL ÎN ANTICHITATEA GRECO-ROMANÃ ~ ~
42 Simbolul,I | semantice ale cuvântului simbol în limba noastrã. ~Primul dictionar
43 Simbolul,I | Massimu publicat la Bucuresti în 1876, gãsea cã simbolul
44 Simbolul,I | gãsea cã simbolul este în sens general “semn, imagine,
45 Simbolul,I | figura, conventu, etc.”, iar în sens special “symbolle alle
46 Simbolul,I | in trei persone“[3][3]. ~În dictionarele mai noi, gama
47 Simbolul,I | secundare: “procedeu expresiv în artã si literaturã, prin
48 Simbolul,I | semn conventional folosit în diferite discipline, si
49 Simbolul,I | editat de Academie, redã în modul cel mai sistematic
50 Simbolul,I | noi: ~“1.) (Art.; mai ales în sintagma simbolul credintei) ~
51 Simbolul,I | obicei urmat de determinãri în genitiv) ~Ceea ce reprezintã
52 Simbolul,I | ce reprezintã indirect (în mod conventional sau în
53 Simbolul,I | în mod conventional sau în virtutea unei corespondente
54 Simbolul,I | v…) ~4.) (În literaturã si artã) element
55 Simbolul,I | semne conventionale, folosit în stiintã si tehnicãcare reprezintã
56 Simbolul,I | altceva decât ceea ce este în realitate”. Altfel spus “
57 Simbolul,I | necesitatea unei incursiuni în istoria cuvântului, cãutându-i
58 Simbolul,I | francez: “un obiect tãiat în douã, ale cãrui douã gazde
59 Simbolul,I | si el este “strãin”, dar în alt sens: “un hostis nu
60 Simbolul,I | hostis nu este un strãin în general. Spre deosebire
61 Simbolul,I | peregrinus care locuieste în afara limitelor teritoriului,
62 Simbolul,I | Trecând din lumea romanã în cea greacã, întâlnim o instiuttie
63 Simbolul,I | philos)[14][14]. Din momentul în care stãpânul casei îi oferea
64 Simbolul,I | vitalã pentru “musafirul în vizitã într-o tarã unde,
65 Simbolul,I | datoritã celui cu care se afla în raporturi de prietenie (
66 Simbolul,I | prietenie (philótēs). ~Numit în latinã tessera hospitalis,
67 Simbolul,I | alianta. Simbolul era rupt în douã si împãrtit între stãpânul
68 Simbolul,I | prietenia se materializa “în σύμβολον, semnul recunoasterii,
69 Simbolul,I | decât ne este accesibilã în zilele noastre. Ceea ce
70 Simbolul,I | termenul simbol îl gãsim în legãturã cu cel de prietenie
71 Simbolul,II | ISTORIEI RELIGIILOR ~ ~În acest capitol vom arãta
72 Simbolul,II | constientiza mai întâi cã, în ansamblu, între mentalitatea
73 Simbolul,II | numai una de dictionar. ~În zilele noastre atunci când
74 Simbolul,II | simbolice, mintea noastrã nu are în vedere aceleasi realitãti
75 Simbolul,II | tip de gândire. De aceea, în al doilea rând, prin exemplele
76 Simbolul,II | univers al religiei crestine. ~În prima parte a lucrãrii am
77 Simbolul,II | cã originea lui se aflã în termenul grecesc σύμβολον,
78 Simbolul,II | simbolul “reprezintã indirect (în mod conventional sau în
79 Simbolul,II | în mod conventional sau în virtutea unei corespondente
80 Simbolul,II | divine. Ne aflãm asadar în fata unui sistem de gândire,
81 Simbolul,II | sistem de gândire, numit în termeni de specialitate
82 Simbolul,II | anticilor greci nu este singura în mãsurã sã ne reveleze o
83 Simbolul,II | gândi realitatea caracteriza în ansamblu lumea anticã. Vom
84 Simbolul,II | grecesc poate fi regãsit doar în marile culturi si traditii
85 Simbolul,II | traditii religioase. Si în acest sens, istoria religiilor
86 Simbolul,II | insistat. Dar ne aflãm adesea în fata unor kratofanii,hierofanii
87 Simbolul,II | 19]. Asadar ne putem afla în fata unor astfel de fenomene
88 Simbolul,II | era prezent simbolismul si în alte culturi decât în cea
89 Simbolul,II | si în alte culturi decât în cea greacã vom lua ca exemplu
90 Simbolul,II | divinitate. De exemplu, în Vechiul Testament, Iacob
91 Simbolul,II | Testament, Iacob a vãzut în vis o scarã care se sprijinea
92 Simbolul,II | mundi, care leagã si sustine în acelasi timp Cerul si Pãmântul
93 Simbolul,II | Pãmântul si care este înfiptã în lumea de jos (ceea ce este
94 Simbolul,II | cosmicã nu se poate afla decât în centrul Universului, pentru
95 Simbolul,II | care a avut loc viziunea. În limba ebraicã ea a primit
96 Simbolul,II | plinã de betheli care poartã în ele încãrcãtura unei hierofanii.
97 Simbolul,II | se produce doar o rupturã în spatiul omogen, ci si revelatia
98 Simbolul,II | simbolistica Chinei antice. În ordinea socialã el semnifica
99 Simbolul,II | semnifica puterea si suprematia; în medicinã era un leac universal;
100 Simbolul,II | De asemenea era cunoscut în alchimie si în practicile
101 Simbolul,II | cunoscut în alchimie si în practicile funerare. Dar
102 Simbolul,II | fiind utilizatã mai ales în magie, medicinã si, în epoca
103 Simbolul,II | ales în magie, medicinã si, în epoca modernã, doar pentru
104 Simbolul,II | pentru cã a fost descoperitã în scoicã - simbol al feminitãtii
105 Simbolul,II | cosmologic yin. Era folositã în magie pentru cã îngloba
106 Simbolul,II | recomanda sã fie folositã în podoabele femeilor, iar
107 Simbolul,II | pe cel mort inserându-l în ritmul cosmic. Mortul acoperit
108 Simbolul,II | Lunii[23][23]. ~Ca sã luãm în discutie numai ultimele
109 Simbolul,II | pretioase”) este determinatã în primul rând de simbolismul
110 Simbolul,II | primul rând de simbolismul în care se încadreazã. Ele
111 Simbolul,II | suveranitate(putere) - nemurire în cazul jadului, si Lunã –
112 Simbolul,II | maleabilitate) - devenire în cazul perlei. ~Din exemplele
113 Simbolul,II | direct (piatra lui Iacob), în urma unei hierofanii, iar
114 Simbolul,II | simbol deja consacrat. Însã în ambele cazuri originile
115 Simbolul,II | obiectului simbolizant. Pierderea în timp a sensului autentic
116 Simbolul,II | valoarea economico-practicã ca în cazul celor douã pietre
117 Simbolul,II | foarte vastã, din China pânã în Anglia, se credea cã pietrele
118 Simbolul,II | credinte arhaice au suferit în timp un proces de rationalizare.
119 Simbolul,II | dracontites se formeazã în creierul dragonilor. Filostrat
120 Simbolul,II | ajuns la toate credintele în comori, pietre magice si
121 Simbolul,II | o comoarã de aur ascunsã în pãmânt si pãzitã de dragoni
122 Simbolul,II | serpi. Valorile spirituale în calea cãrora se aflau balauri
123 Simbolul,II | balauri si serpi se transformã în obiecte concrete care se
124 Simbolul,II | concrete care se gãsesc în capul, ochiul sau gâtul
125 Simbolul,II | medicinale sau estetice. În mare mãsurã s-a pierdut
126 Simbolul,II | însã un fenomen decadent în legãturã cu simbolul: infantilismul.
127 Simbolul,II | spirirualã a simbolului însã în acest caz, formularea savantã
128 Simbolul,II | celor patru râuri pomenite în Genezã cã ar fi strãbãtut
129 Simbolul,II | si apoi sã se toarne apã în ea. Prin simplul contact
130 Simbolul,II | un act, de a-l transforma în altceva decât reprezintã
131 Simbolul,II | altceva decât reprezintã el în experienta obisnuitã. ~În
132 Simbolul,II | în experienta obisnuitã. ~În mod esential hierofania
133 Simbolul,II | din profan se transformã în simbol. ~Simbolul este astfel
134 Simbolul,II | invizibile. Simbolul prelungeste în timp hierofania initialã (
135 Simbolul,II | altã manifestare nu ar fi în mãsurã sã o arate. Simbolul
136 Simbolul,II | superior sã fie accesibil în zonele inferioare si ceea
137 Simbolul,II | zone ale realului se face în sensul cã obiectul simbolizant
138 Simbolul,III| simbolismul a fost prezent în întreaga culturã traditionalã,
139 Simbolul,III| ea însãsi a fost afectatã în decursul timpului de grave
140 Simbolul,III| odinioarã simbolul. Remarcãm, în acest sens o excelentã lucrare
141 Simbolul,III| europene din antichitate pânã în timpurile noastre. Nouã
142 Simbolul,III| de autoritatea dânsului în materie de filozofie, sã
143 Simbolul,III| lucrare anterioarã celei în discutie, Jean Borella precizase
144 Simbolul,III| non-vizibil, fie accidental fie în mod esential, si este desemnat
145 Simbolul,III| este desemnat de simbol în functie de sensul lui. Al
146 Simbolul,III| Acesta este arhetipul “în raport cu care semnificantul,
147 Simbolul,III| esntialã si care priveste modul în care simbolul simbolizeazã.
148 Simbolul,III| este superior este prezent în ceea ce este inferior, “
149 Simbolul,III| religiilor, este concretizatã în calitatea sa de obiect care,
150 Simbolul,III| calitatea sa de obiect care, în acelasi timp, face distinctii
151 Simbolul,III| mijlocitoare” orizontalã în planul existentei umane.
152 Simbolul,III| obiectului si permitându-ne, în acelasi timp, sã intrãm
153 Simbolul,III| acelasi timp, sã intrãm în relatie cu lucrurile. Pe
154 Simbolul,III| Sfântul Dionisie Areopagitul în lucrarea sa “Ierarhia cereascã”.
155 Simbolul,III| negativã sau catafaticã: ~“În mod cuvenit ni s-a propus
156 Simbolul,III| neîntelegerea simbolului, în structura sa prezentatã
157 Simbolul,III| întinde rãdãcinile pânã în antichitate. Deconstructia
158 Simbolul,III| si ea si-a gãsit adepti în mãsura în care i s-au împutinat
159 Simbolul,III| si-a gãsit adepti în mãsura în care i s-au împutinat sustinãtorii.
160 Simbolul,III| sensul originar. Bineînteles, în mãsura în care încercãm
161 Simbolul,III| Bineînteles, în mãsura în care încercãm sã recuperãm
162 Simbolul,III| aduse de fluviul istoriei în constiinta noastrã, a celor
163 Simbolul,III| fost neglijat si deci negat în realitatea sa. Aceastã negare
164 Simbolul,III| masinãriei critice sã se punã în miscare, însã ea nu poate
165 Simbolul,III| Iatã-ne limitati de la început în cercul (triunghiul) strâmt
166 Simbolul,III| simbolului, omul s-a trezit în fata unui fapt cel putin
167 Simbolul,III| fapt cel putin straniu: în interiorul spiritului sãu,
168 Simbolul,III| produs de mintea umanã. În opinia lui Kant Dumnezeu
169 Simbolul,III| omului nu are alt temei în afara unui “temei subiectiv”[
170 Simbolul,III| propriul sãu cadavru”[39][39]. În societãtile traditionale
171 Simbolul,III| referent cu un semnificant. În societatea modernã simbolul,
172 Simbolul,III| rãsturnãrii semnului simbolic în semn diabolic. ~Ultima criticã
173 Simbolul,III| ritualic. Critica fiind în mod esential un act de constiintã,
174 Simbolul,III| simbolisticii religioase: “Galilei în secolul XVII, Saussure în
175 Simbolul,III| în secolul XVII, Saussure în secolul XX, ei fiind exemplele
176 Simbolul,III| criticii simbolismului sacru, în pustiul unui început de
177 Icoana,Intro| deosebitã a obiectului sacru în discutie. În introducerea
178 Icoana,Intro| obiectului sacru în discutie. În introducerea acestei pãrti
179 Icoana,Intro| univers liturgic. ~ Am vãzut în cadrul primei pãrti a tezei
180 Icoana,Intro| punte, având - cum afirmã în repetate rânduri Mircea
181 Icoana,Intro| instrument de exprimare în simbol, care unificã niveluri
182 Icoana,Intro| coexistenta sensurilor si, în acelasi timp, pãstreazã “
183 Icoana,Intro| eterogenul””[42][42]. În acest sens întelegem sã
184 Icoana,Intro| intermediar a simbolului. În fond, simbolul reprezintã
185 Icoana,Intro| acosmic, care nu poate concepe în nici un fel lumea sensibilã
186 Icoana,Intro| nici un fel lumea sensibilã în deplina ei valoare. Vom
187 Icoana,Intro| asupra acestui aspect. ~ În aceastã ordine de idei,
188 Icoana,Intro| este liturgic, adicã lumea în integralitatea ei poate
189 Icoana,Intro| Chiar dacã ceea ce se aflã în afara templului nu este
190 Icoana,Intro| templului nu este profan în deplinul sens al cuvântului,
191 Icoana,Intro| conditionate si implicate în actul închinãrii, desfãsurat
192 Icoana,Intro| referire la sfintirea darurilor în Trupul si Sângele Mântuitorului
193 Icoana,Intro| înviat. Filosofia, cultura în sens larg, arta cu diferitele
194 Icoana,Intro| imaginilor (ca si a sunetului, în muzica liturgucã). Desigur
195 Icoana,I | imaginile sacre utilizate în cultul bisericesc. Desfãsuratã
196 Icoana,I | bisericesc. Desfãsuratã în secolele VIII si IX d. Ch.,
197 Icoana,I | Desigur, alãturi de el trebuie în mod obligatoriu mentionat
198 Icoana,I | acest gen poate fi cititã în lucrarea clasicã a lui Leonid
199 Icoana,I | întâi, trebuie sã distingem în interiorul iconoclasmului
200 Icoana,I | Fecioarei si ale sfintilor; în sfârsit, altii afirmau cã
201 Icoana,I | apãrat icoanele insistând, în mod deosebit, asupra argumentelor
202 Icoana,I | VII-lea, cu al sãu canon 82, în cuprinsul cãruia este definitã
203 Icoana,I | prin picturi, astfel încât în locul mielului din vechime
204 Icoana,I | ajungem sã-I pomenim locuirea în trup, Patima, Moartea Lui
205 Icoana,I | lumii”[44][44]. ~Canonul în discutie îsi vãdeste importanta
206 Icoana,I | discutie îsi vãdeste importanta în faptul cã, pentru prima
207 Icoana,I | sau se deosebesc de acesta în mod radical. Pentru iconoclasti
208 Icoana,I | nu existã cale de mijloc. În acest sens putem spune cã
209 Icoana,I | confundate, sau deosebite în mod ireconciliabil. Subtila
210 Icoana,I | formulatã la Calcedon. De fapt, în opinia noastrã, problema
211 Icoana,I | nevãzute” se realizeazã în persoana Mântuitorului,
212 Icoana,I | persoana Mântuitorului, si nu în natura Sa. Acesta este punctul
213 Icoana,I | dogmei de la Calcedon, uneste în sine în chip negrãit -”neamestecat
214 Icoana,I | Calcedon, uneste în sine în chip negrãit -”neamestecat
215 Icoana,I | al apãrãtorilor icoanei. În fond, ceea ce resping ei
216 Icoana,I | conform cãreia lumea ar fi rea în sine, mântuirea neputând
217 Icoana,I | neputând fi obtinutã decât în afara ei. ~Ultimul mare
218 Icoana,I | îndreptatã înspre icoane, în timp ce prima este destinatã,
219 Icoana,I | ce prima este destinatã, în exclusivitatea, Mântuitorului
220 Icoana,I | majoritatea icoanelor realizate în primele secolele ale comunitãtii
221 Icoana,I | Asa se explicã si absenta în zilele noastre a icoanelor
222 Icoana,I | realmente un efort al Bisericii în ansamblul ei. Dar miza luptei
223 Icoana,I | antropologia crestinã. “Era în mod clar o discutie dogmaticã,
224 Icoana,II | aceasta a fost edificatã în contextul marilor dezbateri
225 Icoana,II | doctrinei trinitare elaborate în acest context cu referire
226 Icoana,II | si natura divinã. Exact în acest cadru se înscrie problema
227 Icoana,II | Christoph Schönborn aratã în primul capitol al lucrãrii
228 Icoana,II | conceptul de naturã divinã în gândirea lui Arie. Prin
229 Icoana,II | celelalte douã Ipostasuri. În acest context caracterul
230 Icoana,II | acestea trebuie sã fie si în chip, încât cel care a vãzut
231 Icoana,II | de Tatãl. Cãci, cum aratã în chip fericit acelasi Christoph
232 Icoana,II | 48]. Autorii elaborãrii în sensul unei depline clarificãri
233 Icoana,II | nu o asemãnare”[49][49]. În aceastã ordine de idei Schönborn
234 Icoana,II | creatiei fãrã sã acentuãm în acelasi timp diferenta.
235 Icoana,II | acelasi timp diferenta. În sfera lumii create, între
236 Icoana,II | mai mare decât asemãnarea. În natura absolut simplã a
237 Icoana,II | chipul si modelul sunt în mod desãvârsit una”[50][
238 Icoana,II | teologicã cu doctrina icoanei? În mod analogic, la fel cum
239 Icoana,III | importantã a teologiei patristice în planul triadologiei. Nucleul
240 Icoana,III | desãvârsit” al Tatãlui. ~ În contextul disputei iconoclaste
241 Icoana,III | a simbolizantului, care, în cazul nostru este “trupul”
242 Icoana,III | de cãtre Însusi Dumnezeu în Persoana Sa a lumii, a omului
243 Icoana,III | valoarea meteriei aflatã în relatie analogicã cu prototipul
244 Icoana,III | triumful deplin al cosmismului în defavoarea agnosticismului.
245 Icoana,III | triadologicã desfãsuratã în timpul marilor Sinoade ecumenice,
246 Icoana,III | are ca punct de “punere în abis” hristologia lui Origen.
247 Icoana,III | Paris, 1958). ~ Cel putin în comentariul la Evanghelia
248 Icoana,III | cãci asa este Cuvântul în cerul deschis. El nu este
249 Icoana,III | este pe pãmânt asa cum este în cer; cãci, fiindcã S-a fãcut
250 Icoana,III | lui Dumnezeu, care este în cerul deschis”[52][52].
251 Icoana,III | egalul Tatãlui dupã naturã? În unele momente excesul de
252 Icoana,III | lumea celor nevãzute” în functie de care se organizeazã
253 Icoana,III | cel putin un sens pozitiv în creatie si în planul de
254 Icoana,III | sens pozitiv în creatie si în planul de mântuire al lui
255 Icoana,III | cultul crestin se adreseazã în primul rând sufletului,
256 Icoana,III | icoanele sale fiind virtutile. În opozitie cu pãgânismul decadent
257 Icoana,III | imaginile sacre antice, în consecintã punând în paranteze
258 Icoana,III | antice, în consecintã punând în paranteze orice fel de imagine
259 Icoana,III | sufletul, respectiv alegoria în raport cu trupul, adicã
260 Icoana,III | aprecia doctrina lui Origen, în contextul teologiei patristice
261 Icoana,III | patristice cel care a exprimat în mod echilibrat o viziune
262 Icoana,III | care pretinde sã nu vedem în firea acestuia “un instrument,
263 Icoana,III | cu Dumnezeu Tatãl chiar în faptul cã S-a fãcut Om”[
264 Icoana,III | urâtenia” Fiului. Într-adevãr, în raport cu caracterul necreat
265 Icoana,III | simbolizant si simbolizat. În ciuda acestui fapt, Dumnezeu
266 Icoana,III | luat trup, “coborându-se în cele mai de jos”. Dimensiunea
267 Icoana,III | este singurul punct necesar în raporarea oricãrui credincios
268 Icoana,III | Dumnezeu fãcut “carne” (sarx) în marea Sa milostivire fatã
269 Icoana,III | omenesc, nu te poti smerii în fata imperfectiunii reprezentãrilor
270 Icoana,III | Desi îl reveleazã pe Tatãl în acelasi timp îl ascunde.
271 Icoana,III | ascunde. Sã ne explicãm. În calitatea Sa de a doua persoanã
272 Icoana,III | Acest lucru ne aratã mãsura în care persoana Sa divino-umanã
273 Icoana,III | oculteazã prezenta lui Dumnezeu în lume. Fãrã a se dezvãlui
274 Icoana,III | lume. Fãrã a se dezvãlui în plenitudinea strãlucirii
275 Icoana,III | dintre chip si Prototip. În acelasi timp existã o discontinuitate
276 Icoana,III | identitatea de naturã. Similar, în icoanã regãsim ideea de
277 Icoana,III | icoana si cel zugrãvit în ea sunt deosebite dupã naturã.
278 Icoana,III | îndemâ, creatã si limitatã, în timp ce ultima este definitã
279 Icoana,III | diferentã remarcabilã, care, în mod paradoxal indicã unitatea
280 Icoana,III | iconografiei: la fel cum în triadologie natura divinã
281 Icoana,III | distincte ale Sfintei Treimi, în icoanã persoana reprezentatã
282 Icoana,III | desãvârsitã a lui Dumnezeu. În ierarhia virtutilor si a
283 Icoana,III | este iubirea. Similar, si în cazul icoanei, iubirea îndreptatã
284 Icoana,IV | Capitolul IV ~ ~ ~ICOANA ÎN CULTUL ORTODOX ~ ~ În lucrarea
285 Icoana,IV | ICOANA ÎN CULTUL ORTODOX ~ ~ În lucrarea sa “Spiritualitate
286 Icoana,IV | Spiritualitate si comuniune în liturghia ortodoxã”, pãrintele
287 Icoana,IV | Dumitru Stãniloae abordeazã în “Preliminarii” rolul si
288 Icoana,IV | semnificatia sfintelor icoane în contextul cultului ortodox.
289 Icoana,IV | referitoare la situarea icoanei în cadrul liturgic, va urma
290 Icoana,IV | Iahveh - dupã cum vedem în cazul unor elemente de cult
291 Icoana,IV | unei lucrãri a lui Dumnezeu în obiectele naturale si cu
292 Icoana,IV | naturale si cu deosebire în simbolurile sacre, indicate
293 Icoana,IV | sacre, indicate de Dumnezeu în mod supranatural era interzisã
294 Icoana,IV | supranatural era interzisã în Vechiul Testament, ci identificarea
295 Icoana,IV | vederea mãririi lui Dumnezeu în toate si în mod special
296 Icoana,IV | lui Dumnezeu în toate si în mod special în anumite obiecte
297 Icoana,IV | toate si în mod special în anumite obiecte în care
298 Icoana,IV | special în anumite obiecte în care Dumnezeu a arãtat printr-un
299 Icoana,IV | lucrat si lucreazã, adicã în simboalele sacre folosite
300 Icoana,IV | simboalele sacre folosite în cult. Prin idoli se pierdea
301 Icoana,IV | simbol ei pãstrau credinta în Dumnezeu diferit de lume,
302 Icoana,IV | Dumnezeu personal, superior în putere naturii, atotputernic
303 Icoana,IV | de ea, proniator al ei si în mod deosebit al oamenilor. ~
304 Icoana,IV | deosebit al oamenilor. ~În toate cazurile, prin simboalele
305 Icoana,IV | mãrturiseste credinta sa în comunicabilitatea lui Dumnezeu
306 Icoana,IV | mijloace. Simboalele sunt în acest sens o anticipare
307 Icoana,IV | lui Hristos”[56][56]. ~ În contextul religiei crestine
308 Icoana,IV | modificã simtitor. Cum am vãzut în sectiunea referitoare la
309 Icoana,IV | proximitatea aflãrii Sale în raport cu neamul omenesc,
310 Icoana,IV | pãcatului originar, implicã în mod necesar posibilitatea
311 Icoana,IV | un mediu al dialogului, în cadrul cultului, între om
312 Icoana,IV | cultului, între om si Dumnezeu. În termeni metaforici, icoana
313 Icoana,IV | Dumnezeu se pot privi fatã în fatã. “S-a apropiat Împãrãtia
314 Icoana,IV | accesibilã, cãci ea se aflã în proximitatea lumii noastre.
315 Icoana,IV | apropiere ne mai întâlnitã în lumea precrestinã. Tot pãrintele
316 Icoana,IV | proprie celor ce resping în general orice fel de comunicare
317 Icoana,IV | pentru o existentã a lui în izolarea individualistã.
318 Icoana,IV | sau se realizeazã pe sine în comunicare cu ceilalti.
319 Icoana,IV | comunicare cu ceilalti. În fata si cuvântul lui se
320 Icoana,IV | nu se poate realiza decât în comuniunea cu altii. În
321 Icoana,IV | în comuniunea cu altii. În fata omului se reflectã
322 Icoana,IV | cuvântul lor oral sau scris. În fata si în cuvintele fiecãruia
323 Icoana,IV | oral sau scris. În fata si în cuvintele fiecãruia se pãstreazã
324 Icoana,IV | persoane care vorbesc au în vedere o a treia persoanã,
325 Icoana,IV | multiplicat. Lucrurile intrã în preocuparea lor numai ca
326 Icoana,IV | obiecte care-i intereseazã în comun, ca obiecte care sunt
327 Icoana,IV | Fata nu apartine cuiva în izolare. Fata e proiectia
328 Icoana,IV | orientat spiritul uman, iar în cazul cã e un spirit credincios,
329 Icoana,IV | umanitãtii asumate de El în infinitatea de viatã si
330 Icoana,IV | comunicare cu noi prin fata Sa în continuare? Dacã voieste
331 Icoana,IV | exprimare a trãiri Sale ca om în adâncurile dumnezeiesti,
332 Icoana,IV | aceastã comunicare sã se facã în continuare si prin fata
333 Icoana,IV | icoanei. Conceptul central în jurul cãruia se desfãsoarã
334 Icoana,IV | preopinenti se privesc fatã în fatã. Dacã Dumnezeu ne priveste
335 Icoana,IV | Dumnezeu ne priveste permanent în cursul vietii noastre cu
336 Icoana,IV | atotcuprinzãtoare, mãcar odatã în existenta noastrã terestrã
337 Icoana,IV | trebuie ca si noi sã-l privim în fatã, contemplându-i chipul
338 Icoana,IV | contemplându-i chipul învesmântat în slava sa divinã[59][59].
339 Icoana,IV | permite celorlalti accesul în lumea divinã, unde i se
340 Icoana,IV | Dumnezeu. Întelegem odatã în plus necesitatea icoanei,
341 Icoana,IV | necesitatea icoanei, având în vedere rolul sãu epistemic
342 Icoana,IV | vedere rolul sãu epistemic în procesul cunoasterii lui
343 Icoana,IV | abordatã ca obiect artistic în sensul profan al cuvântului.
344 Icoana,IV | pãrintelui Florenski a pãtruns în profunzime interdependenta
345 Icoana,IV | Dumnezeu si icoanã desfãsuratã în cadrul liturgic al Bisericii.
346 Icoana,IV | Sfântul Teodor Studitul în celebrele sale “Tratate
347 Icoana,IV | eikon = chip, icoanã) existã în El în potentã si poate fi
348 Icoana,IV | chip, icoanã) existã în El în potentã si poate fi pururea
349 Icoana,IV | poate fi pururea vãzutã în Hristos, chiar înainte de
350 Icoana,IV | si umbra subzistã pururea în trup, chiar dacã nu este
351 Icoana,IV | de o razã de luminã, mod în care nu este în afara verosimilului
352 Icoana,IV | luminã, mod în care nu este în afara verosimilului a spune
353 Icoana,IV | care subzistã si se gândesc în acelasi timp ca unele ce
354 Icoana,IV | icoana (chipul) Lui sã fie în potentã si sã existe pururea
355 Icoana,IV | potentã si sã existe pururea în prototip, mai înainte de
356 Icoana,IV | cel ce nu mãrturiseste cã în El este veneratã (si închinatã)
357 Icoana,IV | Conceptia studitului care vede în icoanã si prototip cele
358 Icoana,IV | ale unui întreg, ne pune în directã legãturã cu magnifica
359 Icoana,IV | de diaconul Ioan Icã jr. în studiul sãu introductiv “
360 Icoana,IV | apãrau cultul imaginilor, în timp ce crestinii, a cãror
361 Icoana,IV | liturgicã, simbolicã, a icoanei în plinãtatea ei este “Mistagogia”
362 Icoana,IV | 64]. Aici suntem initiati în misterul cosmosului, omului
363 Icoana,IV | ontologice este Biserica în cadrul cãreia icoanele prilejuiesc
364 Icoana,IV | elementele” cultului ortodox: în primul rând Dumnezeu sãlãsluit
365 Icoana,IV | rând Dumnezeu sãlãsluit în Sfânta Sfintelor, în darurile
366 Icoana,IV | sãlãsluit în Sfânta Sfintelor, în darurile transsubstantiate;
367 Icoana,IV | darurile transsubstantiate; în al doilea rând omul, mijlocitor
368 Icoana,IV | mãsurã ce omul se sfinteste în dialogul sãu cu Pãrintele
369 Icoana,IV | complexã este reflectat în teologia icoanei. Pe mãsurã
370 Icoana,IV | materia asa cum se întâmplã în pictarea unei icoane. Însã,
371 Icoana,IV | primeste o binecuvântare în sensul exercitãrii darului
372 Icoana,IV | aspect deosebit de relevant în privinta rostului icoanelor
373 Icoana,IV | privinta rostului icoanelor în cadrul Bisericii. Este vorba
374 Icoana,IV | care justificã închinarea. În aceastã ordine de idei,
375 Icoana,IV | toate cunostintele implicate în vizualizarea scenelor si
376 Icoana,IV | vizualizarea scenelor si în persoanelor sfinte. ~ Dincolo
377 Icoana,IV | caracterul apofatic al lor. În fond, rãmâne o tainã relatia
378 Icoana,IV | întrevedem veacul viitor în oglinda tremurândã a chipurilor”[
379 Icoana,IV | început si sfârsit si margine în puterile Lui. Ea este un
380 Icoana,IV | ale ipostasurilor umane în care locuieste ipostasul
381 Icoana,IV | care vorbim, cu care suntem în dialog si care-si revarsã
382 Icoana,IV | cãlãuzitoare, sfintitoare în noi. Eternitatea aceasta
383 Icoana,IV | transpare prin icoane, revãrsatã în trup ridicã si trupul la
384 Icoana,V | DISPUNEREA ICOANELOR ÎN BISERICÃ ~ ~ Ultimul capitol
385 Icoana,V | de dispunere al icoanelor în bisericã. Chiar dacã în
386 Icoana,V | în bisericã. Chiar dacã în prima parte a discursului
387 Icoana,V | dobândit un loc de reprezentare în bisericã au încarnat în
388 Icoana,V | în bisericã au încarnat în ele Verbul divin. Prin prezenta
389 Icoana,V | divin. Prin prezenta lor în locasul de cult mãrturisesc
390 Icoana,V | Cuvânt divin, astfel încât, în loc sã sãrãceascã slava
391 Icoana,V | decorativ. Asa cum am arãtat în altã parte scopul decorãrii
392 Icoana,V | nu trebuie neglijatã, dar în primul rând ele trebuie
393 Icoana,V | conducã spre o «teologie în imagini». De aceea pentru
394 Icoana,V | atât de precis, si de înalt în acelasi timp, din partea
395 Icoana,V | lãsatã la voia întâmplãrii. În timp, modalitatea de zugrãvire
396 Icoana,V | tipic iconografic”[68][68] în asa fel încât ansamblul
397 Icoana,V | principiu cãlãuzitor. Dacã în momentul de fatã se poate
398 Icoana,V | dintru început cristalizat în forma actualã. “El s-a format
399 Icoana,V | arhitecturii religioase, deci în functie de varietatea tipurilor
400 Icoana,V | iconografice, mai cu seamã în perioada preiconoclastã.
401 Icoana,V | distrugerile suferite de biserici în timpul prigoanei iconoclaste
402 Icoana,V | teologicã”[71][71]. Remarcãm în acest sens, câteva nume
403 Icoana,V | câteva nume importante în teologia ortodoxã, care
404 Icoana,V | care au gândit si scris în legãturã cu explicarea simbolicã
405 Icoana,V | liturgice care se sãvârsesc în el: în sec. VII Sf. Maxim
406 Icoana,V | care se sãvârsesc în el: în sec. VII Sf. Maxim Mãrturisitorul (
407 Icoana,V | Mãrturisitorul (Mystagogia), în sec. XIV Nicolae Cabasila (
408 Icoana,V | dumnezeiestii Liturghii), iar în sec. XV Sf. Gherman patriarhul
409 Icoana,V | împletite ca un tot unitar, în cele ce urmeazã vom prezenta
410 Icoana,V | ce urmeazã vom prezenta în paralel cu compartimentele
411 Icoana,V | spatialã, împãrtindu-se în locul destinat numai preotilor
412 Icoana,V | care îl numim ieration, si în cel lãsat pe seama întregului
413 Icoana,V | prin creatiune, se împarte în cosmosul inteligibil, constãtãtor
414 Icoana,V | spirituale si netrupesti si în cosmosul acesta sensibil
415 Icoana,V | legatã de simturi”[72][72]. În mod asemãnãtor Biserica
416 Icoana,V | le ilustreazã prin naos. În sfârsit toate le adunã spre
417 Icoana,V | întelepciune cele ce se sãvârsesc în bisericã, îsi face cu adevãrat
418 Icoana,V | pornind de la cele ce se vãd în bisericã sã-si înalte sufletul
419 Icoana,V | sensibile, pe cele care sunt în ceruri. “Biserica este cerul
420 Icoana,V | cerul, biserica desfãsoarã în fata credinciosului, prin
421 Icoana,V | ordinea asezãrii icoanelor în bisericã se observã recapitularea (
422 Icoana,V | recapitularea (includerea) tuturor în Hristos. Recapitulare realizatã
423 Icoana,V | Recapitulare realizatã în sfinti si în curs de realizare
424 Icoana,V | Recapitulare realizatã în sfinti si în curs de realizare în noi.
425 Icoana,V | si în curs de realizare în noi. Imaginea predominantã
426 Icoana,V | totii inclusi (recapitulati) în El, suntem “trupul lui Hristos,
427 Icoana,V | Hristos, si mãdulare fiecare în parte” (I Cor. 12, 27),
428 Icoana,V | întreg fiecãruia. ~Avansând în locasul bisericii, ajungem
429 Icoana,V | ajungem treptat din pronaos în naos si apoi în altar. În
430 Icoana,V | pronaos în naos si apoi în altar. În mod traditional,
431 Icoana,V | în naos si apoi în altar. În mod traditional, pronaosul
432 Icoana,V | imaginilor din pronaos, în mãretia si puterea lui Dumnezeu,
433 Icoana,V | doua treaptã, a credintei în El. ~Naosul este partea
434 Icoana,V | care se sprijinã o cupolã în calotã sfericã (sfera este
435 Icoana,V | înspre Apus spre intrarea în bisericã cuviosi si asceti.
436 Icoana,V | Botezului, se desãvârseste în credintã prin imitarea lui
437 Icoana,V | împãrtãsirea cu Sfintele Taine. ~În unele biserici, pe arcada
438 Icoana,V | a clerului, reprezentat în Bisericã de monahi. Acestia,
439 Icoana,V | mãritã, ci sunt ca îngerii în ceruri” (Mc. 12, 25). Locul
440 Icoana,V | 12, 25). Locul acestora în bisericã este de obicei
441 Icoana,V | bisericã este de obicei în fata altarului, de multe
442 Icoana,V | spectaculoasã dezvoltare în timp. Este asezat frontal
443 Icoana,V | Tainelor care se petrec în altar[76][76]. ~Partea “
444 Icoana,V | Domnului nostru Iisus Hristos. În altar figura centralã este
445 Icoana,V | îndoite si mâinile ridicate în rugãciune spre cer, iar
446 Icoana,V | Se mai poate întâmpla ca în preajma tronului sãu sã
447 Icoana,V | deasupra mesei altarului. În jos, spre pãmânt, sunt reprezentate
448 Icoana,V | pãmânt, sunt reprezentate în ordine scena împãrtãsirii
449 Conclu | simbolului si a icoanei. Dacã în prima parte am analizat
450 Conclu | prima parte am analizat în detaliu pãrtile constitutive
451 Conclu | constitutive ale unui simbol, în partea a doua am încercat
452 Conclu | care poartã diferite haine, în functie de locul geografic,
453 Conclu | se vor întipãri mai întâi în imaginatie si mai apoi în
454 Conclu | în imaginatie si mai apoi în cele mai “ascunse” unghere
455 Conclu | supranatural ce se prezentificã în el fãrã a fi constrâns sã
456 Conclu | fi constrâns sã afirme (în mod contradictoriu) non-autenticitatea
457 Conclu | oricãrui discurs, ne gãsim în fata necesitãtii de a admite
458 Conclu | simbol, conversiune ce constã în principal într-o schimbare
459 Conclu | experientei comune, o zguduie pânã în adâncurile pretinselor ei
460 Conclu | simbolului. Si nu.l vom întelege în întregul sãu adevãr decât
461 Conclu | asa cum se profileazã el în glorioasa imanentã a creatiei
462 Conclu | cerului sã se manifeste în lumea vizibilã. Credinta
463 Conclu | adecvate atât la icoanã, în special, cât si la întreg
464 Conclu | întreg universul liturgic în general. De aceea în partea
465 Conclu | liturgic în general. De aceea în partea a doua am reluat
466 Conclu | argumente ale Sfintilor Pãrinti în materie de icoanã si am
467 Conclu | nu uitãm de asemenea, cã în plinã epocã crestinã iconoclasmul
468 Conclu | decât poate cel conservat în bisericile neoprotestante),
469 Conclu | altii, valoarea imaginii în general (cãci într-acolo
470 Biblio | trad. rom. de D. Stãniloae, în Rev. Teologicã (Sibiu),
471 Biblio | Spiritualitate si comuniune în Liturghia ortodoxã, Ed.
472 Biblio | românã si modernitatea (I), în Dilema, nr. 331, an 1999.~ ~[
473 Biblio | si Galilei: 325 & 1633, în rev. Orizont (Timisoara),
474 Biblio | prezentat clar de Sofocle în Oedip-Rege si de Eschil
475 Biblio | si de Eschil si Euripide în Rugãtoarele: cel care cere
476 Biblio | care cere ospitalitate tine în mânã o ramurã de mãslin,
477 Biblio | importanta ospitalitãtii în lumea anticã; c) philia
478 Biblio | numim noi prietenie; d) în sfârsit philia eroticã (
479 Biblio | 1963,pp. 211-213, citat în Schönborn, op.cit., p. 18.~ [
480 Biblio | Spiritualitate si comuniune în Liturghia ortodoxã, Ed.
481 Biblio | Categoriile lui Aristotel în Porfir, Dexip, Ammonius,
482 Biblio | trad. rom. de D. Stãniloae, în Rev. Teologicã (Sibiu),
483 Biblio | P.G. t. 98, col. 384, citat în Ene Braniste, op.cit., p.
484 Biblio | Botezului.~ [76][76] A se vedea în acest sens excelenta lucrare
|