Partea, Capitolul
1 IntroGen | intermediul Traditiei Bisericii si este încadratã de obicei între
2 IntroGen | apologia? ~ Mijlocul ne este oferit tot de Dumnezeu si
3 IntroGen | oferit tot de Dumnezeu si este foarte bine exploatat si
4 IntroGen | filozofii contemporani: fie cã este vorba de o întâlnire personalã,
5 IntroGen | dintre semne si simboluri este una de substantã. Ele sunt
6 IntroGen | vor fi acestea, si care este semnul venirii Tale si al
7 IntroGen | Mt. 25, 1) sau “Aceasta este asemenea unui om care…” (
8 IntroGen | mediator. Realitatea ultimã nu este semnul sau simbolul ci ea
9 IntroGen | semnul sau simbolul ci ea este doar semnificatã de acestea.
10 IntroGen | numai lui Dumnezeu si ea este vesnicã. În cazul nostru
11 IntroGen | Dumnezeu. Fatã de ceea ce este posibil acum, veacul viitor
12 IntroGen | posibil acum, veacul viitor este situat la nivelul deplinãtãtii.
13 IntroGen | atunci însã, symbolon-ul unic este sfãrâmat în nenumãrate fragmente,
14 IntroGen | multe rânduri cã simbolismul este prezent în cele mai rudimentare
15 IntroGen | intermediul tezei noastre este aprofundãm, pe cât ne permit
16 IntroGen | sustinea cã simbolismul grec este unul de împrumut pentru
17 IntroGen | de faptul cã cinstirea ei este o inchinare la idoli. Dupã
18 IntroGen | lângã faptul estetic, icoana este în primul rând un obiect
19 Simbolul,I | 1876, gãsea cã simbolul este în sens general “semn, imagine,
20 Simbolul,I | descriptiv, sugestiv, care este susceptibil de o serie de
21 Simbolul,I | evocã altceva decât ceea ce este în realitate”. Altfel spus “
22 Simbolul,I | realitate”. Altfel spus “este vorba de doi termeni care,
23 Simbolul,I | prin altul”. ~Dacã acesta este modul propriu de a întelege
24 Simbolul,I | indicã zece sensuri. Întâiul este cel mai important întrucât
25 Simbolul,I | cu peregrinus, care si el este “strãin”, dar în alt sens: “
26 Simbolul,I | alt sens: “un hostis nu este un strãin în general. Spre
27 Simbolul,I | limitelor teritoriului, hostis este “strãinul cãruia i se recunosteau
28 Simbolul,I | institutiei ospitalitãtii: “ea este fondatã pe ideea cã un om
29 Simbolul,I | fondatã pe ideea cã un om este legat de un altul (hostis
30 Simbolul,I | tarã unde, ca si strãin, el este privat de orice drepturi,
31 Simbolul,I | prietenia”. Mai întâi ea este o virtute a Zeilor cu care
32 Simbolul,I | înconjoarã pe strãini. Al doilea este nivelul uman: pentru a dobândi
33 Simbolul,I | întelegerea simbolului decât ne este accesibilã în zilele noastre.
34 Simbolul,I | ce am dorit sã subliniem este faptul cã termenul simbol
35 Simbolul,II | cuvânt al cãrui înteles este sustinut de un întreg univers
36 Simbolul,II | sentiment, etc.”[18][18] nu este strãin dictionarelor moderne,
37 Simbolul,II | valoare de simbol, pentru cã este semn al unei prezente divine.
38 Simbolul,II | gândirea anticilor greci nu este singura în mãsurã sã ne
39 Simbolul,II | de bine precizat precum este cel grecesc poate fi regãsit
40 Simbolul,II | orice fapt magico-religios este o kratofanie, o hierofanie
41 Simbolul,II | deci a unui fenomen mediat, este obiectul sau actul simbolic.
42 Simbolul,II | comunica. Aceastã comunicare este uneori exprimatã cu ajutorul
43 Simbolul,II | Cerul si Pãmântul si care este înfiptã în lumea de jos (
44 Simbolul,II | în lumea de jos (ceea ce este numit îndeobste “infern”).
45 Simbolul,II | numeste “Centrul lumii” si este simbolizat de piatra de
46 Simbolul,II | Dar istoria religiilor este plinã de betheli care poartã
47 Simbolul,II | Orice astfel de bethel este un simbol al “Centrului
48 Simbolul,II | simbolism grandios. ~Jadul este o “piatrã pretioasã” si
49 Simbolul,II | universal; se credea cã este hranã a duhurilor; iar daoistii
50 Simbolul,II | socotite pietre “pretioase”) este determinatã în primul rând
51 Simbolul,II | deplasare a sensului unui simbol este oferit de “piatra de sarpe”.
52 Simbolul,II | ochiul unor anumiti dragoni este o piatrã cu o “strãlucitoare
53 Simbolul,II | teoreticã a acestor legende este mitul arhaic al monstrilor
54 Simbolul,II | Tinem sã precizãm cã acesta este un fenomen care nu e caracterizat
55 Simbolul,II | formularea savantã a simbolului este înlocuitã cu diverse variante
56 Simbolul,II | româneascã spune cã dacã un om este constipat sã se scrie pe
57 Simbolul,II | mod esential hierofania este ceea ce consacreazã un obiect
58 Simbolul,II | transformã în simbol. ~Simbolul este astfel mãrturia vizibilã
59 Simbolul,II | mãsurã sã o arate. Simbolul este însotit întotdeauna de un
60 Simbolul,II | de un sens, chiar dacã nu este înteles corect de la început. ~
61 Simbolul,II | Functia esentialã a simbolului este unificarea. “Un simbol reveleazã
62 Simbolul,II | simbolul face ca ceea ce este superior sã fie accesibil
63 Simbolul,II | zonele inferioare si ceea ce este inferior sã poatã accede
64 Simbolul,III| Astfel logica simbolului este determinatã de trei poli
65 Simbolul,III| Pentru aceasta filozofia este cea care ne pune la dispozitie
66 Simbolul,III| Borella precizase deja cum este constituit aparatul simbolic,
67 Simbolul,III| semnificantul (sau simbolizantul) este de obicei de naturã sensibilã;
68 Simbolul,III| naturã sensibilã; sensul este de naturã mentalã si se
69 Simbolul,III| iar referentul particular este non-vizibil, fie accidental
70 Simbolul,III| fie în mod esential, si este desemnat de simbol în functie
71 Simbolul,III| referentul metafizic, este de fapt cel care conferã
72 Simbolul,III| valoare de simbol. Acesta este arhetipul “în raport cu
73 Simbolul,III| ontologic al realitãtii este simbolizat de gradul inferior
74 Simbolul,III| simbolizat de gradul inferior si este simbolizant pentru cel superior.
75 Simbolul,III| realitate care niciodatã nu este simbolizantã ci întotdeauna
76 Simbolul,III| simbolizatã de gradele inferioare este Dumnezeu, cel necreat, deasupra
77 Simbolul,III| simbolizatã. Pentru cã ceea ce este superior este prezent în
78 Simbolul,III| cã ceea ce este superior este prezent în ceea ce este
79 Simbolul,III| este prezent în ceea ce este inferior, “simbolul simbolizeazã
80 Simbolul,III| din istoria religiilor, este concretizatã în calitatea
81 Simbolul,III| si permite atari functii este referentul transcendent,
82 Simbolul,III| semnificant – sens – referent este, înlãuntrul simbolului însusi,
83 Simbolul,III| modul sfintei descoperiri este îndoit. ~Unul din cele douã
84 Simbolul,III| referentul metafizic, care este suprarational, a scãpat
85 Simbolul,III| Dacã cosmologia lui Platon este deschisã “înspre tãrii””
86 Simbolul,III| lumea (adicã realitatea) este cea construitã dupã imaginea
87 Simbolul,III| existentã al simbolului este spiritul uman. Simbolul
88 Simbolul,III| spiritul uman. Simbolul este redus la doi termeni ai
89 Simbolul,III| opinia lui Kant Dumnezeu este “o iluzie”, iar comportamentul
90 Simbolul,III| pentru cã sensul aparent este de fapt un non-sens real,
91 Simbolul,III| cã: “Realitate absolutã este singurul obiect demn de
92 Simbolul,III| Adevãrata patrie a inteligentei este Infinitul”[41][41]. ~ ~
93 Icoana,Intro| Întelegem deci cã simbolul este o punte, având - cum afirmã
94 Icoana,Intro| celelalte forme de cunoastere, este tocmai aceastã coexistentã
95 Icoana,Intro| aceastã ordine de idei, este evident motivul pentru care
96 Icoana,Intro| fiind un obiect simbolic: ea este puntea care asigurã legãtura
97 Icoana,Intro| vedere întreg universul este liturgic, adicã lumea în
98 Icoana,Intro| lui Dumnezeu. Biserica nu este altceva decât o imagine
99 Icoana,Intro| aflã în afara templului nu este profan în deplinul sens
100 Icoana,Intro| de la început cã nimic nu este pierdut. Totul trebuie salvat
101 Icoana,Intro| teologice. Din acest motiv este absolut necesarã o prezentare
102 Icoana,I | 82, în cuprinsul cãruia este definitã icoana. Iatã ce
103 Icoana,I | Maxim Mãrturisitorul, le este cu desãvârsire strãinã,
104 Icoana,I | majorã a iconoclasmului este naturalismul exagerat, care
105 Icoana,I | nu în natura Sa. Acesta este punctul decisiv al argumentatiei
106 Icoana,I | 45]. ~Materia poate si este sfintitã prin harul dumnezeiesc,
107 Icoana,I | fond, ceea ce resping ei este atitudinea tributarã gnosticismului,
108 Icoana,I | arãtându-se cã doar cea din urmã este îndreptatã înspre icoane,
109 Icoana,I | icoane, în timp ce prima este destinatã, în exclusivitatea,
110 Icoana,II | teologice a icoanei, care este structurat pe douã planuri:
111 Icoana,II | vedere al primului icoana este semnificativã si legitimatã
112 Icoana,II | înfruntat teologia crestinã este ruperea echilibrului dintre
113 Icoana,II | si chip al Tatãlui: “El este chipul Dumnezeului Celui
114 Icoana,II | erezia lui Arie: dacã Fiul este chip (icoanã) al Tatãlui,
115 Icoana,II | Tatãlui, atunci nu cumva Fiul este inferior Celui Care L-a
116 Icoana,II | egalitate. Nici Fiul nu este subordonat si inferior Tatãlui,
117 Icoana,II | recunoastem dacã chipul este al Lui. Tatãl este Vesnic,
118 Icoana,II | chipul este al Lui. Tatãl este Vesnic, Nemuritor, Puternic,
119 Icoana,II | dupã cum cred arienii, Fiul este creat, si nu vesnic, atunci
120 Icoana,II | nu vesnic, atunci El nu este chipul adevãrat al Tatãlui,
121 Icoana,II | adevãrat al Tatãlui, dacã nu le este rusinesã spunã cã Fiul se
122 Icoana,II | numim chip pentru cã el este de aceeasi fiintã (cu Tatãl)
123 Icoana,II | Într-adevãr, firea chipului este aceea de a fi imitarea arhetipului
124 Icoana,II | al cãrui chip se spune cã este. Numai cã aici este ceva
125 Icoana,II | spune cã este. Numai cã aici este ceva mai mult. Cãci acolo
126 Icoana,II | ceva mai mult. Cãci acolo este chipul nemiscat a ceva miscãtor;
127 Icoana,II | ceva miscãtor; aici însã este chip viu al Celui viu, si
128 Icoana,II | care naste. Fiindcã aceasta este într-adevãr firea celor
129 Icoana,II | deosebeascã de altul, ci întregul este chipul întregului, mai mult,
130 Icoana,II | chipul întregului, mai mult, este acelasi si nu o asemãnare”[
131 Icoana,II | ordine de idei Schönborn este îndreptãtit sã afirme cã, “
132 Icoana,II | afirme cã, “conceptul de chip este analog; nu-l putem aplica
133 Icoana,II | chip si model neasemãnarea este întotdeauna mai mare decât
134 Icoana,II | analogic, la fel cum Fiul este “chip” al Tatãlui si icoana
135 Icoana,II | chip” al Tatãlui si icoana este “chip” al Fiului. Astfel,
136 Icoana,II | al Fiului. Astfel, icoana este legitimatã de teologia trinitarã,
137 Icoana,II | Totusi, ne putem întreba este oare comensurabilã relatia
138 Icoana,II | artificialã. Si totusi ea este legitimã. Dar aceastã legitimitate
139 Icoana,III | triadologiei. Nucleul sãu intim este însã de naturã hristologicã,
140 Icoana,III | hristologicã, cãci subiectul este Fiul, “chip desãvârsit”
141 Icoana,III | decisiv al iconodulilor este de naturã hristologicã.
142 Icoana,III | simbolizantului, care, în cazul nostru este “trupul” simbolului. Dacã
143 Icoana,III | pentru ea însãsi; ea nu este doar o reflectare infidelã,
144 Icoana,III | extrem de ciudatã: “Domnul este numit «adevãrat» (Deut.
145 Icoana,III | figurã, de chip; cãci asa este Cuvântul în cerul deschis.
146 Icoana,III | în cerul deschis. El nu este pe pãmânt asa cum este în
147 Icoana,III | nu este pe pãmânt asa cum este în cer; cãci, fiindcã S-a
148 Icoana,III | care se pretind credinciosi este învãtatã prin umbra Cuvântului
149 Icoana,III | adevãrat al lui Dumnezeu, care este în cerul deschis”[52][52].
150 Icoana,III | oare aceasta cã Hristos nu este egalul Tatãlui dupã naturã?
151 Icoana,III | îndreaptã împotriva lui este cã ar fi fost mult mai platonician
152 Icoana,III | fapt, problema cea mai mare este valoarea redusã pe care
153 Icoana,III | nega, pentru el esential este sufletul, “lumea celor nevãzute”
154 Icoana,III | al lui Dumnezeu”[53][53]. Este adevãrat cã pentru Origen
155 Icoana,III | viziune unitarã despre imagine este Sfântul Chiril al Alexandriei.
156 Icoana,III | spectaculoase ale dezbaterii este cel referitor la “urâtenia”
157 Icoana,III | dumnezeiesti, firea omeneascã este “urâtã”. Acesta ar fi deci
158 Icoana,III | Dimensiunea chenoticã a Întrupãrii este singurul punct necesar în
159 Icoana,III | Persoana Mântuitorului Hristos este realmente paradoxalã. Desi
160 Icoana,III | plenitudinea strãlucirii sale, El este chipul celui care L-a trimis
161 Icoana,III | deosebite dupã naturã. Prima este confectionatã de iconar
162 Icoana,III | limitatã, în timp ce ultima este definitã prin atributul
163 Icoana,III | triadologie natura divinã este cea care conferã unitate
164 Icoana,III | icoanã persoana reprezentatã este cea care conferã unitate
165 Icoana,III | harurilor divine, întelepciunea este precedatã de un singur dar:
166 Icoana,III | ne reamintim cã Biserica este simbol deopotrivã al cosmosului
167 Icoana,III | vãzute de cele nevãzute este iubirea. Similar, si în
168 Icoana,IV | vedea, înainte de toate este de naturã doxologicã. “Noi
169 Icoana,IV | pãrintele Stãniloae esential nu este atât faptul Încarnãrii lui
170 Icoana,IV | deci lumea nevãzutelor ne este accesibilã, cãci ea se aflã
171 Icoana,IV | icoanei: ~“Fata omeneascã este prin ea însãsi mijlocul
172 Icoana,IV | date omului pentru cã el este persoanã, deci subiect comunicabil,
173 Icoana,IV | exprimate fatã de altii. ~Omul este fiintã interpersonalã, noi
174 Icoana,IV | noi crestinii spunem cã este fiintã tripersonalã, dupã
175 Icoana,IV | tine de om, pentru cã el este pentru altiisi prin fatã
176 Icoana,IV | desfãsoarã argumentatia este cel de chip sau fatã. Pentru
177 Icoana,IV | vietii spirituale crestine, este reprezentat de extazul mistic,
178 Icoana,IV | liturgic al Bisericii. Icoana este un obiect de închinare ,
179 Icoana,IV | pururea în trup, chiar dacã nu este încã configuratã de o razã
180 Icoana,IV | de luminã, mod în care nu este în afara verosimilului a
181 Icoana,IV | icoana a cãrui prototip este, si dublul introduce întotdeauna
182 Icoana,IV | si prin suprimarea unuia este suprimat împreunã si celãlalt,
183 Icoana,IV | nu mãrturiseste cã în El este veneratã (si închinatã)
184 Icoana,IV | platonici si neoplatonicieni. Este vorba despre unitatea indisolubilã
185 Icoana,IV | Hermeticum”, “tot ceea ce este jos este si sus, tot ceea
186 Icoana,IV | tot ceea ce este jos este si sus, tot ceea ce este
187 Icoana,IV | este si sus, tot ceea ce este sus este si jos”. Probabil
188 Icoana,IV | sus, tot ceea ce este sus este si jos”. Probabil asa se
189 Icoana,IV | icoanei în plinãtatea ei este “Mistagogia” Sfântului Maxim
190 Icoana,IV | celor trei nivele ontologice este Biserica în cadrul cãreia
191 Icoana,IV | cu dinamica sa complexã este reflectat în teologia icoanei.
192 Icoana,IV | icoanelor în cadrul Bisericii. Este vorba de functia lor paidagogicã.
193 Icoana,IV | activitãtii Învãtãtorului Hristos este deosebit de pregnantã. Credinciosii
194 Icoana,IV | ordine de idei, icoana nu este numai un mediu al închinãrii
195 Icoana,IV | prototip, la fel cum o tainã este relatia dintre lumea celor
196 Icoana,IV | eshatologic etern. “Icoana este un chip al eternitãtii.
197 Icoana,IV | am putea adãuga cã icoana este un chip al eternitãtii vii,
198 Icoana,IV | margine în puterile Lui. Ea este un chip prin care transpare
199 Icoana,IV | eternizarea trupului, “iconografia este metafizica existentei concrete”,
200 Icoana,V | pictarea bisericilor nu este numai un gest decorativ.
201 Icoana,V | cu imagini a bisericilor este de a-l introduce pe credincios
202 Icoana,V | sfinte pe peretii bisericii, este conceptia teologicã”[71][
203 Icoana,V | bisericã a lui Dumnezeu este chip si icoanã a întregului
204 Icoana,V | mod asemãnãtor Biserica este chip si al sufletului omenesc: ~“
205 Icoana,V | fãcutã de mâni, care îi este si model prin diferitele
206 Icoana,V | sunt în ceruri. “Biserica este cerul pe pãmânt”[74][74]
207 Icoana,V | exprimã ceea ce am spus este chipul lui Hristos Pantocrator
208 Icoana,V | mod traditional, pronaosul este locul rezervat catehumenilor,
209 Icoana,V | credintei în El. ~Naosul este partea cea mai impozantã
210 Icoana,V | arhitectonic. Forma sa obisnuitã este pãtratã (patru zãri - simbolul
211 Icoana,V | în calotã sfericã (sfera este simbolul perfectiunii divine).
212 Icoana,V | divine). Cupola centralã este dominatã de chipul lui Hristos
213 Icoana,V | vecinãtate a credinciosilor este ocupatã cu reprezentãri
214 Icoana,V | de Dumnezeu, cãci naosul este prin excelentã locul dedicat
215 Icoana,V | Locul acestora în bisericã este de obicei în fata altarului,
216 Icoana,V | a cultului. ~Iconostasul este o piesã care a cunoscut
217 Icoana,V | spectaculoasã dezvoltare în timp. Este asezat frontal între naos
218 Icoana,V | dinlãuntru” a unei biserici este reprezentatã de altar, locul
219 Icoana,V | învredniciti cu acest dar este unirea cu Dumnezeu, pe care
220 Icoana,V | iubire fatã de Dumnezeu este Fecioara Maria, Maica Domnului
221 Icoana,V | În altar figura centralã este cea a Maicii Domnului Platytera (
222 Icoana,V | desfãtatã (decât cerurile)). Ea este reprezentatã sezând, cu
223 Icoana,V | mijlocitor al Maicii Domnului este subliniat prin dispunerea
224 Icoana,V | Dumnezeu. Capãtul drumului este si scopul scopul vietii
225 Icoana,V | iar atingerea scopului le este sustinutã si mijlocitã atât
226 Conclu | putea suprapune – si acesta este testul - atunci cu usurintã
227 Conclu | imaginea caldã a “Celui ce este”, imaginile “celor ce nu
228 Conclu | din prima parte a lucrãrii este cã, “întrucât nu putem refuza
229 Conclu | Totusi “crestinãtatea modernã este si ea invitatã la conversuinea
230 Conclu | putea fi înlãturatã. ~Acesta este cel mai radical dintre mesajele
231 Conclu | Întruchiparea idealã a simbolului este icoana, acest obiect sacru
232 Conclu | posibil. Situatia actualã este inversã: epoca imperiului
233 Conclu | putem discerne între ce este închinare la idoli si ceea
234 Conclu | închinare la idoli si ceea ce este bineplãcut lui Dumnezeu. ~
235 Biblio | înteg ritual de gãzduire; el este prezentat clar de Sofocle
|