Partea, Capitolul
1 IntroGen | parcurgem, apologia icoanei se face prin intermediul Traditiei
2 IntroGen | asupra artelor vizuale, se poate vorbi doar pânã la
3 IntroGen | pus sub semnul îndoielii. Se dovedeste astfel cã Schisma
4 IntroGen | mântuire s-a folosit si se foloseste atât de semne
5 IntroGen | cere semn, si semn nu i se va da, fãrã numai semnul
6 IntroGen | sfârsitului veacului? (…) Atunci se va arãta pe cer semnul Fiului
7 IntroGen | religioase si, camuflat, se regãseste si în gesturile
8 IntroGen | rând un obiect de cult care se încadreazã într-un spatiu
9 Simbolul,I | întâlnitã la autorii citati nu se îmbogãteste cu semnificatii
10 Simbolul,I | si literaturã, prin care se sugereazã o idee sau stare
11 Simbolul,I | 8]. ~La romani oaspetii se numeau hostis, cuvânt tradus
12 Simbolul,I | este “strãinul cãruia i se recunosteau drepturi egale
13 Simbolul,I | care vine cerând adãpost se aflã sub protectia zeilor,
14 Simbolul,I | mijloc de existentã”[16][16]. Se poate chiar afirma cã strãinul
15 Simbolul,I | afirma cã strãinul care se afla într-o cetate greacã
16 Simbolul,I | numai datoritã celui cu care se afla în raporturi de prietenie (
17 Simbolul,I | numele celor între care se stabilea alianta. Simbolul
18 Simbolul,I | douã familii. Dacã urmasii se întâlneau cele douã jumãtãti
19 Simbolul,I | simbolul propriu-zis: prietenia se materializa “în σύμβολον,
20 Simbolul,II | lumii antice. Demersul ni se pare obligatoriu pentru
21 Simbolul,II | constatat cã originea lui se aflã în termenul grecesc
22 Simbolul,II | vãzut în vis o scarã care se sprijinea pe piatra lui
23 Simbolul,II | ducea pânã la cer. Pe scarã se urcau si se coborau multime
24 Simbolul,II | cer. Pe scarã se urcau si se coborau multime de îngeri[
25 Simbolul,II | asemenea coloanã cosmicã nu se poate afla decât în centrul
26 Simbolul,II | întreaga lume locuibilã se întinde de jur împrejur”[
27 Simbolul,II | celor trei regiuni cosmice se numeste “Centrul lumii”
28 Simbolul,II | Centrului lumii” ca loc unde “nu se produce doar o rupturã în
29 Simbolul,II | realitãti absolute, care se opune non-realitãtii imensei
30 Simbolul,II | medicinã era un leac universal; se credea cã este hranã a duhurilor;
31 Simbolul,II | erau posibile pentru cã se stia cã jadul încarneazã
32 Simbolul,II | rând de simbolismul în care se încadreazã. Ele au devenit
33 Simbolul,II | aceastã calitate pentru cã se aflã pe locul revelatiei,
34 Simbolul,II | Odatã cu trecerea timpului se produc mutatii dintre cele
35 Simbolul,II | din China pânã în Anglia, se credea cã pietrele pretioase
36 Simbolul,II | dracontia sau dracontites se formeazã în creierul dragonilor.
37 Simbolul,II | spirituale în calea cãrora se aflau balauri si serpi se
38 Simbolul,II | se aflau balauri si serpi se transformã în obiecte concrete
39 Simbolul,II | în obiecte concrete care se gãsesc în capul, ochiul
40 Simbolul,II | simbolul: infantilismul. Nu se pierde din vedere valoarea
41 Simbolul,II | un om este constipat sã se scrie pe o farfurie nouã
42 Simbolul,II | strãbãtut Raiul si apoi sã se toarne apã în ea. Prin simplul
43 Simbolul,II | cu apa, aceasta din urmã se sfinteste si bolnavul se
44 Simbolul,II | se sfinteste si bolnavul se va vindeca bând apa[26][
45 Simbolul,II | obiectul sau actul, din profan se transformã în simbol. ~Simbolul
46 Simbolul,II | diverselor zone ale realului se face în sensul cã obiectul
47 Simbolul,III| este de naturã mentalã si se identificã cu idea pe care
48 Simbolul,III| analogie, care nu poate sã se înalte nemijlocit la vederile (
49 Simbolul,III| tainice ale Scripturii, acelea se ascund prin negrãite si
50 Simbolul,III| spunând cã e rusine sã se alipeascã asemenea chipuri
51 Simbolul,III| preasfinte, ajunge sã i se spunã cã modul sfintei descoperiri
52 Simbolul,III| Unul din cele douã moduri se foloseste, precum se cuvine,
53 Simbolul,III| moduri se foloseste, precum se cuvine, de chipurile sfinte
54 Simbolul,III| permite masinãriei critice sã se punã în miscare, însã ea
55 Simbolul,III| înspre tãrii”” lãsând sã se înteleagã cã existã un “
56 Simbolul,III| dupã bunul nostru plac. Se deschide astfel drumul unei
57 Simbolul,III| sensului lor, dar un sens care se deschide vidului. […] Prin
58 Simbolul,III| diabolic. ~Ultima criticã se îndreaptã asupra semnificantului
59 Simbolul,III| semnificantului. Prin aceasta se dovedeste încã odatã cã,
60 Simbolul,III| critica simbolului începe si se sfârseste printr-o revolutie
61 Icoana,Intro| elaborãrii teologiei icoanei se justificã valoarea deosebitã
62 Icoana,Intro| definitie a simbolului, ni se pare cel mai potrivit sã
63 Icoana,Intro| simbolic al icoanei. Ni se pare ceva mai dificilã lãmurirea
64 Icoana,Intro| profanului? Chiar dacã ceea ce se aflã în afara templului
65 Icoana,I | anumite picturi (graphais) se aflã mielul pe care Înaintemergãtorul
66 Icoana,I | doctrinare: imaginile sau se identificã, confundându-se,
67 Icoana,I | confundându-se, cu prototipul, sau se deosebesc de acesta în mod
68 Icoana,I | vãzute” si “cele nevãzute” se realizeazã în persoana Mântuitorului,
69 Icoana,I | comunitãtii crestine. Asa se explicã si absenta în zilele
70 Icoana,II | trinitarã crestinã. Dupã cum se stie, aceasta a fost edificatã
71 Icoana,II | divinã. Exact în acest cadru se înscrie problema icoanei.
72 Icoana,II | 9), s.a.. Problema care se pune cu referire la notiunea
73 Icoana,II | este rusinesã spunã cã Fiul se numeste chip chiar dacã
74 Icoana,II | fiintã cu Tatãl, ci numai se numeste asa”[47][47]. Conceptul
75 Icoana,II | a aceluia al cãrui chip se spune cã este. Numai cã
76 Icoana,II | fatã de Adam si tot ceea ce se naste fatã de cel care naste.
77 Icoana,II | sã semene cu unul si sã se deosebeascã de altul, ci
78 Icoana,III | fiindcã S-a fãcut trup, El se exprimã prin intermediul
79 Icoana,III | chipurilor. Multimea celor care se pretind credinciosi este
80 Icoana,III | acest lucru. Acuza care se îndreaptã împotriva lui
81 Icoana,III | nevãzute” în functie de care se organizeazã armonic întregul.
82 Icoana,III | pentru Origen cultul crestin se adreseazã în primul rând
83 Icoana,III | Dumnezeu în lume. Fãrã a se dezvãlui în plenitudinea
84 Icoana,IV | veterotestamentar, iudaic. Dupã cum se stie, Vechiul Testament
85 Icoana,IV | folosite în cult. Prin idoli se pierdea constiinta deosebirii
86 Icoana,IV | simbolul natural si sacru se mentinea constiinta acestei
87 Icoana,IV | statutul obiectelor sacre se modificã simtitor. Cum am
88 Icoana,IV | prin care om si Dumnezeu se pot privi fatã în fatã. “
89 Icoana,IV | este accesibilã, cãci ea se aflã în proximitatea lumii
90 Icoana,IV | contributia sa esentialã nu se rezumã la consemnarea aspectului
91 Icoana,IV | sunt date insului pentru a se comunica altora. Ele sunt
92 Icoana,IV | si pentru ceilalti, sau se realizeazã pe sine în comunicare
93 Icoana,IV | În fata si cuvântul lui se reflectã si se realizeazã
94 Icoana,IV | cuvântul lui se reflectã si se realizeazã constiinta sa
95 Icoana,IV | cã e pentru altii, cã nu se poate realiza decât în comuniunea
96 Icoana,IV | cu altii. În fata omului se reflectã toate urmele lãsate
97 Icoana,IV | oameni. Iar cuvintele lui se îmbogãtesc din convorbirea
98 Icoana,IV | si în cuvintele fiecãruia se pãstreazã urmele si vibratiile
99 Icoana,IV | trebuinta sã fie cu ei, sã se intereseze de ei si altii
100 Icoana,IV | ei si altii sã stie cã el se intereseazã de ei. Fata
101 Icoana,IV | voieste ca cuvântul Sãu sã se comunice permanent oamenilor,
102 Icoana,IV | ca aceastã comunicare sã se facã în continuare si prin
103 Icoana,IV | central în jurul cãruia se desfãsoarã argumentatia
104 Icoana,IV | chip sau fatã. Pentru a se mântui, conform învãtãturii
105 Icoana,IV | Rãsãrit, omul trebuie sã se îndumnezeiascã, adicã sã
106 Icoana,IV | necreate. Acest lucru nu se poate realiza însã, dupã
107 Icoana,IV | dacã cei doi preopinenti se privesc fatã în fatã. Dacã
108 Icoana,IV | în lumea divinã, unde i se pot adresa direct lui Dumnezeu.
109 Icoana,IV | cadrul eclesial. ~ Cum se justificã însã aceastã functie
110 Icoana,IV | sine jumãtatea fatã de care se jice dublu, cãci nu ar putea
111 Icoana,IV | lucruri care subzistã si se gândesc în acelasi timp
112 Icoana,IV | gândirii patristice. Ea se bazeazã pe constientizarea
113 Icoana,IV | este si jos”. Probabil asa se explicã situatia paradoxalã
114 Icoana,IV | crestinii, a cãror credintã se întemeia pe Întrupare se
115 Icoana,IV | se întemeia pe Întrupare se opuneau lor”[63][63]. ~
116 Icoana,IV | Dumnezeu. Pe mãsurã ce omul se sfinteste în dialogul sãu
117 Icoana,IV | participând la viata liturgicã se îndumnezeieste, devine apt
118 Icoana,IV | sfinteascã materia asa cum se întâmplã în pictarea unei
119 Icoana,IV | pregnantã. Credinciosii nu se pot închina fãrã a fi învãtati
120 Icoana,V | Posibilitate reprezentãrii lor se întemeiazã pe faptul cã
121 Icoana,V | Dacã în momentul de fatã se poate vorbi de un sistem
122 Icoana,V | din sec. VIII – IX înainte se poate vorbi de “evolutia
123 Icoana,V | a actelor liturgice care se sãvârsesc în el: în sec.
124 Icoana,V | aceasta fiind un singur locas, se deosebeste totusi dupã forma
125 Icoana,V | existentã prin creatiune, se împarte în cosmosul inteligibil,
126 Icoana,V | toate le adunã spre taina ce se sãvârseste pe dumnezeescul
127 Icoana,V | cu întelepciune cele ce se sãvârsesc în bisericã, îsi
128 Icoana,V | omul pornind de la cele ce se vãd în bisericã sã-si înalte
129 Icoana,V | asezãrii icoanelor în bisericã se observã recapitularea (includerea)
130 Icoana,V | legãturã puternicã. Hristos ni se împãrtãseste tuturor atât
131 Icoana,V | Împãrtãsanie, unde Hristos se dã pe Sine întreg fiecãruia. ~
132 Icoana,V | Dumnezeu, cel de care vor sã se apropie. Scene ca Judecata
133 Icoana,V | lumii terestre), pe care se sprijinã o cupolã în calotã
134 Icoana,V | iluminat prin Taina Botezului, se desãvârseste în credintã
135 Icoana,V | învia din morti, nici nu se mai însoarã, nici nu se
136 Icoana,V | se mai însoarã, nici nu se mai mãritã, ci sunt ca îngerii
137 Icoana,V | neavizat mãretia Tainelor care se petrec în altar[76][76]. ~
138 Icoana,V | slujitorul conduce cultul si unde se sãvârseste Jertfa nesângeroasã
139 Icoana,V | primeascã. Unirea cu Dumnezeu se realizeazã prin dobândirea
140 Icoana,V | Hristos copil binecuvântând. Se mai poate întâmpla ca în
141 Icoana,V | Dumnezeu. Pe acest drum ei se regãsesc cã nu sunt singuri
142 Conclu | continuturile idolatre. Dar se pune întrebarea cum vom
143 Conclu | voitã la alte imagini, ele se vor întipãri mai întâi în
144 Conclu | de vânt”. ~ Concluzia ce se impune mai cu seamã din
145 Conclu | referentul supranatural ce se prezentificã în el fãrã
146 Conclu | sti sã-l ascultãm asa cum se profileazã el în glorioasa
147 Conclu | care permite cerului sã se manifeste în lumea vizibilã.
148 Conclu | Atunci demersul nostru ni se pare necesar pentru a reînvãta
149 Biblio | bãrbia persoanei de care se roagã”. (Ibidem., p. 392)~ [
150 Biblio | Botezului.~ [76][76] A se vedea în acest sens excelenta
|