Partea, Capitolul
1 IntroGen | si doctrinar. Veacurile ce au urmat continuã în acelasi
2 IntroGen | fãcut economie nici în ceea ce priveste simbolurile: “Iisus
3 IntroGen | putea întreba: atunci la ce bun semnele si simbolurile
4 IntroGen | dacã ele tot nu sunt ceea ce ne intereseazã (adicã realitatea
5 IntroGen | Cor. 13, 12) sau, “pe cele ce ochiul nu le-a vãzut si
6 IntroGen | lui Dumnezeu. Fatã de ceea ce este posibil acum, veacul
7 IntroGen | vremurile în care toti cei ce îsi dau seama cã detin o
8 IntroGen | ipoteza lucrãrii noastre. Ceea ce încercãm sã realizãm prin
9 IntroGen | propuse de Mircea Eliade în ce priveste functia si logica
10 IntroGen | importante dispute teologice ce au fost provocate de reprezentarea
11 Simbolul,I | determinãri în genitiv) ~Ceea ce reprezintã indirect (în
12 Simbolul,I | evocã altceva decât ceea ce este în realitate”. Altfel
13 Simbolul,I | spre amintirea prieteniei ce leagã cele douã familii.
14 Simbolul,I | în zilele noastre. Ceea ce am dorit sã subliniem este
15 Simbolul,I | devine mai bogat fatã de ce ne oferã dictionarele limbilor
16 Simbolul,II | înfiptã în lumea de jos (ceea ce este numit îndeobste “infern”).
17 Simbolul,II | esential hierofania este ceea ce consacreazã un obiect sau
18 Simbolul,II | diferite, simbolul face ca ceea ce este superior sã fie accesibil
19 Simbolul,II | zonele inferioare si ceea ce este inferior sã poatã accede
20 Simbolul,III| ale aparatului simbolic si ce legãturã existã între ele.
21 Simbolul,III| asa cum vom arãta in cele ce urmeazã, ea însãsi a fost
22 Simbolul,III| grave abateri de la ceea ce însemna odinioarã simbolul.
23 Simbolul,III| pe “relatia asemãnãtoare ce uneste semnificantul, sensul
24 Simbolul,III| simbolizatã. Pentru cã ceea ce este superior este prezent
25 Simbolul,III| superior este prezent în ceea ce este inferior, “simbolul
26 Simbolul,III| presus de lume, prin forme ce ne sunt apropiate, ci si
27 Simbolul,III| neasemãnãtoare, pentru ceea ce e cu totul neasemãnãtor
28 Simbolul,III| european descoperã cã ceea ce considera de obicei a fi
29 Simbolul,III| smintite, o oarbã privire ce nu va fi niciodatã coplesitã
30 Simbolul,III| semnificant, devine ceea ce separã (diabolos), ceea
31 Simbolul,III| separã (diabolos), ceea ce dez-uneste, un loc al dispersãrii
32 Icoana,Intro| arhaice. De altfel, ceea ce caracterizeazã simbolul
33 Icoana,Intro| de univers liturgic. De ce? Conform Sfântului Maxim
34 Icoana,Intro| putem distinge între ceea ce apartine sacrului si ceea
35 Icoana,Intro| apartine sacrului si ceea ce apartine profanului? Chiar
36 Icoana,Intro| profanului? Chiar dacã ceea ce se aflã în afara templului
37 Icoana,Intro| reprezintã altceva decât ceea ce am numit mai sus univers
38 Icoana,I | este definitã icoana. Iatã ce afirmã el: ~“Pe anumite
39 Icoana,I | anthropinon charactera) - Cel ce a ridicat pãcatul lumii,
40 Icoana,I | apãrãtorilor icoanei. În fond, ceea ce resping ei este atitudinea
41 Icoana,I | îndreptatã înspre icoane, în timp ce prima este destinatã, în
42 Icoana,II | arieni, pare absurd. Iatã ce afirmã despre aceasta Sfântul
43 Icoana,II | fatã de Adam si tot ceea ce se naste fatã de cel care
44 Icoana,II | desãvârsit una”[50][50]. ~ Ce legãturã are aceastã dezbatere
45 Icoana,III | creatã si limitatã, în timp ce ultima este definitã prin
46 Icoana,IV | icoanei e proprie celor ce resping în general orice
47 Icoana,IV | Sãi întru umanitate, de ce nu ar mentine aceastã comunicare
48 Icoana,IV | adâncurile dumnezeiesti, de ce n-ar voi ca aceastã comunicare
49 Icoana,IV | contra iconomahilor”. Iatã ce spune el: ~“Icoana (eikon =
50 Icoana,IV | în acelasi timp ca unele ce sunt simultane. Prin urmare,
51 Icoana,IV | tehnic. Prin urmare, cel ce nu mãrturiseste cã în El
52 Icoana,IV | Corpus Hermeticum”, “tot ceea ce este jos este si sus, tot
53 Icoana,IV | jos este si sus, tot ceea ce este sus este si jos”. Probabil
54 Icoana,IV | cultul imaginilor, în timp ce crestinii, a cãror credintã
55 Icoana,IV | om si Dumnezeu. Pe mãsurã ce omul se sfinteste în dialogul
56 Icoana,IV | teologia icoanei. Pe mãsurã ce omul participând la viata
57 Icoana,IV | prin ea transpare si Cel ce nu are început si sfârsit
58 Icoana,IV | noi. Eternitatea aceasta ce transpare prin icoane, revãrsatã
59 Icoana,V | faptul cã toate persoanele ce au dobândit un loc de reprezentare
60 Icoana,V | ca un tot unitar, în cele ce urmeazã vom prezenta în
61 Icoana,V | sufletului omenesc: ~“Toate cele ce au fost arãtate cã tin de
62 Icoana,V | toate le adunã spre taina ce se sãvârseste pe dumnezeescul
63 Icoana,V | tainã prin care, tot cel ce poate sã înteleagã cu întelepciune
64 Icoana,V | înteleagã cu întelepciune cele ce se sãvârsesc în bisericã,
65 Icoana,V | omul pornind de la cele ce se vãd în bisericã sã-si
66 Icoana,V | predominantã si care exprimã ceea ce am spus este chipul lui
67 Icoana,V | lui Dumnezeu. Pe stâlpii ce sustin bolta sunt îi vedem
68 Conclu | alãturi de cruce), icoana. De ce acest demers? Pentru cã
69 Conclu | imaginea caldã a “Celui ce este”, imaginile “celor
70 Conclu | este”, imaginile “celor ce nu sunt” decât abur si “
71 Conclu | vânare de vânt”. ~ Concluzia ce se impune mai cu seamã din
72 Conclu | referentul supranatural ce se prezentificã în el fãrã
73 Conclu | intelectului la simbol, conversiune ce constã în principal într-o
74 Conclu | sã putem discerne între ce este închinare la idoli
75 Conclu | închinare la idoli si ceea ce este bineplãcut lui Dumnezeu. ~
76 Biblio | corespunde exact cu ceea ce numim noi prietenie; d)
77 Biblio | valabile pe mai departe celor ce au fost iluminati prin Taina
78 Biblio | 77] Cf. cântãrii: “Ceea ce esti mai cinstitã decât
|