101-const | consu-gasi | gasir-medie | melan-recun | recup-vedea | venea-zugra
bold = Main text
Partea, Capitolul grey = Comment text
1 Biblio | vol. I, Cap. 7, pp. 87 – 101 si vol. II, Cap. 4, pp.
2 Biblio | Eminescu, Bucuresti, 1984, p. 102.~ [7][7] A. Bailly, Dictionnaire
3 Biblio | J. Borella, Ibidem., p. 111.~ [36][36] Ibidem, p. 112.~ [
4 Biblio | 111.~ [36][36] Ibidem, p. 112.~ [37][37] I. Kant, La
5 Biblio | de J. Borella, Criza…, p. 134.~ [38][38] Ibidem, p. 185.~ [
6 Biblio | romani, 1876, tomu II, p. 1415.~ [4][4] Ana Conarache
7 Biblio | Deisis, Alba Iulia, 1994, pp. 160-161.~ [63][63] apud Teodor
8 Biblio | Alba Iulia, 1994, pp. 160-161.~ [63][63] apud Teodor
9 Biblio | an 1944, nr. 3 – 4, pp. 162 – 181 si nr. 7 – 8, pp.
10 Biblio | Niceea si Galilei: 325 & 1633, în rev. Orizont (Timisoara),
11 Biblio | Mystagogia, Ibidem, pp. 172 – 173.~ [73][73] Ibidem,
12 Biblio | Mystagogia, Ibidem, pp. 172 – 173.~ [73][73] Ibidem, p. 181.~ [
13 Biblio | Hachette, Paris, 1935, pp. 1821 – 1822.~ [8][8] Émile Benveniste,
14 Biblio | Paris, 1935, pp. 1821 – 1822.~ [8][8] Émile Benveniste,
15 Biblio | 134.~ [38][38] Ibidem, p. 185.~ [39][39] Ibidem, p. 203.~ [
16 Icoana,III | image chez Origene” (Paris, 1956) si Marguerite Harl cu lucrarea “
17 Icoana,III | du Verbe incarne” (Paris, 1958). ~ Cel putin în comentariul
18 Biblio | Die fünf…, Düsseldorf, 1963,pp. 211-213, citat în Schönborn,
19 Biblio | I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1997 ~9. Conarache, Ana
20 Biblio | 185.~ [39][39] Ibidem, p. 203.~ [40][40] Ibidem, p. 210.~ [
21 Biblio | 203.~ [40][40] Ibidem, p. 210.~ [41][41] Ibidem, p. 310.~ [
22 Biblio | fünf…, Düsseldorf, 1963,pp. 211-213, citat în Schönborn,
23 Biblio | Düsseldorf, 1963,pp. 211-213, citat în Schönborn, op.
24 Biblio | sectiunea II, paragraf I, pp.222-224, citat de J. Borella,
25 Biblio | sectiunea II, paragraf I, pp.222-224, citat de J. Borella, Criza…,
26 Biblio | Jean Borella, Ibidem, p. 285.~ [79][79] Ibidem, p. 337.~
27 Biblio | 210.~ [41][41] Ibidem, p. 310.~ [42][42] Mircea Eliade,
28 Biblio | Patapievici. Niceea si Galilei: 325 & 1633, în rev. Orizont (
29 Biblio | modernitatea (I), în Dilema, nr. 331, an 1999.~ ~[2][2] H. -
30 Biblio | 285.~ [79][79] Ibidem, p. 337.~
31 Biblio | Benveniste, Ibidem., vol. II, p. 341.~ [17][17] Ibidem.~ [18][
32 Biblio | vol. II, Cap. 4, pp. 335 – 353. ~ [9][9] G. Gutu, Dictionar
33 Biblio | si nr. 7 – 8, pp. 335 – 365.~ [65][65] Dumitru Stãniloae,
34 Biblio | Migne, P.G. t. 98, col. 384, citat în Ene Braniste,
35 Biblio | Bucuresti, 1970, pp. 392 – 393.~ [14][14] Flaceliére nota: “
36 Biblio | Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 399.~ Hierofanie=manifestarea
37 Biblio | Cf. Eliade, Tratat…, pp. 400 - 402.~ [24][24] Cf. Eliade,
38 Biblio | Eliade, Tratat…, pp. 400 - 402.~ [24][24] Cf. Eliade,
39 Biblio | 25][25] Ibidem, pp. 403-404.~ [26][26] Cf. Eliade,
40 Biblio | 25][25] Ibidem, pp. 403-404.~ [26][26] Cf. Eliade,
41 Biblio | Cf. Eliade, Tratat…, p. 405.~ [27][27] Ibidem, p. 411.~ [
42 Biblio | Cf. Eliade, Tratat…, p.407.~ [25][25] Ibidem, pp.
43 Biblio | 405.~ [27][27] Ibidem, p. 411.~ [28][28] Ibidem, p. 412.~ [
44 Biblio | 411.~ [28][28] Ibidem, p. 412.~ [29][29] Jean Borella,
45 Biblio | O.R., Bucuresti, 1993, p. 445.~ [69][69] Ibidem.~ [70][
46 Biblio | Ibidem.~ [70][70] Ibidem, p. 446.~ [71][71] Ibidem, p. 447.~ [
47 Biblio | 446.~ [71][71] Ibidem, p. 447.~ [72][72] Mystagogia,
48 Biblio | Ene Braniste, op.cit., p. 448.~ [75][75] Institutia catehumenatului
49 Biblio | Encicl., Bucuresti, 1983, p. 553.~ [10][10] Émile Benveniste,
50 Biblio | sexe diferite”. (Ibidem, p.655)~ [16][16] É. Benveniste,
51 Biblio | Stiintificã, Bucuresti, 1974, p. 692.~ [5][5] Dictionarul limbii
52 Icoana,V | Sinodul VII ecumenic (Niceea 787), Biserica a restrâns diversitatea
53 Icoana,I | VII-lea, cu al sãu canon 82, în cuprinsul cãruia este
54 Biblio | 45][45] Ibidem, pp. 83 – 84.~ ~[46][46] Ibidem,
55 Biblio | 45][45] Ibidem, pp. 83 – 84.~ ~[46][46] Ibidem, p.
56 Biblio | 1969, vol. I, Cap. 7, pp. 87 – 101 si vol. II, Cap. 4,
57 Biblio | tomul X, partea a 3-a, pp. 913 – 914.~ [6][6] Anton Dumitriu,
58 Biblio | partea a 3-a, pp. 913 – 914.~ [6][6] Anton Dumitriu,
59 Biblio | Benveniste, Ibidem., vol. I, p. 93.~ [11][11] Ibidem, p. 94.~ [
60 Biblio | misticã, Migne, P.G. t. 98, col. 384, citat în Ene
61 Biblio | 46][46] Ibidem, p. 99.~ [47][47] P.G. 26, 56
62 Icoana,IV | mielul pascal, toiagul lui Aaron, Cortul sfânt, chivotul
63 Simbolul,III| decursul timpului de grave abateri de la ceea ce însemna odinioarã
64 Icoana,III | are ca punct de “punere în abis” hristologia lui Origen.
65 Icoana,III | Alexandriei. Trebuie sã abordãm cu o seriozitate deplinã
66 Simbolul,III| Capitolul III ~SIMBOLUL – O ABORDARE FILOZOFICÃ ~ ~Astfel logica
67 Icoana,II | cunoastem dintru început miezul abordãrii teologice a icoanei, care
68 Icoana,IV | pãrintele Dumitru Stãniloae abordeazã în “Preliminarii” rolul
69 Icoana,I | crestine. Asa se explicã si absenta în zilele noastre a icoanelor
70 Simbolul,II | care erau socotite semn al absolutului, prin degradare a sensului,
71 Simbolul,III| referim numai la arta modernã, abstractizarea (sustragerea) sensului si
72 Icoana,II | explicit de arieni, pare absurd. Iatã ce afirmã despre aceasta
73 Icoana,III | Christoph Schönborn citat din abundentã de noi, cred cã viziunea
74 Conclu | celor ce nu sunt” decât abur si “vânare de vânt”. ~ Concluzia
75 Simbolul,I | limbii române (DLR) editat de Academie, redã în modul cel mai sistematic
76 Icoana,V | vãzute si nevãzute, avãnd acceasi unitate si distinctie ca
77 Simbolul,II | ce este inferior sã poatã accede la întelesurile sale superioare.
78 Icoana,Intro| clarificãm într-o mãsurã acceptabilã caracterul de obiect simbolic
79 IntroGen | întrebãm cum mai putem avea acces noi însine la întelesurile
80 Icoana,IV | icoana permite celorlalti accesul în lumea divinã, unde i
81 IntroGen | interventii directe, deci accidentale, din partea lui Dumnezeu,
82 Simbolul,II | noastrã nu are în vedere aceleasi realitãti ca autorii Sfintei
83 Simbolul,II | de exemplu, contemporani acelei lumi si acelui tip de gândire.
84 Simbolul,II | contemporani acelei lumi si acelui tip de gândire. De aceea,
85 Icoana,II | imitarea arhetipului si a aceluia al cãrui chip se spune cã
86 Icoana,II | Dumnezeu si creatiei fãrã sã acentuãm în acelasi timp diferenta.
87 Icoana,III | imagine sacrã. Precizãm cã nu aceptãm integral aceastã interpretare
88 Simbolul,II | în ritmul cosmic. Mortul acoperit cu perlã dobândeste un destin
89 Simbolul,III| tensiune dezechilibrantã, ci acord si aproape chiar identificare”[
90 Icoana,Intro| gnosticismului antisomatic si acosmic, care nu poate concepe în
91 IntroGen | în cele mai rudimentare acte religioase si, camuflat,
92 Icoana,V | a locasului de cult si a actelor liturgice care se sãvârsesc
93 Icoana,IV | dimensiunea învãtãtoreascã a activitãtii Învãtãtorului Hristos este
94 Icoana,I | polemicii, descriind toti “actorii” implicati. O excelentã
95 IntroGen | însesi a conditiei umane actuale nu ne permite decât o cunoastere
96 Icoana,II | mai mult decât Set fatã de Adam si tot ceea ce se naste
97 Simbolul,III| prin universalitatea si adâncimea cunostintelor sale a fãcut
98 Simbolul,I | strãinul care vine cerând adãpost se aflã sub protectia zeilor,
99 Icoana,IV | lui Florensky, am putea adãuga cã icoana este un chip al
100 Conclu | deprinderea unei raportãri adecvate atât la icoanã, în special,
101 Simbolul,III| treptat si ea si-a gãsit adepti în mãsura în care i s-au
102 IntroGen | credintei era doveditã de aderarea liberã a tuturor credinciosilor
103 Simbolul,II | de insistat. Dar ne aflãm adesea în fata unor kratofanii,
104 IntroGen | simbolurile. ~Dragostea adevãratã a fãcut posibilã unitatea
105 Icoana,I | prin mijlocirea Legii - adevãratul Miel, Hristos Dumnezeu.
106 Conclu | în fata necesitãtii de a admite adevãrul pozitiv al acestui
107 Icoana,IV | Desi teologia iudaicã admitea valoarea simbolurilor sacre,
108 Icoana,I | fie veneratã deloc; altii admiteau imaginea lui Hristos, dar
109 Icoana,I | atitudinea care trebuie adoptatã fatã de ele. Cum zice si
110 Icoana,III | credincios cãtre prototipul adorat unificã simbolizantul si
111 Icoana,IV | lumea divinã, unde i se pot adresa direct lui Dumnezeu. Întelegem
112 Icoana,III | Origen cultul crestin se adreseazã în primul rând sufletului,
113 Simbolul,III| functia de a unifica, de a aduna la un loc un referent cu
114 Icoana,V | naos. În sfârsit toate le adunã spre taina ce se sãvârseste
115 Icoana,Intro| Totul trebuie salvat si adus ca jertfã Celui înviat.
116 Simbolul,I | lui ar fi o gravã jignire adusã acestor divinitãti puternice
117 Simbolul,III| miscare, însã ea nu poate afecta decât ceea ce-i cade sub
118 IntroGen | aceasta avem convingerea cã nu afectãm natura generalã a problemei
119 Icoana,III | cea necreatã, dar care nu afecteazã identitatea de naturã. Similar,
120 Simbolul,III| de semnificatii vitale, afective, cognitive, nu-i decât un
121 Simbolul,III| care mereu îl îndemna spre afirmarea unei inexistente. Asa a
122 Simbolul,II | va ajuta sã ne sustinem afirmatiile prin exemplele pe care le
123 Icoana,I | sfintilor; în sfârsit, altii afirmau cã Hristos poate fi reprezentat
124 Icoana,IV | ci mai ales proximitatea aflãrii Sale în raport cu neamul
125 Simbolul,II | spirituale în calea cãrora se aflau balauri si serpi se transformã
126 Icoana,V | decorarea bisericilor nu afost niciodatã lãsatã la voia
127 Icoana,III | cosmismului în defavoarea agnosticismului. Lumea “celor vãzute” poate
128 Icoana,IV | Credinciosii care vor sã aibã cu ei nu numai cuvântul
129 Simbolul,III| dumnezeiesc si preasfinte, ajunge sã i se spunã cã modul sfintei
130 Conclu | CONCLUZIE ~ ~ Iatã-ne ajunsi la capãtul incursiunii noastre
131 Simbolul,II | istoria religiilor ne va ajuta sã ne sustinem afirmatiile
132 Icoana,V | altarului, de multe ori ajutând clerul la buna desfãsurare
133 Icoana,IV | eternitatea si infinitatea lor ajutãtoare, iubitoare, cãlãuzitoare,
134 Simbolul,III| spirituale si are nevoie de ajutoare potrivite cu firea noastrã,
135 Simbolul,II | este uneori exprimatã cu ajutorul imaginii unei coloane universale (
136 Biblio | vol. II ~5. Besançon, Alain, Imaginea interzisã, Humanitas,
137 Icoana,IV | cum stim din pravila de alcãtuire a icoanelor, toate elementele
138 Simbolul,III| asemãnãtoare. Iar altul plãsmuieste alcãtuiri de forme neasemãnãtoare,
139 Icoana,III | privilegiazã sufletul, respectiv alegoria în raport cu trupul, adicã
140 Icoana,III | unele momente excesul de alegorism mistagogic origenian pare
141 Icoana,III | imagine este Sfântul Chiril al Alexandriei. Trebuie sã abordãm cu o
142 Icoana,III | recunoastem cã marele gânditor alexandrin privilegiazã sufletul, respectiv
143 Simbolul,I | celor între care se stabilea alianta. Simbolul era rupt în douã
144 Simbolul,III| spunând cã e rusine sã se alipeascã asemenea chipuri urâte cetelor
145 Simbolul,I | în sens special “symbolle alle religionei crestinilor sau
146 Icoana,Intro| unificatoare ar lipsi sau ar fi alteratã, nu am mai avea de a face
147 Conclu | transpatial si semantic, alternativa “apostaziei sau a nevrozei
148 Icoana,IV | pentru cã el este pentru altiisi prin fatã îsi aratã trebuinta
149 Icoana,IV | insului pentru a se comunica altora. Ele sunt date omului pentru
150 Simbolul,I | si a Atenei Xenia”, iar “alungarea lui ar fi o gravã jignire
151 Icoana,V | si germenele sfintitor al amândurora: ~“Sfânta bisericã a lui
152 Simbolul,II | deja consacrat. Însã în ambele cazuri originile simbolismului
153 Simbolul,III| reprezentare”[32][32]. ~Ambivalenta simbolului, remarcatã prin
154 Biblio | oaspeti (xenike), care ne aminteste de importanta ospitalitãtii
155 IntroGen | si de imagini simbolice. Amintim aici câteva din cele mai
156 Simbolul,I | departe fiilor lor, spre amintirea prieteniei ce leagã cele
157 Conclu | exclude caracterul muzeal, amorf, al unei religiozitãti aniconice.
158 Conclu | Dacã în prima parte am analizat în detaliu pãrtile constitutive
159 Icoana,II | conceptul de chip este analog; nu-l putem aplica lui Dumnezeu
160 Icoana,II | doctrina icoanei? În mod analogic, la fel cum Fiul este “chip”
161 Icoana,III | meteriei aflatã în relatie analogicã cu prototipul reprezentat.
162 Simbolul,III| cunoasterea noastrã prin analogie, care nu poate sã se înalte
163 Biblio | Testament, trad. Bartolomeu Anania, Ed. Institutului Biblic,
164 Icoana,IV | a dus la maximum aceastã ancorare a ei al infinitatea dumnezeiascã,
165 Icoana,I | IX d. Ch., controversa a angajat toate personalitãtile de
166 Simbolul,II | vastã, din China pânã în Anglia, se credea cã pietrele pretioase
167 Conclu | amorf, al unei religiozitãti aniconice. Singura noastrã problemã
168 Simbolul,III| 29][29]. ~Într-o lucrare anterioarã celei în discutie, Jean
169 Icoana,I | dupã firea Sa omeneascã (anthropinon charactera) - Cel ce a ridicat
170 IntroGen | reprezentativi gânditori ai anti-simbolismului religios. ~Partea a doua
171 Simbolul,I | Capitolul I ~SIMBOLUL ÎN ANTICHITATEA GRECO-ROMANÃ ~ ~ Ca sã
172 IntroGen | amploare traditia pãgânã a antichitãtii greco-romane. Bunã parte
173 Simbolul,II | Traditia religioasã si gândirea anticilor greci nu este singura în
174 IntroGen | inspiratia Sfintei Scripturi, anticipând astfel epoca ateismului
175 Icoana,Intro| respingere a gnosticismului antisomatic si acosmic, care nu poate
176 Icoana,I | Întrupãrii si, implicit, antropologia crestinã. “Era în mod clar
177 Icoana,Intro| Neîndoienic, într-un anumit sens icoana reprezintã cel
178 Icoana,I | moderat, care accepta într-o anumitã mãsurã imaginile sacre,
179 Simbolul,II | sustinând cã “ochiul unor anumiti dragoni este o piatrã cu
180 Icoana,IV | acest Dumnezeu îi poate apãra chiar fatã de greutãtile
181 Icoana,I | apologetii dreptei credinte au apãrat icoanele insistând, în mod
182 Icoana,I | întelepciunea Pãrintilor apãrãtori ai icoanelor, credinta de
183 Icoana,I | hristologie. Întotdeauna, apãrãtorii icoanei vor folosi cu temeinicie
184 Icoana,I | fi mesajul fundamental al apãrãtorilor icoanei. În fond, ceea ce
185 Simbolul,III| deja cum este constituit aparatul simbolic, si anume pe “relatia
186 Icoana,IV | metafizicã dispretuia materia, apãrau cultul imaginilor, în timp
187 Simbolul,I | lor”[13][13]. ~Initiativa apartinea strãinului (xénos), care
188 Conclu | zona spiritualã cãreia îi apartinem. Cu greu putem crede cã “
189 Simbolul,II | Pentru cã era “nãscutã din Ape”, pentru cã era “nãscutã
190 Simbolul,II | îngloba forta germinativã a apei din care ea provine; de
191 Icoana,I | hypostasin kan te Theoteti aperigraptos, explicã Sfântul Teodor
192 Icoana,III | Mai multi specialisti s-au aplecat asupra acestei probleme.
193 Icoana,II | este analog; nu-l putem aplica lui Dumnezeu si creatiei
194 Icoana,IV | pierdem din vedere caracterul apofatic al lor. În fond, rãmâne
195 Icoana,I | mentionat celãlalt mare apologet al iconelor, Sfântul Ioan
196 IntroGen | scoate în evidentã în mod apologetic fundamentele treimice si
197 Icoana,I | înfãtisat”[43][43]. Reactionând, apologetii dreptei credinte au apãrat
198 Conclu | si semantic, alternativa “apostaziei sau a nevrozei culturale”
199 Icoana,V | ordine scena împãrtãsirii Apostolilor din mâinile lui Hristos,
200 IntroGen | mijloacele prin care noi apreciem prezenta lui Dumnezeu acum
201 Icoana,V | imagini». De aceea pentru aprecierea lor corectã sunt necesar
202 Simbolul,III| dezechilibrantã, ci acord si aproape chiar identificare”[35][
203 IntroGen | intermediul tezei noastre este aprofundãm, pe cât ne permit limitele
204 Icoana,IV | privi fatã în fatã. “S-a apropiat Împãrãtia cerurilor”, deci
205 Simbolul,III| lume, prin forme ce ne sunt apropiate, ci si faptul cã, potrivit
206 Icoana,V | Dumnezeu, cel de care vor sã se apropie. Scene ca Judecata de Apoi
207 Simbolul,II | religiilor vom încerca sã ne apropiem cu pasi mai siguri de întelegerea
208 Simbolul,I | urmasilor lor; aceste douã pãrti apropriate servesc pentru recunoasterea
209 Icoana,IV | se îndumnezeieste, devine apt sã sfinteascã materia asa
210 Icoana,I | ci persoana: perigraptos ara o Christos kat”hypostasin
211 Simbolul,III| prin care am încercat sã arãtãm cã simbolul si simbolismul
212 Icoana,I | si venerare (douleia), arãtându-se cã doar cea din urmã este
213 Simbolul,II | nu ar fi în mãsurã sã o arate. Simbolul este însotit întotdeauna
214 Icoana,V | În unele biserici, pe arcada altarului spre naos, sunt
215 Icoana,IV | liturgic, va urma îndeaproape argumentarea cunoscutului teolog român.
216 Icoana,IV | jurul cãruia se desfãsoarã argumentatia este cel de chip sau fatã.
217 Icoana,I | de aici înainte aceastã argumentatie. Umanitatea concretã a Mântuitorului
218 Icoana,I | este punctul decisiv al argumentatiei ortodoxe: “Icoana nu reprezintã
219 Conclu | doua am reluat principalele argumente ale Sfintilor Pãrinti în
220 IntroGen | între dovezile istorice si argumentele filosofice (teologice) ale
221 Icoana,I | în mod deosebit, asupra argumentelor de ordin hristologic pentru
222 Icoana,III | contextul disputei iconoclaste argumentul decisiv al iconodulilor
223 Simbolul,II | acestor legende este mitul arhaic al monstrilor pãzitori ai
224 Simbolul,III| valoare de simbol. Acesta este arhetipul “în raport cu care semnificantul,
225 Icoana,II | este aceea de a fi imitarea arhetipului si a aceluia al cãrui chip
226 Icoana,V | si explicare misticã) si arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului (
227 Icoana,V | impozantã din punct de vedere arhitectonic. Forma sa obisnuitã este
228 Icoana,V | dumnezeiescul locas). ~ Arhitectura si iconografia bisericii
229 Icoana,V | asa fel încât ansamblul arhitectural si iconografic al unui locas
230 Icoana,V | potrivit si cu evolutia arhitecturii religioase, deci în functie
231 Icoana,V | un sistem iconografic si arhitecutral al bisericilor ortodoxe,
232 Icoana,II | poate permite depãsirea arianismului. Chiar dacã existã diferente
233 Icoana,II | sau mai putin explicit de arieni, pare absurd. Iatã ce afirmã
234 Icoana,II | Dimpotrivã, dacã, dupã cum cred arienii, Fiul este creat, si nu
235 Icoana,III | functie de care se organizeazã armonic întregul. Unii autori, precum
236 Icoana,IV | constientizare si asumare a armoniei universale. Sã ne gândim
237 Simbolul,I | cercetat de noi: ~“1.) (Art.; mai ales în sintagma simbolul
238 Icoana,II | teologiei icoanei poate pãrea artificialã. Si totusi ea este legitimã.
239 Icoana,IV | trebuie abordatã ca obiect artistic în sensul profan al cuvântului.
240 IntroGen | greco-romane. Bunã parte din artistii epocii renuntã la vechile
241 Simbolul,I | originar al termenului, vom arunca o privire înspre institutia
242 Icoana,V | intrarea în bisericã cuviosi si asceti. Toti acestia, prin icoanele
243 Conclu | Dumnezeu putem învãta din asceza icoanei. Mai întâi trebuie
244 Conclu | decât dacã vom sti sã-l ascultãm asa cum se profileazã el
245 Simbolul,III| ale Scripturii, acelea se ascund prin negrãite si sfinte
246 Icoana,III | Tatãl în acelasi timp îl ascunde. Sã ne explicãm. În calitatea
247 Simbolul,III| adevãrul adevãrul sfânt si ascuns al mintilor mai presus de
248 Simbolul,II | devenit o comoarã de aur ascunsã în pãmânt si pãzitã de dragoni
249 Conclu | si mai apoi în cele mai “ascunse” unghere ale sufletului
250 IntroGen | Imagini simbolice: “Atunci asemãna-se-va împãrãtia cerurilor cu zece
251 Icoana,IV | Testament interzice chipurile si asemãnãrile lui Dumnezeu ca obiecte
252 Icoana,V | mult, prin chiar ordinea asezãrii icoanelor în bisericã se
253 Icoana,V | dezvoltare în timp. Este asezat frontal între naos si altar,
254 Icoana,Intro| necesarã o prezentare a icoanei asociatã strâns cu dezvoltarea si
255 Icoana,III | Om”[54][54]. ~ Unul din aspectele cele mai spectaculoase ale
256 IntroGen | acestora în bisericã constituie aspectul liturgic al icoanei, care
257 Icoana,IV | se rezumã la consemnarea aspectului negativ al relationãrii
258 Simbolul,III| sensibil”, lumea corporalã aspirând spre lumea spiritualã, odatã
259 Icoana,I | definitii dogmatice, care astãzi ne par clare si simple,
260 IntroGen | în nenumãrate fragmente, asteptând parcã vremurile în care
261 Icoana,II | TRINITARE ALE ICOANEI ~ ~ Asumându-ne rigoarea “stiintei sacre” (
262 Icoana,IV | deplina constientizare si asumare a armoniei universale. Sã
263 Icoana,III | firea Sa omeneascã indicã asumarea deplinã de cãtre Însusi
264 Icoana,IV | eternã prin învierea trupului asumat de Fiul lui Dumnezeu. Atât
265 Icoana,III | înseamnã cã dacã firea umanã asumatã apartine realmente Cuvântului
266 Simbolul,II | mãsurã sã ne reveleze o atare functiune a simbolului.
267 Simbolul,III| dã consistentã si permite atari functii este referentul
268 Conclu | asupra realitãtii lucrurilor, atâta timp cât nu va întelege
269 IntroGen | anticipând astfel epoca ateismului modern. ~Biserica primului
270 Simbolul,I | ales a lui Zeus Xenios si a Atenei Xenia”, iar “alungarea lui
271 IntroGen | Partea a doua va supune atentiei cel mai important simbol
272 Biblio | înfãsuratã cu fire de lânã, apoi atinge cu mâna genunchiul si bãrbia
273 Icoana,V | regãsesc cã nu sunt singuri iar atingerea scopului le este sustinutã
274 Icoana,I | caracterul unilateral al atitudinii sale doctrinare: imaginile
275 Icoana,V | intermediul vãzului într-o atmosferã potrivitã cultului si închinãrii.
276 Icoana,IV | cu mãsura stiintei Sale atotcuprinzãtoare, mãcar odatã în existenta
277 Icoana,V | lui Hristos Pantocrator (Atottiitorul) sub care sunt reprezentati
278 Simbolul,III| lui Kant au încercat sã atribuie non-sensului aparent un
279 Icoana,III | integral aceastã interpretare atribuitã doctrinei origeniene. Desi
280 Icoana,III | ultima este definitã prin atributul infinitãtii subsumate caracterului
281 IntroGen | concurat si-a pierdut multe din atuurile sale. Însã având în vedere
282 Simbolul,II | absolutã a devenit o comoarã de aur ascunsã în pãmânt si pãzitã
283 Simbolul,II | Pierderea în timp a sensului autentic a condus la degradarea simbolului
284 Icoana,III | organizeazã armonic întregul. Unii autori, precum Christoph Schönborn
285 IntroGen | rupturã prin anularea oricãrei autoritãti religioase a Traditiei Bisericii,
286 IntroGen | vãzut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au
287 Icoana,V | fiinte vãzute si nevãzute, avãnd acceasi unitate si distinctie
288 Icoana,V | Sine întreg fiecãruia. ~Avansând în locasul bisericii, ajungem
289 Icoana,V | însisi, care, pe acest teren aveau prilejul sã-si afirme personalitatea”[
290 Simbolul,II | universale (scara –n.n.), Axis mundi, care leagã si sustine
291 Icoana,III | cosmosului si al omului. Axul care strãbate cerul si pãmântul
292 Simbolul,II | în calea cãrora se aflau balauri si serpi se transformã în
293 Simbolul,II | dragonilor, fie provin din bale de sarpe. Aceste credinte
294 Icoana,Intro| Cardinalul Hans Urs von Balthasar acea minte deopotrivã genialã
295 Simbolul,II | si bolnavul se va vindeca bând apa[26][26]. ~Coerent si
296 Biblio | atinge cu mâna genunchiul si bãrbia persoanei de care se roagã”. (
297 Biblio | Noul Testament, trad. Bartolomeu Anania, Ed. Institutului
298 Simbolul,I | obiect asemãnãtor fie cu un baston, fie cu un disc. Pe o parte
299 Simbolul,I | discului sau pe muchiile bastonului era inscriptionate numele
300 Conclu | general (cãci într-acolo bate valorizarea imaginii sacre)
301 Icoana,IV | gândirii patristice. Ea se bazeazã pe constientizarea deplinã
302 Simbolul,I | prestatie de care el a fost beneficiar”[11][11]. ~Trecând din lumea
303 Icoana,IV | Privindu-le, credinciosii beneficiazã de toate cunostintele implicate
304 Biblio | vol. I si vol. II ~5. Besançon, Alain, Imaginea interzisã,
305 Simbolul,II | religiilor este plinã de betheli care poartã în ele încãrcãtura
306 Icoana,II | Existã mai multe pasaje biblice care vorbesc despre Fiul
307 Biblio | BIBLIOGRAFIE GENERALÃ ~1. Dictionarul
308 Icoana,V | frontal, Hristos copil binecuvântând. Se mai poate întâmpla ca
309 Icoana,IV | cum si iconarul primeste o binecuvântare în sensul exercitãrii darului
310 IntroGen | seama ei, au fost puse atât binefacerile lui Dumnezeu, cât si mânia
311 Conclu | la idoli si ceea ce este bineplãcut lui Dumnezeu. ~
312 Icoana,I | sacre utilizate în cultul bisericesc. Desfãsuratã în secolele
313 Conclu | decât poate cel conservat în bisericile neoprotestante), din contrã,
314 Icoana,I | compus” a lui Leontiu din Bizant, dusã la desãvârsire de
315 Icoana,IV | introductiv “Iconologia bizantinã între politicã imperialã
316 Simbolul,I | al termenului devine mai bogat fatã de ce ne oferã dictionarele
317 Icoana,IV | vesmintele preotesti cu bogata lor semnificatie simbolicã,
318 Simbolul,II | mai siguri de întelegerea bogatului univers al religiei crestine. ~
319 Simbolul,II | târziu pentru vindecarea bolilor “lunare”: melancolie, epilepsie,
320 Simbolul,II | din urmã se sfinteste si bolnavul se va vindeca bând apa[26][
321 Icoana,V | Dumnezeu. Pe stâlpii ce sustin bolta sunt îi vedem pe cei patru
322 Biblio | o stare perpetuã a celor botezati. Astfel, pocãinta, învãtãtura,
323 Icoana,V | multe ori ajutând clerul la buna desfãsurare a cultului. ~
324 Simbolul,III| putând fi modificatã dupã bunul nostru plac. Se deschide
325 Simbolul,III| nimic, decât propriul sãu cadavru”[39][39]. În societãtile
326 Simbolul,III| poate afecta decât ceea ce-i cade sub incidentã, adicã referentul
327 Icoana,II | natura divinã. Exact în acest cadru se înscrie problema icoanei.
328 Simbolul,I | cea a ospitalitãtii. Ne va cãlãuzi o lucrare substantialã a
329 Icoana,V | suflet ni s-a dat poate, spre cãlãuzirea lui cãtrã cele înalte, biserica
330 Icoana,IV | lor ajutãtoare, iubitoare, cãlãuzitoare, sfintitoare în noi. Eternitatea
331 Icoana,V | sã exprime un principiu cãlãuzitor. Dacã în momentul de fatã
332 Conclu | usurintã peste imaginea caldã a “Celui ce este”, imaginile “
333 Simbolul,II | era investit cu o seamã de calitãti solare, imperiale, indestructibile. ~
334 Simbolul,II | epoca modernã, doar pentru calitãtile sale estetice. Pentru cã
335 Simbolul,II | punte de legãturã între zone calitativ diferite, simbolul face
336 Icoana,V | se sprijinã o cupolã în calotã sfericã (sfera este simbolul
337 Simbolul,III| creatie) care structureazã câmpul existentei umane”[33][33]. ~
338 IntroGen | rudimentare acte religioase si, camuflat, se regãseste si în gesturile
339 Simbolul,I | esentiale. De exemplu, Ana Canarache si Vasile Breban mentioneazã
340 IntroGen | epocii renuntã la vechile canoane iconografice în favoarea
341 Icoana,I | secolului al VII-lea, cu al sãu canon 82, în cuprinsul cãruia
342 Icoana,V | principalele modalitãti canonice de reprezentare a locurilor
343 Icoana,I | dãruit-o lumii”[44][44]. ~Canonul în discutie îsi vãdeste
344 Biblio | Bucuresti, 1994.~ [77][77] Cf. cântãrii: “Ceea ce esti mai cinstitã
345 Icoana,V | dragostei. Persoana umanã capabilã de cea mai mare iubire fatã
346 IntroGen | acest moment reînvie si capãtã amploare traditia pãgânã
347 Simbolul,II | sprijinea pe piatra lui de cãpãtâi si ducea pânã la cer. Pe
348 Simbolul,I | oaspete si philos “prieten”, cãpãtând drepturi egale cu cetãtenii
349 IntroGen | în atentia ultimelor douã capitole, al patrulea si al cincilea,
350 IntroGen | a chipului lui Dumnezeu. Capitolele al doilea si al treilea
351 Simbolul,II | mod de a gândi realitatea caracteriza în ansamblu lumea anticã.
352 Icoana,IV | chipurilor”[66][66]. La aceastã caracterizare a lui Florensky, am putea
353 Simbolul,II | este un fenomen care nu e caracterizat de lipsa simbolurilor, ci
354 IntroGen | sinoade ecumenice, a fost caracterizatã prin unitatea opiniei. Odatã
355 Simbolul,III| elemente “orizontale” sunt caracterizate astfel: semnificantul (sau
356 Icoana,Intro| arhaice. De altfel, ceea ce caracterizeazã simbolul si-l deosebeste
357 Icoana,III | atributul infinitãtii subsumate caracterului necreat. ~ Existã totusi
358 Icoana,Intro| care reprezintã cum aratã Cardinalul Hans Urs von Balthasar acea
359 Icoana,IV | preocuparea lor numai ca obiecte care-i intereseazã în comun, ca
360 Icoana,IV | care suntem în dialog si care-si revarsã eternitatea si infinitatea
361 Icoana,III | smerenia lui Dumnezeu fãcut “carne” (sarx) în marea Sa milostivire
362 Simbolul,II | Valorile spirituale în calea cãrora se aflau balauri si serpi
363 IntroGen | INTRODUCERE GENERALÃ ~În cãrtile de teologie pe care am avut
364 Simbolul,II | hierofaniei: bethel sau “Casa Domnului”. ~Dar istoria
365 Simbolul,III| ei, calea negativã sau catafaticã: ~“În mod cuvenit ni s-a
366 Icoana,I | relevezeazã Leonid Uspensky: “Catastrofa iconoclasmului a necesitat
367 Icoana,IV | Prototipul si icoana tin de categoria relativelor[61][61], ca
368 Simbolul,I | 6]. Afirmatie scurtã dar categoricã, prin care savantul român
369 Icoana,V | sufletului. Cei din aceastã categorie[75][75] sunt initiati, prin
370 Biblio | învãtãtura, proprii stadiului de catehumen, rãmân valabile pe mai departe
371 Biblio | 448.~ [75][75] Institutia catehumenatului a dispãrut odatã cu crestinarea
372 Icoana,V | pronaosul este locul rezervat catehumenilor, sau doritorilor de Dumnezeu.
373 Icoana,IV | vointa ei de comunicare cãter ceilalti oameni a acestei
374 Simbolul,I | va debuta prin cercetarea câtorva din cele mai reprezentative
375 Icoana,V | poate, spre cãlãuzirea lui cãtrã cele înalte, biserica cea
376 Simbolul,I | incursiuni în istoria cuvântului, cãutându-i originile si întelesurile
377 IntroGen | parte din el sã facã gestul cãutãrii unei philia originare care
378 Simbolul,II | prima parte a lucrãrii am cãutat provenienta termenului simbol
379 Icoana,II | celei a Tatãlui tocmai din cauzã cã nu era decât un chip (
380 Icoana,IV | al oamenilor. ~În toate cazurile, prin simboalele sale sacre,
381 Simbolul,II | pietrele pretioase fie sunt cãzute din capul serpilor sau al
382 IntroGen | le-a gãtit Dumnezeu celor ce-L iubesc” (I Cor. 2, 9). Cunoasterea
383 IntroGen | de dragul Celui care în ceasul preaslãvirii Sale S-a rugat “
384 IntroGen | neoprotestante; în Rãsãrit prin a(uto)cefalizarea Bisericii Ortodoxe, prilej
385 Icoana,V | dogmatice) care au frãmântat cegetarea crestinã, gusturile si intentiile
386 IntroGen | într-o conferintã de acum celebrã prin continutul si mediatizarea
387 Icoana,IV | Sfântul Teodor Studitul în celebrele sale “Tratate contra iconomahilor”.
388 Icoana,I | împãrati si nobili pânã la celebrii monahi ai mãnãstirii Studion,
389 Icoana,V | neglijat reprezentãrile celorlalte persoane sfinte. Posibilitate
390 Icoana,IV | pe pãmânt, icoana permite celorlalti accesul în lumea divinã,
391 Icoana,IV | ipostatic al icoanei. Conceptul central în jurul cãruia se desfãsoarã
392 Simbolul,II | bethel este un simbol al “Centrului lumii” ca loc unde “nu se
393 Simbolul,I | complet continutul cuvântului cercetat de noi: ~“1.) (Art.; mai
394 Simbolul,III| limitati de la început în cercul (triunghiul) strâmt al orizontalei
395 Simbolul,III| în lucrarea sa “Ierarhia cereascã”. Aceastã cale el o numeste
396 Icoana,V | mãritã, mai desfãtatã (decât cerurile)). Ea este reprezentatã
397 Simbolul,I | strãinul care se afla într-o cetate greacã exista numai datoritã
398 Simbolul,I | cãpãtând drepturi egale cu cetãtenii cetãtii. Aceastã relatie
399 Simbolul,I | recunosteau drepturi egale ca ale cetãtenilor romani” “[10][10]. ~Dupã
400 Simbolul,I | drepturi egale cu cetãtenii cetãtii. Aceastã relatie era vitalã
401 Icoana,V | sunt reprezentate cele nouã cete îngeresti. Rolului mijlocitor
402 Icoana,V | fie reprezentate douã din cetele îngeresti: serafimii si
403 Simbolul,III| alipeascã asemenea chipuri urâte cetelor de chip dumnezeiesc si preasfinte,
404 Icoana,I | Sa omeneascã (anthropinon charactera) - Cel ce a ridicat pãcatul
405 Icoana,III | mai de jos”. Dimensiunea chenoticã a Întrupãrii este singurul
406 Icoana,III | sa “Theologie de l’image chez Origene” (Paris, 1956) si
407 Simbolul,II | o arie foarte vastã, din China pânã în Anglia, se credea
408 Simbolul,II | esential in simbolistica Chinei antice. În ordinea socialã
409 Icoana,III | despre imagine este Sfântul Chiril al Alexandriei. Trebuie
410 Icoana,IV | lui Aaron, Cortul sfânt, chivotul Legii, s.a. - riscurile
411 Biblio | P.G. 26, 56 A, citat de Chr. Schönborn, Icoana lui Hristos,
412 Icoana,I | persoana: perigraptos ara o Christos kat”hypostasin kan te Theoteti
413 IntroGen | capitole, al patrulea si al cincilea, ale lucrãrii noastre.~ ~
414 Simbolul,III| Dacã însã ar învinovãti cineva descrierile figurate nepotrivite,
415 Icoana,IV | închinãm Domnului Hristos si cinstim pe Maica Domnului si pe
416 IntroGen | provocatã de faptul cã cinstirea ei este o inchinare la idoli.
417 Icoana,I | iconoclasti singura justificare a cinstirii icoanelor ar putea fi unitatea
418 Biblio | cântãrii: “Ceea ce esti mai cinstitã decât Heruvimii si mai mãritã
419 Simbolul,II | poate spera sã reintre in circuitul cosmic, deoarece e pãtruns
420 Simbolul,I | semanticã întâlnitã la autorii citati nu se îmbogãteste cu semnificatii
421 Icoana,I | prezentare de acest gen poate fi cititã în lucrarea clasicã a lui
422 Icoana,III | simbolizant si simbolizat. În ciuda acestui fapt, Dumnezeu S-a
423 Icoana,III | existã o afirmatie extrem de ciudatã: “Domnul este numit «adevãrat» (
424 Icoana,I | dogmatice, care astãzi ne par clare si simple, sunt rodul unor
425 Icoana,Intro| Poate cã a fost mai usor sã clarificãm într-o mãsurã acceptabilã
426 Icoana,II | elaborãrii în sensul unei depline clarificãri a acestei doctrine despre
427 Icoana,I | Ultimul mare moment al clarificãrii teologiei icoanei îl reprezintã
428 Icoana,I | poate fi cititã în lucrarea clasicã a lui Leonid Uspensky, “
429 Icoana,V | paralel cu compartimentele clasice ale loasului de cult si
430 Icoana,V | altarului, de multe ori ajutând clerul la buna desfãsurare a cultului. ~
431 Icoana,V | din imediata apropiere a clerului, reprezentat în Bisericã
432 Simbolul,III| decât sã recunoascã, fie o clipã doar, adevãrul semnelor
433 Icoana,V | reprezentatã sezând, cu coatele îndoite si mâinile ridicate
434 Icoana,III | mai exact si-a luat trup, “coborându-se în cele mai de jos”. Dimensiunea
435 Simbolul,II | Pe scarã se urcau si se coborau multime de îngeri[20][20].
436 IntroGen | cultural, pentru întelege un cod prezent de fapt în toate
437 Icoana,Intro| simbolului face posibilã coexistenta sensurilor si, în acelasi
438 Icoana,Intro| cunoastere, este tocmai aceastã coexistentã a sensurilor. Structura
439 Simbolul,III| semnificatii vitale, afective, cognitive, nu-i decât un imaginar
440 Simbolul,II | care devine simbol tinde sã coincidã cu Totul”[28][28]. ~ ~ ~
441 Simbolul,II | îndeobste “infern”). O asemenea coloanã cosmicã nu se poate afla
442 Simbolul,II | cu ajutorul imaginii unei coloane universale (scara –n.n.),
443 Icoana,I | alãturi de erezia monotelitã, combãtutã de Sfântul Maxim Mãrturisitorul -
444 Icoana,II | putem întreba este oare comensurabilã relatia dintre Tatãl si
445 Icoana,III | Paris, 1958). ~ Cel putin în comentariul la Evanghelia dupã Ioan
446 Simbolul,II | stare absolutã a devenit o comoarã de aur ascunsã în pãmânt
447 Simbolul,II | ajuns la toate credintele în comori, pietre magice si nestemate.
448 Icoana,V | vom prezenta în paralel cu compartimentele clasice ale loasului de
449 Simbolul,I | reciprocã) prin obligatia de a compensa o anume prestatie de care
450 Icoana,IV | acest proces, cu dinamica sa complexã este reflectat în teologia
451 Simbolul,III| Dumnezeu este “o iluzie”, iar comportamentul religios al omului nu are
452 Icoana,I | doctrinã a “ipostasului compus” a lui Leontiu din Bizant,
453 Icoana,IV | obiecte care-i intereseazã în comun, ca obiecte care sunt între
454 Icoana,II | profundã a naturii divine comunã celor trei Ipostasuri, persoana
455 Conclu | rãstoarnã lumea experientei comune, o zguduie pânã în adâncurile
456 Icoana,IV | toate cuvintele Sale si care comunicã mai mult decât cuvântul
457 Icoana,IV | este persoanã, deci subiect comunicabil, subiect pentru alte subiecte.
458 Icoana,IV | mãrturiseste credinta sa în comunicabilitatea lui Dumnezeu prin mijloace
459 Icoana,IV | oricãrei expresivitãti si comunicãri interpersonale create”[58][
460 Icoana,IV | voieste ca cuvântul Sãu sã se comunice permanent oamenilor, ca
461 Icoana,I | în primele secolele ale comunitãtii crestine. Asa se explicã
462 Icoana,IV | prin fata Sa, care cuprinde concentrat toate cuvintele Sale si
463 Simbolul,III| disparitia acestui concept”[40][40]. ~Desigur, desfiintarea
464 Simbolul,III| construitã dupã imaginea conceptelor, ea putând fi modificatã
465 Conclu | semnul întrebãrii propria-i conceptie asupra realitãtii lucrurilor,
466 Icoana,III | Rezumând, tema fundamentalã a conceptiei maximiene o reprezintã iubirea,
467 Conclu | CONCLUZIE ~ ~ Iatã-ne ajunsi la capãtul
468 IntroGen | cuvântul istoriei religiilor si concluziilor propuse de Mircea Eliade
469 Simbolul,III| determinã pe Jean Borella sã concluzioneze: ~“Neutralizarea ontologicã
470 Simbolul,I | parteneri pãstrau jumãtãtile concordante”[17][17]. ~ Exemplul oferit
471 Simbolul,III| istoria religiilor, este concretizatã în calitatea sa de obiect
472 IntroGen | stiintific european l-a concurat si-a pierdut multe din atuurile
473 IntroGen | acesteia. Realitatea însesi a conditiei umane actuale nu ne permite
474 Icoana,Intro| totalitatea obiectelor sacre conditionate si implicate în actul închinãrii,
475 Icoana,V | primul rând ele trebuie sã conducã spre o «teologie în imagini».
476 Icoana,V | unde preotul sau slujitorul conduce cultul si unde se sãvârseste
477 Icoana,III | dupã naturã. Prima este confectionatã de iconar din materia aflatã
478 IntroGen | H.-R. Patapievici într-o conferintã de acum celebrã prin continutul
479 Icoana,IV | chiar dacã nu este încã configuratã de o razã de luminã, mod
480 Icoana,I | imaginile sau se identificã, confundându-se, cu prototipul, sau se deosebesc
481 Icoana,IV | Legii, s.a. - riscurile confundãrii lui Dumnezeu cu natura determinau
482 Simbolul,I | atentia cã hostis nu trebuie confundat cu peregrinus, care si el
483 Icoana,I | concepe firile lui Iisus sau confundate, sau deosebite în mod ireconciliabil.
484 Simbolul,II | obiect sau un act. Prin consacrare, adicã prin participare
485 Simbolul,II | asemenea unele pietre sunt consacrate direct (piatra lui Iacob),
486 Simbolul,II | hierofania este ceea ce consacreazã un obiect sau un act. Prin
487 Simbolul,III| plasticã, le regãsim a fi consecinta fireascã a rãsturnãrii semnului
488 Icoana,I | iconoclaste au fost grele de consecinte pentru dreapta credintã,
489 Simbolul,I | limbii române, urmãrind si consemnând eventualele modificãri semantice
490 Icoana,IV | esentialã nu se rezumã la consemnarea aspectului negativ al relationãrii
491 Icoana,IV | pãrintele John Meyendorff si consemnatã de diaconul Ioan Icã jr.
492 IntroGen | semne si preziceri de semne consemnate de Sfântul evanghelist Matei: “
493 Conclu | iconoclasm (decât poate cel conservat în bisericile neoprotestante),
494 Icoana,I | necesitat un efort de rezistentã considerabil, reunirea tuturor fortelor
495 Biblio | cã acest stadiu poate fi considerat si ca o stare perpetuã a
496 Simbolul,III| elementul esential care dã consistentã si permite atari functii
497 Conclu | la simbol, conversiune ce constã în principal într-o schimbare
498 Icoana,I | rãmas atitudinea teologicã constantã de-a lungul controversei.
499 Icoana,V | XV Sf. Gherman patriarhul Constantinopulului (Descrierea bisericii si
500 Simbolul,II | simbol din limba românã si am constatat cã originea lui se aflã
501 Simbolul,II | pare obligatoriu pentru a constientiza mai întâi cã, în ansamblu,
502 Icoana,IV | icoanele prilejuiesc deplina constientizare si asumare a armoniei universale.
503 Icoana,IV | patristice. Ea se bazeazã pe constientizarea deplinã a unui adevãr cunoscut
504 Conclu | materie de icoanã si am constientizat rând pe rând pãrtile esentiale
505 Simbolul,III| trezindu-ne la realitatea constiintei diferentiale a subiectului
506 Simbolul,II | spune cã dacã un om este constipat sã se scrie pe o farfurie
507 IntroGen | al acestora în bisericã constituie aspectul liturgic al icoanei,
508 Simbolul,III| precizase deja cum este constituit aparatul simbolic, si anume
509 Simbolul,III| afirma eliberati de orice constrângere cã: “Realitate absolutã
510 Conclu | prezentificã în el fãrã a fi constrâns sã afirme (în mod contradictoriu)
511 Simbolul,III| adicã realitatea) este cea construitã dupã imaginea conceptelor,
|