101-const | consu-gasi | gasir-medie | melan-recun | recup-vedea | venea-zugra
bold = Main text
Partea, Capitolul grey = Comment text
1012 Simbolul,II | teoretice si sunt legate de gãsirea unei explicatii, a unui
1013 Simbolul,III| fãcut treptat si ea si-a gãsit adepti în mãsura în care
1014 Simbolul,III| tot era o iluzie trebuia gãsitã o solutie care sã ne scoatã
1015 IntroGen | s-au suit, pe acelea le-a gãtit Dumnezeu celor ce-L iubesc” (
1016 Simbolul,II | gãsesc în capul, ochiul sau gâtul serpilor. Iar pietrele care
1017 Biblio | Existã un înteg ritual de gãzduire; el este prezentat clar
1018 Icoana,I | excelentã prezentare de acest gen poate fi cititã în lucrarea
1019 Simbolul,II | patru râuri pomenite în Genezã cã ar fi strãbãtut Raiul
1020 Icoana,Intro| Balthasar acea minte deopotrivã genialã si inspiratã care a stiut
1021 Simbolul,I | urmat de determinãri în genitiv) ~Ceea ce reprezintã indirect (
1022 Icoana,IV | sensul profan al cuvântului. Geniul pãrintelui Florenski a pãtruns
1023 Biblio | lânã, apoi atinge cu mâna genunchiul si bãrbia persoanei de care
1024 Conclu | haine, în functie de locul geografic, statutul social sau zona
1025 Icoana,III | hristologia lui Origen. George Florovski s-a fãcut purtãtorul
1026 Icoana,V | Biserica fiind modelul si germenele sfintitor al amândurora: ~“
1027 Simbolul,II | pentru cã îngloba forta germinativã a apei din care ea provine;
1028 IntroGen | detin o parte din el sã facã gestul cãutãrii unei philia originare
1029 IntroGen | camuflat, se regãseste si în gesturile profane. Concluzia domniei
1030 IntroGen | vedem prin oglindã, ca în ghiciturã; dar atunci, fatã cãtre
1031 Simbolul,III| prin negrãite si sfinte ghicituri si trebuie fãcut de neapropiat
1032 Simbolul,II | sã fie folositã ca piatrã ginecologicã. Medicina a folosit-o pânã
1033 IntroGen | aceasta vom rãspunde prin glasul unui întelept: “Cãci acum
1034 Conclu | cum se profileazã el în glorioasa imanentã a creatiei divine”[
1035 Conclu | Mai întâi trebuie sã ne golim mintea de continuturile
1036 Icoana,II | Icoana lui Hristos”, “nodul gordian” al relationãrii icoanei
1037 Simbolul,III| verticalã a diverselor grade de realitate, ci, ca o consecintã,
1038 Simbolul,III| întotdeauna simbolizatã de gradele inferioare este Dumnezeu,
1039 Simbolul,III| realitãtii este simbolizat de gradul inferior si este simbolizant
1040 Icoana,I | el: ~“Pe anumite picturi (graphais) se aflã mielul pe care
1041 Simbolul,III| în decursul timpului de grave abateri de la ceea ce însemna
1042 IntroGen | sustinea cã simbolismul grec este unul de împrumut pentru
1043 Icoana,Intro| traditia iudaicã cu cea greco-latinã interpretate printr-o perspectivã
1044 IntroGen | traditia pãgânã a antichitãtii greco-romane. Bunã parte din artistii
1045 Icoana,I | perioadei iconoclaste au fost grele de consecinte pentru dreapta
1046 IntroGen | ultimã)? Credem cã nu vom gresi fatã de nimeni dacã la aceasta
1047 Conclu | cãreia îi apartinem. Cu greu putem crede cã “ochiul”
1048 Icoana,IV | poate apãra chiar fatã de greutãtile naturii, fatã de legile
1049 Icoana,V | frãmântat cegetarea crestinã, gusturile si intentiile ctitorilor
1050 Conclu | secularizãrii, care poartã diferite haine, în functie de locul geografic,
1051 Icoana,Intro| reprezintã cum aratã Cardinalul Hans Urs von Balthasar acea minte
1052 Icoana,V | deosebirea dintre preotia haricã si cea universalã, si unificator
1053 Icoana,V | prin intermediul preotiei harice. ~
1054 Icoana,III | Paris, 1956) si Marguerite Harl cu lucrarea “Origene et
1055 Icoana,III | ierarhia virtutilor si a harurilor divine, întelepciunea este
1056 Simbolul,III| dând nastere pseudo-gnozei hegeliene. Iar psihanaliza, cu un
1057 Simbolul,II | melancolie, epilepsie, hemoragie. Ca piatrã funerarã avea
1058 Icoana,III | Îi mentionãm aici doar pe Henri Crouzel cu a sa “Theologie
1059 Conclu | realului. Atât timp cât hermeneutul ne va pune sub semnul întrebãrii
1060 Icoana,IV | spune misteriosul “Corpus Hermeticum”, “tot ceea ce este jos
1061 Biblio | philia între prieteni (hetairike), singura care corespunde
1062 Icoana,I | care a opus ortodoxia si heterodoxia a fost pricinuitã de conceptia
1063 Simbolul,II | nume care sã exprime sensul hierofaniei: bethel sau “Casa Domnului”. ~
1064 Simbolul,II | si continuã procesul de hierofanizare, adicã reveleazã - prin
1065 Icoana,Intro| perspectivã telogicã crestinã holisticã, cosmosul întreg a fost
1066 Simbolul,I | Numit în latinã tessera hospitalis, σύμβολον-ul era un obiect
1067 Icoana,I | adevãr ca plinire a Legii. Hotãrâm deci ca de acum înainte
1068 Simbolul,III| unui început de drum, odatã hotãrâti sã pãrãsim Egiptul celor
1069 Simbolul,II | universal; se credea cã este hranã a duhurilor; iar daoistii
1070 Icoana,I | perigraptos ara o Christos kat”hypostasin kan te Theoteti aperigraptos,
1071 IntroGen | unei philia originare care i-a unit pe Pãrintii nostri.
1072 Icoana,III | mult mai platonician decât i-ar fi permis propria credintã.
1073 Icoana,IV | idolatre, care nu o datã i-au influentat negativ religiozitatea.
1074 Icoana,IV | si le dea, sau sã si le ia. ~Fata tine de om, pentru
1075 Icoana,IV | manifestãrii puterii lui Iahveh - dupã cum vedem în cazul
1076 Icoana,IV | speciale, la fel cum si iconarul primeste o binecuvântare
1077 Icoana,I | celãlalt mare apologet al iconelor, Sfântul Ioan Damaschinul.
1078 Conclu | întrezãresc iminenta unui nou iconoclasm (decât poate cel conservat
1079 Icoana,III | iconoclaste argumentul decisiv al iconodulilor este de naturã hristologicã.
1080 Icoana,IV | studiul sãu introductiv “Iconologia bizantinã între politicã
1081 Icoana,IV | celebrele sale “Tratate contra iconomahilor”. Iatã ce spune el: ~“Icoana (
1082 Icoana,II | trinitarã, mai exact de iconomia relatiilor dintre Tatãl
1083 Simbolul,III| mentalã si se identificã cu idea pe care noi o avem despre
1084 Conclu | 79][79]. ~Întruchiparea idealã a simbolului este icoana,
1085 Icoana,V | contribuit la aceasta si ideile sau curentele teologice (
1086 Simbolul,III| ci acord si aproape chiar identificare”[35][35]. Acesta a fost
1087 Icoana,IV | în Vechiul Testament, ci identificarea lor cu Dumnezeu Însusi. ~
1088 Icoana,IV | de vedere existã o mare identitate de rol între fatã si cuvânt.
1089 Icoana,III | necreatã, dar care nu afecteazã identitatea de naturã. Similar, în icoanã
1090 Icoana,III | care L-a trimis datoritã identitãtii sale de naturã cu Acesta.
1091 Simbolul,III| încoace numele diverselor ideologii si plãceri trecãtoare. La
1092 Icoana,IV | acestei deosebiri. Prin idol poporul Israel ar fi pierdut
1093 Conclu | închinãm si dacã suntem idolatrii sau nu? Prin deasa revenire
1094 Simbolul,III| lumea la înlocuirea lor cu idolii fanteziei omenesti, care
1095 Icoana,IV | Vechiul Testament a interzis idolul, dar a recomandat vederea
1096 Icoana,V | lui Hristos, Sfintii Trei Ierarhi si Heruvimii si Serafimii. ~
1097 Icoana,IV | iconar sunt sfintite prin ierurgii speciale, la fel cum si
1098 Icoana,IV | decontextualizându-le si ignorând matricea lor formativã:
1099 Icoana,V | dedicat lor. Credinciosul, cel iluminat prin Taina Botezului, se
1100 Biblio | departe celor ce au fost iluminati prin Taina Botezului.~ [
1101 IntroGen | ca toti sã fie una”. ~ ~Ilustrul istoric al religiilor Mircea
1102 Icoana,III | cu a sa “Theologie de l’image chez Origene” (Paris, 1956)
1103 Simbolul,III| cognitive, nu-i decât un imaginar monstruos, dezordine a unei
1104 Conclu | de explozia imagisticã si imaginarã a secolului pe care îl trãim.
1105 Conclu | nestãvilitã a imaginilor si a imaginarului. Atunci demersul nostru
1106 Conclu | vor întipãri mai întâi în imaginatie si mai apoi în cele mai “
1107 Conclu | fel sau altul de explozia imagisticã si imaginarã a secolului
1108 Conclu | profileazã el în glorioasa imanentã a creatiei divine”[79][79]. ~
1109 Icoana,IV | oameni. Iar cuvintele lui se îmbogãtesc din convorbirea cu ceilalti,
1110 Simbolul,I | la autorii citati nu se îmbogãteste cu semnificatii esentiale.
1111 Simbolul,II | cel terestru – utilitatea imediatã (sãnãtate, esteticã). Pierderea
1112 Simbolul,II | se opune non-realitãtii imensei întinderi înconjurãtoare”[
1113 Conclu | vremurile noastre nu întrezãresc iminenta unui nou iconoclasm (decât
1114 Icoana,II | Nemuritor, Puternic, Luminã, Împãrat, Rege, Atotputernic, Dumnezeu,
1115 Icoana,I | prim rang ale vremii, de la împãrati si nobili pânã la celebrii
1116 Icoana,V | Lui, cât si prin Sfânta Împãrtãsanie, unde Hristos se dã pe Sine
1117 Icoana,V | puternicã. Hristos ni se împãrtãseste tuturor atât spiritual,
1118 Icoana,V | imitarea lui Hristos si prin împãrtãsirea cu Sfintele Taine. ~În unele
1119 Icoana,V | reprezentate în ordine scena împãrtãsirii Apostolilor din mâinile
1120 Icoana,V | existentã prin creatiune, se împarte în cosmosul inteligibil,
1121 Icoana,V | dupã forma ei spatialã, împãrtindu-se în locul destinat numai
1122 Simbolul,I | Simbolul era rupt în douã si împãrtit între stãpânul casei si
1123 Simbolul,III| solutie care sã ne scoatã din impas. Precursorii lui Kant au
1124 Icoana,III | nu te poti smerii în fata imperfectiunii reprezentãrilor Sale, icoanele. ~
1125 Icoana,IV | bizantinã între politicã imperialã si sfintenie monahalã”,
1126 Simbolul,II | seamã de calitãti solare, imperiale, indestructibile. ~Perla
1127 Icoana,IV | naturii, fatã de legile ei implacabile. Prin simbol vedeau toatã
1128 Icoana,V | iconografia bisericii fiind împletite ca un tot unitar, în cele
1129 Icoana,I | descriind toti “actorii” implicati. O excelentã prezentare
1130 Icoana,I | mãrturisirea dogmei Întrupãrii si, implicit, antropologia crestinã. “
1131 Icoana,IV | si altar - contribuie la implinirea unitãtii dintre cosmos,
1132 Icoana,IV | justificare superlativã a importantei icoanei: ~“Fata omeneascã
1133 Simbolul,III| determinatã de trei poli importanti: obiectul simbolizant, sensul
1134 Simbolul,III| spre transcendent devenind imposibil. Negarea referentului îl
1135 Icoana,V | Naosul este partea cea mai impozantã din punct de vedere arhitectonic.
1136 Simbolul,II | locuibilã se întinde de jur împrejur”[21][21]. Locul de întâlnire
1137 IntroGen | simbolismul grec este unul de împrumut pentru theoria crestinã.
1138 Conclu | vânt”. ~ Concluzia ce se impune mai cu seamã din prima parte
1139 Icoana,V | ziditori de biserici, care au impus uneori pictorilor preferintele
1140 Simbolul,III| în mãsura în care i s-au împutinat sustinãtorii. Elementele
1141 Icoana,II | cã nu era decât un chip (în-chipuire) al Acestuia. Am afirmat
1142 Icoana,IV | crestine fundamentatã pe în-omenirea Cuvântului lui Dumnezeu,
1143 Icoana,V | îngeri, mijlocitori ai nostri înaintea lui Dumnezeu. Pe stâlpii
1144 Icoana,I | se aflã mielul pe care Înaintemergãtorul îl aratã cu degetul; acest
1145 Icoana,V | scop atât de precis, si de înalt în acelasi timp, din partea
1146 Conclu | aferentã, tocmai pentru ca înãltarea noastrã spre cunoasterea
1147 IntroGen | Traditiei Bisericii si este încadratã de obicei între dovezile
1148 Icoana,IV | functia ei nefiind aceea de a încânta ochiul ci aceea de a mijloci
1149 Icoana,III | gravã lipsã pricinuitã de incapacitatea de a da “corporalitãtii
1150 Simbolul,II | betheli care poartã în ele încãrcãtura unei hierofanii. Orice astfel
1151 Icoana,IV | esential nu este atât faptul Încarnãrii lui Hristos, ci mai ales
1152 Icoana,V | reprezentare în bisericã au încarnat în ele Verbul divin. Prin
1153 Icoana,III | fonction revelatrice du Verbe incarne” (Paris, 1958). ~ Cel putin
1154 Simbolul,II | pentru cã se stia cã jadul încarneazã principiul cosmologic yang
1155 Simbolul,III| Odatã cu Galilei, deci începând cu secolul XVII, lumea (
1156 IntroGen | dovedeste astfel cã Schisma începutã în 1054 a fost doar primul
1157 Simbolul,II | de istoria religiilor vom încerca sã ne apropiem cu pasi mai
1158 Simbolul,III| scãpat de la început oricãrei încercãri critice, a fost neglijat
1159 IntroGen | pas pe un drum care nu a încetat sã fãrâmiteze Biserica (
1160 Icoana,V | actualã. “El s-a format cu încetul si a variat dupã epoci si
1161 Simbolul,I | relatiile de ospitalitate încheiate anterior”[7][7]. ~Pentru
1162 Simbolul,III| semnificative (…) ilustreazã închiderea episteicã a conceptului
1163 Icoana,IV | Credinciosii nu se pot închina fãrã a fi învãtati cum sã
1164 IntroGen | faptul cã cinstirea ei este o inchinare la idoli. Dupã câteva precizãri
1165 Icoana,IV | în El este veneratã (si închinatã) împreunã si icoana Lui,
1166 Icoana,V | Acestia, prin modul de viatã închipuie, într-un chip mai direct
1167 Icoana,I | ca pe niste simboluri si închipuiri ale Bisericii, dar preferãm
1168 Icoana,IV | neamul omenesc aflat sub incidenta pãcatului originar, implicã
1169 Simbolul,III| decât ceea ce-i cade sub incidentã, adicã referentul particular,
1170 Icoana,V | se observã recapitularea (includerea) tuturor în Hristos. Recapitulare
1171 Icoana,V | faptul cã suntem cu totii inclusi (recapitulati) în El, suntem “
1172 Icoana,Intro| diferitele ei ramuri între care inclusiv pictura, au fost regândite
1173 Simbolul,III| au purtat de la Renastere încoace numele diverselor ideologii
1174 Simbolul,I | virtute a Zeilor cu care ei îi înconjoarã pe strãini. Al doilea este
1175 Simbolul,II | non-realitãtii imensei întinderi înconjurãtoare”[22][22]. ~Dar unele pietre
1176 IntroGen | simbolismului religios, va face o incursiune prin istoria gândirii europene,
1177 Simbolul,I | reclamã necesitatea unei incursiuni în istoria cuvântului, cãutându-i
1178 Conclu | Iatã-ne ajunsi la capãtul incursiunii noastre prin realitatea
1179 Icoana,IV | cadrul liturgic, va urma îndeaproape argumentarea cunoscutului
1180 Icoana,I | sunt rodul unor dezbateri îndelungate, desfãsurate într-o perioadã
1181 Icoana,III | iconar din materia aflatã la îndemâ, creatã si limitatã, în
1182 Icoana,V | ca naos pe cel de jos, la îndemâna celor sortiti sã trãiascã
1183 Simbolul,III| constiintã care mereu îl îndemna spre afirmarea unei inexistente.
1184 Simbolul,II | jos (ceea ce este numit îndeobste “infern”). O asemenea coloanã
1185 Simbolul,II | calitãti solare, imperiale, indestructibile. ~Perla era cunoscutã chiar
1186 Simbolul,III| dez-uneste, un loc al dispersãrii indeterminate. Si dacã ar fi sã ne referim
1187 Icoana,V | Dumnezeu, nefãcutã de mâni, indicatã cu întelepciune de aceasta,
1188 Icoana,IV | deosebire în simbolurile sacre, indicate de Dumnezeu în mod supranatural
1189 Icoana,III | mistagogic origenian pare sã indice acest lucru. Acuza care
1190 Icoana,IV | Este vorba despre unitatea indisolubilã dintre micro si macro cosmos.
1191 Simbolul,I | reprezintã un gest elementar, indispensabil. Lucrarea noastrã va debuta
1192 Icoana,IV | existentã a lui în izolarea individualistã. Din acest punct de vedere
1193 Simbolul,I | vocabularului institutiilor indo-europene[8][8]. ~La romani oaspetii
1194 Simbolul,II | pune la dispozitie. ~ “Fãrã îndoialã, orice fapt magico-religios
1195 IntroGen | credintei a fost pus sub semnul îndoielii. Se dovedeste astfel cã
1196 Simbolul,III| sfintei descoperiri este îndoit. ~Unul din cele douã moduri
1197 Icoana,V | reprezentatã sezând, cu coatele îndoite si mâinile ridicate în rugãciune
1198 Icoana,II | ordine de idei Schönborn este îndreptãtit sã afirme cã, “conceptul
1199 Icoana,IV | Rãsãrit, omul trebuie sã se îndumnezeiascã, adicã sã devinã dumnezeu
1200 Icoana,IV | participând la viata liturgicã se îndumnezeieste, devine apt sã sfinteascã
1201 Icoana,IV | Luminilor, el sfinteste creatia, îndumnezeind-o. Tot acest proces, cu dinamica
1202 Simbolul,III| obicei a fi sursã semanticã inepuizabilã, perpetuã izvorâre de semnificatii
1203 IntroGen | perpetueazã în timp aceste inerventii. Domnul nostru Iisus Hristos
1204 Icoana,IV | izolare. Fata e proiectia inevitabilã a insului spre ceilalti.
1205 Simbolul,III| îndemna spre afirmarea unei inexistente. Asa a luat nastere cea
1206 Icoana,I | defineste clar raportul inextricabil dintre teologia icoanei
1207 Simbolul,II | si corect sau degradat si infantil, functia simbolului rãmâne
1208 Simbolul,II | în legãturã cu simbolul: infantilismul. Nu se pierde din vedere
1209 Biblio | mânã o ramurã de mãslin, înfãsuratã cu fire de lânã, apoi atinge
1210 Icoana,I | Studitul. Atunci când îl înfãtisãm pe Domnul, nu-i reprezentãm
1211 Icoana,I | aceea, El nu mai poate fi înfãtisat”[43][43]. Reactionând, apologetii
1212 Icoana,II | persoana Fiului ca fiind inferioarã celei a Tatãlui tocmai din
1213 Icoana,II | de chip nu implicã, deci, inferioritatea Fiului fatã de Tatãl. Cãci,
1214 Simbolul,II | ce este numit îndeobste “infern”). O asemenea coloanã cosmicã
1215 Icoana,III | nu este doar o reflectare infidelã, deci degradatã, a “lumii
1216 Simbolul,III| si unirea cu Cel etern si infinit. ~Dacã cosmologia lui Platon
1217 Icoana,IV | licãreste o esentã eternã si infinitã, ci o persoanã dumnezeiascã,
1218 Icoana,IV | personal. E o eternitate si o infinitate care ne vorbeste si cu care
1219 Icoana,IV | de comunicare a acestei infinitãti trãite cãtre ceilalti semeni.
1220 Simbolul,III| patrie a inteligentei este Infinitul”[41][41]. ~ ~
1221 Simbolul,II | si Pãmântul si care este înfiptã în lumea de jos (ceea ce
1222 Icoana,IV | idolatre, care nu o datã i-au influentat negativ religiozitatea.
1223 Icoana,II | care l-a avut si-l are de înfruntat teologia crestinã este ruperea
1224 Icoana,IV | chip al eternitãtii. Ea ne îngãduie sã ne depãsim timpul si
1225 Icoana,V | se mai mãritã, ci sunt ca îngerii în ceruri” (Mc. 12, 25).
1226 Icoana,V | îngeresti. Rolului mijlocitor al îngerilor îi corespunde stadiul eclesial
1227 Simbolul,II | folositã în magie pentru cã îngloba forta germinativã a apei
1228 IntroGen | urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, pe
1229 Simbolul,I | rãzbunarea lor”[13][13]. ~Initiativa apartinea strãinului (xénos),
1230 Conclu | culturale” nu va putea fi înlãturatã. ~Acesta este cel mai radical
1231 Icoana,I | cãreia icoanele trebuiau înlãturate complet din spatiul liturgic,
1232 Simbolul,III| sens – referent este, înlãuntrul simbolului însusi, o consecintã
1233 Icoana,V | Cor. 12, 27), iar aceasta înlesneste ca si între noi sã fie o
1234 Simbolul,III| sacre a condus lumea la înlocuirea lor cu idolii fanteziei
1235 Simbolul,II | savantã a simbolului este înlocuitã cu diverse variante populare.
1236 Simbolul,I | printr-o conventie, pot fi înlocuiti unul prin altul”. ~Dacã
1237 IntroGen | Si exemplele s-ar putea înmulti. ~Fãrã a intra aici în detalii
1238 IntroGen | multiplicarea credintelor si înmultirea bisericilor neoprotestante;
1239 Icoana,II | Exact în acest cadru se înscrie problema icoanei. Christoph
1240 Simbolul,I | muchiile bastonului era inscriptionate numele celor între care
1241 Simbolul,I | însusire, un sentiment, etc…; însemn, semn. ~3.) (
1242 Icoana,III | cerul deschis”[52][52]. Sã însemne oare aceasta cã Hristos
1243 Simbolul,II | de a regenera pe cel mort inserându-l în ritmul cosmic. Mortul
1244 Icoana,II | Sinoade ecumenice. Fãrã a insista asupra doctrinelor sinodale
1245 Icoana,I | credinte au apãrat icoanele insistând, în mod deosebit, asupra
1246 Simbolul,II | acestui lucru nu mai e de insistat. Dar ne aflãm adesea în
1247 Icoana,V | din morti, nici nu se mai însoarã, nici nu se mai mãritã,
1248 Simbolul,II | sã o arate. Simbolul este însotit întotdeauna de un sens,
1249 Icoana,Intro| minte deopotrivã genialã si inspiratã care a stiut sã sintetizeze
1250 IntroGen | în favoarea unora mai noi inspirate însã din antichitate. În
1251 IntroGen | a refuza autoritatea si inspiratia Sfintei Scripturi, anticipând
1252 Simbolul,II | simbolul) si o singurã institutie (ospitalitatea) a unei culturi
1253 Simbolul,I | esentialã pentru întelegerea institutiei ospitalitãtii: “ea este
1254 Simbolul,I | dedicatã vocabularului institutiilor indo-europene[8][8]. ~La
1255 Biblio | Bartolomeu Anania, Ed. Institutului Biblic, Bucuresti, 1993 ~
1256 Simbolul,I | în cea greacã, întâlnim o instiuttie asemãnãtoare, dar sub un
1257 Icoana,V | pe care sunt datori sã o insufle credinciosilor, iar credinciosii
1258 Icoana,II | Asadar, trebuie sã privim însusirile Tatãlui ca sã recunoastem
1259 IntroGen | introductive, capitolul intâi al pãrtii a doua prezintã
1260 Simbolul,I | recunoastere” indicã zece sensuri. Întâiul este cel mai important întrucât
1261 Simbolul,I | familii. Dacã urmasii se întâlneau cele douã jumãtãti erau
1262 Simbolul,I | lumea romanã în cea greacã, întâlnim o instiuttie asemãnãtoare,
1263 Icoana,V | binecuvântând. Se mai poate întâmpla ca în preajma tronului sãu
1264 Icoana,IV | sfinteascã materia asa cum se întâmplã în pictarea unei icoane.
1265 Icoana,V | ca Judecata de Apoi sau întâmplãri din Vechiul Testament, pictate
1266 Icoana,V | niciodatã lãsatã la voia întâmplãrii. În timp, modalitatea de
1267 Icoana,V | mãrturisit de a fi exemplu si întãrire credinciosilor, sau primitorilor
1268 Biblio | acelasi sânge; b) philia înte gazde si oaspeti (xenike),
1269 Biblio | Flaceliére nota: “Existã un înteg ritual de gãzduire; el este
1270 Icoana,III | Precizãm cã nu aceptãm integral aceastã interpretare atribuitã
1271 Icoana,Intro| liturgic, adicã lumea în integralitatea ei poate simboliza, pentru
1272 Simbolul,II | printr-o participare sau integrare într-un sistem magico-religios
1273 Simbolul,II | pretioase” si altfel, anume prin integrarea lor într-un simbolism grandios. ~
1274 Icoana,IV | raport cu neamul omenesc, înteleasã dintr-o perspectivã interpersonalã.
1275 IntroGen | devine prilej pentru unii intelectuali de a refuza autoritatea
1276 Conclu | invitatã la conversuinea intelectului la simbol, conversiune ce
1277 IntroGen | Scripturã si încã mai putini le înteleg ne întrebãm cum mai putem
1278 Icoana,IV | acest caracter intermediar întelegând icoana ca pe un mediu al
1279 Simbolul,I | implicã obligatii precise, întelegându-se de asemenea si descendentii”[
1280 IntroGen | rãspunde prin glasul unui întelept: “Cãci acum vedem prin oglindã,
1281 Simbolul,I | important întrucât conservã întelesul primitiv al termenului.
1282 Simbolul,III| nostru. Adevãrata patrie a inteligentei este Infinitul”[41][41]. ~ ~
1283 Icoana,IV | crestinii, a cãror credintã se întemeia pe Întrupare se opuneau
1284 Icoana,V | Posibilitate reprezentãrii lor se întemeiazã pe faptul cã toate persoanele
1285 Icoana,I | hristologic pentru a le justifica întemeierea. Si aceasta a rãmas atitudinea
1286 Icoana,IV | închinãrii ci si un obiect cu intentii pedagogice vizibile. Fãrã
1287 Icoana,V | cegetarea crestinã, gusturile si intentiile ctitorilor ziditori de biserici,
1288 Icoana,IV | a pãtruns în profunzime interdependenta dintre om, Dumnezeu si icoanã
1289 Icoana,IV | trebuinta sã fie cu ei, sã se intereseze de ei si altii sã stie cã
1290 Icoana,IV | El a arãtat prin aceasta interesul Lui fatã de noi, vointa
1291 Icoana,IV | justificã însã aceastã functie intermediarã a icoanelor? Probabil cã
1292 Icoana,IV | mai adecvatã legitimare a intermedierii iconice, ne-o oferã Sfântul
1293 Icoana,IV | expresivitãti si comunicãri interpersonale create”[58][58]. ~ Analiza
1294 Icoana,II | inferior Celui Care L-a nãscut? Interpretând exagerat de personal atât
1295 Icoana,III | aceptãm integral aceastã interpretare atribuitã doctrinei origeniene.
1296 Simbolul,I | susceptibil de o serie de interpretãri. ~¨ Spec. – Semn conventional
1297 Icoana,Intro| iudaicã cu cea greco-latinã interpretate printr-o perspectivã telogicã
1298 IntroGen | semnele sunt rezultatul unor interventii directe, deci accidentale,
1299 Icoana,IV | Prin urmare, întrucât nu intervine între ele un timp oarecare,
1300 Icoana,IV | stie, Vechiul Testament interzice chipurile si asemãnãrile
1301 Icoana,IV | care Vechiul Testament a interzis idolul, dar a recomandat
1302 Icoana,III | triadologiei. Nucleul sãu intim este însã de naturã hristologicã,
1303 Simbolul,II | opune non-realitãtii imensei întinderi înconjurãtoare”[22][22]. ~
1304 Conclu | alte imagini, ele se vor întipãri mai întâi în imaginatie
1305 Conclu | pretinselor ei fundamente, o întoarce pe dos si o deschide spre
1306 Conclu | imaginii în general (cãci într-acolo bate valorizarea imaginii
1307 IntroGen | s-ar putea înmulti. ~Fãrã a intra aici în detalii filologice
1308 Icoana,IV | el multiplicat. Lucrurile intrã în preocuparea lor numai
1309 Simbolul,III| permitându-ne, în acelasi timp, sã intrãm în relatie cu lucrurile.
1310 Icoana,IV | S-a pogorât din ceruri” intrând într-un dialog nemijlocit
1311 Icoana,V | Testament, iar înspre Apus spre intrarea în bisericã cuviosi si asceti.
1312 Icoana,IV | eterne, ca expresivitate intratreimicã, izvor al oricãrei expresivitãti
1313 IntroGen | mai putini le înteleg ne întrebãm cum mai putem avea acces
1314 Icoana,II | prototipul reprezentat? Iatã o întrebare la care orice rãspuns poate
1315 Conclu | continuturile idolatre. Dar se pune întrebarea cum vom cunoaste cui ne
1316 Conclu | hermeneutul ne va pune sub semnul întrebãrii propria-i conceptie asupra
1317 Icoana,IV | ne depãsim timpul si sã întrevedem veacul viitor în oglinda
1318 Conclu | iar vremurile noastre nu întrezãresc iminenta unui nou iconoclasm (
1319 Icoana,Intro| obiectului sacru în discutie. În introducerea acestei pãrti a lucrãrii
1320 Icoana,IV | Ioan Icã jr. în studiul sãu introductiv “Iconologia bizantinã între
1321 IntroGen | idoli. Dupã câteva precizãri introductive, capitolul intâi al pãrtii
1322 Icoana,IV | trãitã de El, fratilor Sãi întru umanitate, de ce nu ar mentine
1323 Conclu | creatiei divine”[79][79]. ~Întruchiparea idealã a simbolului este
1324 Icoana,IV | credintã se întemeia pe Întrupare se opuneau lor”[63][63]. ~
1325 Simbolul,II | cã obiectul simbolizant întrupeazã realitatea transcendentã
1326 Conclu | ochiul” nostru nu a fost întunecat într-un fel sau altul de
1327 Conclu | vedea pe Dumnezeu putem învãta din asceza icoanei. Mai
1328 Icoana,IV | convorbirea cu ceilalti, din învãtarea de la ei, din cuvântul lor
1329 Icoana,III | pretind credinciosi este învãtatã prin umbra Cuvântului adevãrat
1330 Icoana,IV | neotestamentar, dimensiunea învãtãtoreascã a activitãtii Învãtãtorului
1331 Icoana,V | ale sfintilor: patriarhi, învãtãtori, preoti, mucenici, scene
1332 Icoana,IV | învãtãtoreascã a activitãtii Învãtãtorului Hristos este deosebit de
1333 Biblio | botezati. Astfel, pocãinta, învãtãtura, proprii stadiului de catehumen,
1334 Conclu | neoprotestante), din contrã, invazia nestãvilitã a imaginilor
1335 Simbolul,I | crezul, (livresc) credo, (învechit) credintã. ~2.) (
1336 Conclu | posibil. Situatia actualã este inversã: epoca imperiului crestin
1337 Icoana,IV | fatã, contemplându-i chipul învesmântat în slava sa divinã[59][59].
1338 Simbolul,II | cosmologic yang si de aceea era investit cu o seamã de calitãti solare,
1339 Icoana,V | Mântuitorului: “Cãci atunci când vor învia din morti, nici nu se mai
1340 Icoana,Intro| si adus ca jertfã Celui înviat. Filosofia, cultura în sens
1341 Icoana,I | fi reprezentat înainte de Înviere, dar cã dupã aceea, El nu
1342 Icoana,IV | trupul la viata eternã prin învierea trupului asumat de Fiul
1343 Simbolul,III| Luc. 8, 10). Dacã însã ar învinovãti cineva descrierile figurate
1344 Conclu | crestinãtatea modernã este si ea invitatã la conversuinea intelectului
1345 Simbolul,II | realitãti spirituale superioare invizibile. Simbolul prelungeste în
1346 Icoana,V | spiritualã a celor care au fost învredniciti cu acest dar este unirea
1347 Simbolul,II | strãlucitoare orbitoare” înzestratã cu virtuti magice”[25][25]. ~
1348 IntroGen | da, fãrã numai semnul lui Iona” (Mt. 16, 4). Sau în altã
1349 Icoana,IV | umane în care locuieste ipostasul dumnezeiesc Cel întrupat
1350 Icoana,IV | fãcut om din iubire si ale ipostasurilor umane în care locuieste
1351 Icoana,IV | român, ne releveazã temeiul ipostatic al icoanei. Conceptul central
1352 IntroGen | domniei sale o putem considera ipoteza lucrãrii noastre. Ceea ce
1353 Icoana,I | confundate, sau deosebite în mod ireconciliabil. Subtila doctrinã a “ipostasului
1354 IntroGen | sã fie una”. ~ ~Ilustrul istoric al religiilor Mircea Eliade
1355 IntroGen | de obicei între dovezile istorice si argumentele filosofice (
1356 Icoana,I | Damaschinul. Nu vom reface istoricul detaliat al polemicii, descriind
1357 Simbolul,I | precizãri importante, savantul italian noteazã o idee esentialã
1358 IntroGen | gãtit Dumnezeu celor ce-L iubesc” (I Cor. 2, 9). Cunoasterea
1359 Icoana,IV | infinitatea lor ajutãtoare, iubitoare, cãlãuzitoare, sfintitoare
1360 Icoana,IV | si cel veterotestamentar, iudaic. Dupã cum se stie, Vechiul
1361 Icoana,IV | Capitolul IV ~ ~ ~ICOANA ÎN CULTUL
1362 Icoana,I | mântuitoare si, de aici, izbãvirea pe care a dãruit-o lumii”[
1363 Icoana,IV | Fata nu apartine cuiva în izolare. Fata e proiectia inevitabilã
1364 Icoana,IV | pentru o existentã a lui în izolarea individualistã. Din acest
1365 Simbolul,III| semanticã inepuizabilã, perpetuã izvorâre de semnificatii vitale,
1366 Icoana,V | cultul si unde se sãvârseste Jertfa nesângeroasã a Mântuitorului.
1367 Icoana,Intro| trebuie salvat si adus ca jertfã Celui înviat. Filosofia,
1368 Icoana,IV | jumãtatea fatã de care se jice dublu, cãci nu ar putea
1369 Simbolul,I | alungarea lui ar fi o gravã jignire adusã acestor divinitãti
1370 Icoana,IV | paradoxalã descrisã de pãrintele John Meyendorff si consemnatã
1371 Simbolul,II | piatrã pretioasã” si a jucat un rol esential in simbolistica
1372 Icoana,V | sã se apropie. Scene ca Judecata de Apoi sau întâmplãri din
1373 Simbolul,I | cãrui parteneri pãstrau jumãtãtile concordante”[17][17]. ~
1374 Simbolul,II | locuibilã se întinde de jur împrejur”[21][21]. Locul
1375 Simbolul,III| referentul particular […] sub jurisdictia unui al patrulea element
1376 Icoana,IV | icoanei. Conceptul central în jurul cãruia se desfãsoarã argumentatia
1377 Icoana,I | hristologic pentru a le justifica întemeierea. Si aceasta
1378 Icoana,I | Christos kat”hypostasin kan te Theoteti aperigraptos,
1379 Icoana,I | perigraptos ara o Christos kat”hypostasin kan te Theoteti
1380 Simbolul,II | aflãm adesea în fata unor kratofanii,hierofanii sau teofanii
1381 Icoana,Intro| se pare ceva mai dificilã lãmurirea semnificatiilor de univers
1382 Biblio | mãslin, înfãsuratã cu fire de lânã, apoi atinge cu mâna genunchiul
1383 IntroGen | Fiului lui Dumnezeu. Pe lângã faptul estetic, icoana este
1384 Simbolul,III| Neutralizarea ontologicã lasã viatã semnificantilor simbolici
1385 Simbolul,III| deschisã “înspre tãrii”” lãsând sã se înteleagã cã existã
1386 Icoana,V | numim ieration, si în cel lãsat pe seama întregului poor
1387 Icoana,V | bisericilor nu afost niciodatã lãsatã la voia întâmplãrii. În
1388 Icoana,IV | se reflectã toate urmele lãsate de întâlnirea si de convorbirea
1389 Simbolul,I | substantivul neutru σύμβολον (lat. symbolum) patru nuclee
1390 Simbolul,I | prietenie (philótēs). ~Numit în latinã tessera hospitalis, σύμβολον-ul
1391 Icoana,I | distinctia dintre adorare (latreia) si venerare (douleia),
1392 Icoana,IV | sintezã a artelor” si “Lavra Sfânta Treime - Sfântul
1393 Icoana,V | pe toate cu întelepciune le-ai fãcut!” sau “Dumnezeu prin
1394 Icoana,III | erezii din secolul al VII lea dupã Hristos. Rezumând,
1395 Simbolul,II | suprematia; în medicinã era un leac universal; se credea cã
1396 Biblio | rudenie (physike), care îi lega pe cei de acelasi sânge;
1397 Icoana,III | strãbate cerul si pãmântul legând cele vãzute de cele nevãzute
1398 Simbolul,I | fondatã pe ideea cã un om este legat de un altul (hostis are
1399 Simbolul,II | empirice ci teoretice si sunt legate de gãsirea unei explicatii,
1400 Simbolul,I | acelasi tip dintre oameni legati printr-un pact care implicã
1401 Simbolul,II | poate fi chiar garantul unei legãturi spirituale scapã de obicei
1402 Icoana,IV | spirit credincios, expresia legãturii lui mângâietoare cu infinitatea
1403 Simbolul,II | Originea teoreticã a acestor legende este mitul arhaic al monstrilor
1404 Icoana,IV | greutãtile naturii, fatã de legile ei implacabile. Prin simbol
1405 Icoana,II | artificialã. Si totusi ea este legitimã. Dar aceastã legitimitate
1406 Icoana,IV | Probabil cã cea mai adecvatã legitimare a intermedierii iconice,
1407 Icoana,II | este legitimã. Dar aceastã legitimitate provine din dimensiuna hristologicã
1408 Icoana,I | ipostasului compus” a lui Leontiu din Bizant, dusã la desãvârsire
1409 Simbolul,III| simbolului au fost fie negate fie li s-a pervertit sensul originar.
1410 Icoana,IV | superior naturii si deosebit si liber de ea. Prin simbol ei pãstrau
1411 IntroGen | era doveditã de aderarea liberã a tuturor credinciosilor
1412 Icoana,IV | de persoane. Prin elenu licãreste o esentã eternã si infinitã,
1413 Simbolul,I | Bailly, sau cel al prof. Liddell si Scott, indicã pentru
1414 Simbolul,III| care ne pune la dispozitie limbajul si conceptele cele mai potrivite.
1415 Simbolul,I | ce ne oferã dictionarele limbilor moderne. ~ ~
1416 Simbolul,II | limitelor sale concrete. “La limitã, un obiect care devine simbol
1417 Icoana,III | aflatã la îndemâ, creatã si limitatã, în timp ce ultima este
1418 Simbolul,III| semnificantul propriu-zis. Iatã-ne limitati de la început în cercul (
1419 IntroGen | aprofundãm, pe cât ne permit limitele lucrãrii, studiul simbolului
1420 Icoana,III | origenianã contine o gravã lipsã pricinuitã de incapacitatea
1421 Conclu | structurii simbolului ar pãrea lipsit de vreo necesitate. Totusi “
1422 Icoana,III | raport cu trupul, adicã cu litera, nu credem cã el ar fi mers
1423 Icoana,V | destinat numai preotilor si liturghisitorilor, pe care îl numim ieration,
1424 Icoana,Intro| si a sunetului, în muzica liturgucã). Desigur bazele artei sacre
1425 Simbolul,I | religiei crestine; crezul, (livresc) credo, (învechit) credintã. ~
1426 Icoana,V | compartimentele clasice ale loasului de cult si imaginile sacre
1427 Simbolul,II | pentru cã întreaga lume locuibilã se întinde de jur împrejur”[
1428 Icoana,III | instrument, un vesmânt, o locuintã exterioarã, ci “firea omeneascã
1429 Icoana,I | si ajungem sã-I pomenim locuirea în trup, Patima, Moartea
1430 Icoana,V | canonice de reprezentare a locurilor de cult si a icoanelor portabile.
1431 Simbolul,III| poate avea decât o singurã logicã: schimbarea sensului initial
1432 Simbolul,III| initial al simbolului, ne vom lovi de nenumãrate obstacole
1433 Simbolul,II | decât în cea greacã vom lua ca exemplu pietrele simbolice. ~
1434 Simbolul,II | ale Lunii[23][23]. ~Ca sã luãm în discutie numai ultimele
1435 Icoana,IV | semeni. Fiul lui Dumnezeu, luând fatã umanã a dus la maximum
1436 Icoana,III | dezbrãcat de slavã “chip de rob luându-si”. Acest lucru ne aratã mãsura
1437 Simbolul,III| 8, 7; cf. Mat. 13, 11; Luc. 8, 10). Dacã însã ar învinovãti
1438 Icoana,IV | Stãniloae “nu recunoasterea unei lucrãri a lui Dumnezeu în obiectele
1439 Icoana,IV | printr-un act supranatural cã a lucrat si lucreazã, adicã în simboalele
1440 Icoana,IV | supranatural cã a lucrat si lucreazã, adicã în simboalele sacre
1441 Icoana,IV | semnificatie simbolicã, tãmâia, lumânãrile. Toate acestea, alãturate
1442 Simbolul,II | exemplu, contemporani acelei lumi si acelui tip de gândire.
1443 Simbolul,III| fi niciodatã coplesitã de lumina realitãtii”[36][36]. ~Neexistând
1444 Icoana,IV | dialogul sãu cu Pãrintele Luminilor, el sfinteste creatia, îndumnezeind-o.
1445 Simbolul,II | asemenea legãtura sa cu Luna o recomanda sã fie folositã
1446 Simbolul,II | perlã dobândeste un destin lunar, poate spera sã reintre
1447 Simbolul,II | pentru vindecarea bolilor “lunare”: melancolie, epilepsie,
1448 Icoana,I | teologicã constantã de-a lungul controversei. Momentul cel
1449 Simbolul,II | creatoare de forme vii ale Lunii[23][23]. ~Ca sã luãm în
1450 Icoana,II | Col 1, 15); “Cel care m-a vãzut pe Mine a vãzut pe
1451 Icoana,IV | Sale atotcuprinzãtoare, mãcar odatã în existenta noastrã
1452 Icoana,IV | indisolubilã dintre micro si macro cosmos. Omul si universul
1453 Icoana,V | trupul lui Hristos, si mãdulare fiecare în parte” (I Cor.
1454 Simbolul,II | într-o superstitie (act magic). De exemplu o veche retetã
1455 IntroGen | conceptului de simbol, expusã magistral si de profesorul de filozofie
1456 Icoana,IV | pune în directã legãturã cu magnifica viziune cosmo-antropologicã
1457 Simbolul,III| Acesta a fost primul pas major spre distrugerea mitocosmosului
1458 Icoana,I | credintã, fiind distruse majoritatea icoanelor realizate în primele
1459 Simbolul,II | cazul jadului, si Lunã – apã(maleabilitate) - devenire în cazul perlei. ~
1460 Biblio | de lânã, apoi atinge cu mâna genunchiul si bãrbia persoanei
1461 Biblio | cere ospitalitate tine în mânã o ramurã de mãslin, înfãsuratã
1462 Icoana,I | pânã la celebrii monahi ai mãnãstirii Studion, între care s-a
1463 Icoana,IV | expresia legãturii lui mângâietoare cu infinitatea personalã
1464 IntroGen | binefacerile lui Dumnezeu, cât si mânia Lui, provocatã de faptul
1465 Biblio | 1992, p. 399.~ Hierofanie=manifestarea sacrului; Teofanie=creatie
1466 Icoana,IV | întelese ca semne vizibile ale manifestãrii puterii lui Iahveh - dupã
1467 Simbolul,III| particular nu sunt decât manifestãrile sale distincte”[31][31]. ~
1468 Conclu | care permite cerului sã se manifeste în lumea vizibilã. Credinta
1469 Icoana,IV | chip sau fatã. Pentru a se mântui, conform învãtãturii Bisericii
1470 Icoana,I | lumea ar fi rea în sine, mântuirea neputând fi obtinutã decât
1471 Icoana,I | trup, Patima, Moartea Lui mântuitoare si, de aici, izbãvirea pe
1472 Icoana,III | expune toate elementele marcante ale iconografiei: simbolizantul -
1473 Icoana,III | fãcut “carne” (sarx) în marea Sa milostivire fatã de neamul
1474 Icoana,III | origeniene. Desi recunoastem cã marele gânditor alexandrin privilegiazã
1475 Simbolul,I | o lucrare substantialã a marelui savant Émile Benveniste,
1476 Icoana,IV | are început si sfârsit si margine în puterile Lui. Ea este
1477 Icoana,III | Origene” (Paris, 1956) si Marguerite Harl cu lucrarea “Origene
1478 Icoana,V | de Dumnezeu este Fecioara Maria, Maica Domnului nostru Iisus
1479 Simbolul,II | poate fi regãsit doar în marile culturi si traditii religioase.
1480 Icoana,I | Dumnezeul nostru. Asa întelegem mãrirea smereniei lui Dumnezeu-Cuvântul
1481 Icoana,IV | dar a recomandat vederea mãririi lui Dumnezeu în toate si
1482 Icoana,IV | demonstratii a pãrintelui martir Pavel Florenski din studiile
1483 Icoana,I | fortelor Bisericii, sângele martirilor si al mãrturisitorilor ei,
1484 Simbolul,II | simbol. ~Simbolul este astfel mãrturia vizibilã a unei realitãti
1485 Icoana,V | întâi, asemenea Cortului mãrturiei, biserica aratã celor nevãzãtori
1486 Icoana,II | gândirea lui Arie. Prin aceasta mãrturisim cã doar o întelegere adecvatã
1487 Icoana,I | Adevãrata mizã a luptei era mãrturisirea dogmei Întrupãrii si, implicit,
1488 Icoana,V | prin icoanele lor, au rolul mãrturisit de a fi exemplu si întãrire
1489 Icoana,I | sângele martirilor si al mãrturisitorilor ei, experienta spiritualã
1490 Simbolul,III| negare initialã permite masinãriei critice sã se punã în miscare,
1491 Icoana,IV | Analiza acestui citat masiv din opera teologului român,
1492 Simbolul,I | cantitãti, sume, etc.”[4][4]. ~Masivul Dictionar al limbii române (
1493 Biblio | tine în mânã o ramurã de mãslin, înfãsuratã cu fire de lânã,
1494 Simbolul,III| cunostinta lor (I Cor. 8, 7; cf. Mat. 13, 11; Luc. 8, 10). Dacã
1495 IntroGen | consemnate de Sfântul evanghelist Matei: “Neam viclean si desfrânat
1496 Icoana,IV | icoanelor, toate elementele materiale care sunt utilizate de iconar
1497 Simbolul,III| aceasta ar însemna negarea materialitãtii lui, adicã suprimarea obiectului
1498 Simbolul,I | propriu-zis: prietenia se materializa “în σύμβολον, semnul recunoasterii,
1499 Simbolul,II | întreg univers spiritual si materializat într-un semnificant numit
1500 Icoana,IV | decontextualizându-le si ignorând matricea lor formativã: cadrul eclesial. ~
1501 Icoana,III | fundamentalã a conceptiei maximiene o reprezintã iubirea, unica
1502 Icoana,IV | luând fatã umanã a dus la maximum aceastã ancorare a ei al
1503 Icoana,V | sunt ca îngerii în ceruri” (Mc. 12, 25). Locul acestora
1504 Icoana,IV | douã fete ale unei singure medalii, sau, cum spune misteriosul “
1505 Simbolul,II | hierofanii sau teofanii mediate, obtinute printr-o participare
1506 IntroGen | celebrã prin continutul si mediatizarea ei[2][2], pe bunã dreptate
1507 IntroGen | calitatea de intermediar, de mediator. Realitatea ultimã nu este
1508 Simbolul,III| existentei umane. Ca semn, el mediazã între om si lume, trezindu-ne
1509 Simbolul,II | ca piatrã ginecologicã. Medicina a folosit-o pânã târziu
1510 Simbolul,II | sensului, devin pietre magice, medicinale sau estetice. În mare mãsurã
1511 Icoana,IV | datoritã functiei sale de mediere între lumea sensibilã si
|