101-const | consu-gasi | gasir-medie | melan-recun | recup-vedea | venea-zugra
bold = Main text
Partea, Capitolul grey = Comment text
1512 Simbolul,II | vindecarea bolilor “lunare”: melancolie, epilepsie, hemoragie. Ca
1513 Simbolul,III| sensibilã; sensul este de naturã mentalã si se identificã cu idea
1514 Simbolul,II | întâi cã, în ansamblu, între mentalitatea arhaicã si cea modernã existã
1515 Icoana,IV | întru umanitate, de ce nu ar mentine aceastã comunicare cu noi
1516 Icoana,IV | simbolul natural si sacru se mentinea constiinta acestei deosebiri.
1517 Icoana,III | asupra acestei probleme. Îi mentionãm aici doar pe Henri Crouzel
1518 Icoana,I | trebuie în mod obligatoriu mentionat celãlalt mare apologet al
1519 Simbolul,I | Canarache si Vasile Breban mentioneazã încã douã sensuri secundare: “
1520 Simbolul,II | creierul dragonilor. Filostrat merge încã mai departe sustinând
1521 Icoana,III | litera, nu credem cã el ar fi mers atât de departe încât sã
1522 Conclu | este cel mai radical dintre mesajele simbolului. Si nu.l vom
1523 Icoana,I | dumnezeiesc, acesta ar fi mesajul fundamental al apãrãtorilor
1524 Icoana,V | acestei icoane exact deasupra mesei altarului. În jos, spre
1525 IntroGen | Bisericii Ortodoxe, prilej de mesianism national - erezie cunoscutã
1526 Icoana,IV | platonicienii, a cãror metafizicã dispretuia materia, apãrau
1527 Icoana,III | prototipul reprezentat. Metaforic am putea spune cã icoana
1528 Icoana,IV | si Dumnezeu. În termeni metaforici, icoana reprezintã o veritabilã
1529 Icoana,III | sensibilã, indicã valoarea meteriei aflatã în relatie analogicã
1530 Icoana,IV | descrisã de pãrintele John Meyendorff si consemnatã de diaconul
1531 Icoana,Intro| o imagine la o scarã mai micã a acestei realitãti de dimensiuni
1532 Icoana,IV | unitatea indisolubilã dintre micro si macro cosmos. Omul si
1533 Icoana,I | picturi, astfel încât în locul mielului din vechime sã fie reprezentat -
1534 Icoana,II | cunoastem dintru început miezul abordãrii teologice a icoanei,
1535 Biblio | bisericii si explicare misticã, Migne, P.G. t. 98, col. 384, citat
1536 IntroGen | nivelul deplinãtãtii. De aceea mijloacele prin care noi apreciem prezenta
1537 Icoana,IV | încânta ochiul ci aceea de a mijloci dialogul credinciosului
1538 Icoana,V | scopului le este sustinutã si mijlocitã atât pe verticalã prin sfinti
1539 Simbolul,III| realizeazã si o “diferentiere – mijlocitoare” orizontalã în planul existentei
1540 Icoana,V | reprezentati multime de îngeri, mijlocitori ai nostri înaintea lui Dumnezeu.
1541 Icoana,III | carne” (sarx) în marea Sa milostivire fatã de neamul omenesc,
1542 Icoana,II | Cel care m-a vãzut pe Mine a vãzut pe Tatãl” (Ioan
1543 Icoana,II | Acestuia. Am afirmat locul minor pe care îl detinea conceptul
1544 Simbolul,III| masinãriei critice sã se punã în miscare, însã ea nu poate afecta
1545 Icoana,II | este chipul nemiscat a ceva miscãtor; aici însã este chip viu
1546 Icoana,III | momente excesul de alegorism mistagogic origenian pare sã indice
1547 Icoana,IV | medalii, sau, cum spune misteriosul “Corpus Hermeticum”, “tot
1548 Icoana,IV | Aici suntem initiati în misterul cosmosului, omului si divinitãtii.
1549 Icoana,IV | este reprezentat de extazul mistic, accesibil unui numãr restrâns
1550 Simbolul,II | absolute. Din aceastã temã miticã, prin rationalizare si degradare
1551 Simbolul,III| pas major spre distrugerea mitocosmosului traditional. Pentru Platon
1552 Simbolul,II | teoreticã a acestor legende este mitul arhaic al monstrilor pãzitori
1553 Icoana,I | obicei crestin. Adevãrata mizã a luptei era mãrturisirea
1554 Icoana,I | locuirea în trup, Patima, Moartea Lui mântuitoare si, de aici,
1555 Icoana,IV | muzica sacrã, icoanele, moastele, obiectele de cult, vesmintele
1556 Icoana,Intro| prin natura lui intimã o modalitate concretã de respingere a
1557 Icoana,V | voia întâmplãrii. În timp, modalitatea de zugrãvire s-a conturat
1558 Icoana,V | s-au stabilit principalele modalitãti canonice de reprezentare
1559 Icoana,I | spatiul liturgic, si altul moderat, care accepta într-o anumitã
1560 IntroGen | astfel epoca ateismului modern. ~Biserica primului mileniu,
1561 Biblio | Biserica ortodoxã românã si modernitatea (I), în Dilema, nr. 331,
1562 Icoana,IV | statutul obiectelor sacre se modificã simtitor. Cum am vãzut în
1563 Simbolul,I | si consemnând eventualele modificãri semantice ale cuvântului
1564 Simbolul,III| conceptelor, ea putând fi modificatã dupã bunul nostru plac.
1565 Icoana,V | l-am consacrat studierii modului de dispunere al icoanelor
1566 Simbolul,III| îndoit. ~Unul din cele douã moduri se foloseste, precum se
1567 Icoana,III | Tatãlui dupã naturã? În unele momente excesul de alegorism mistagogic
1568 Icoana,IV | politicã imperialã si sfintenie monahalã”, cã “platonicienii, a cãror
1569 Icoana,III | Maxim Mãrturisitorul cu monotelismul, una din cele mai subtile
1570 Icoana,I | reprezintã - alãturi de erezia monotelitã, combãtutã de Sfântul Maxim
1571 Simbolul,II | legende este mitul arhaic al monstrilor pãzitori ai Pomului Vietii,
1572 Simbolul,III| nu-i decât un imaginar monstruos, dezordine a unei gândiri
1573 Simbolul,II | rolul de a regenera pe cel mort inserându-l în ritmul cosmic.
1574 Icoana,V | atunci când vor învia din morti, nici nu se mai însoarã,
1575 Simbolul,II | inserându-l în ritmul cosmic. Mortul acoperit cu perlã dobândeste
1576 Simbolul,I | lor atrãgea recunoasterea mostenitorilor. ~Regãsim asadar trei niveluri
1577 Icoana,V | patriarhi, învãtãtori, preoti, mucenici, scene din Noul Testament,
1578 Simbolul,I | pe alta discului sau pe muchiile bastonului era inscriptionate
1579 IntroGen | cerului, cu putere si cu slavã multã” (Mt. 16, 30). Mântuitorul
1580 Icoana,III | figurilor, al chipurilor. Multimea celor care se pretind credinciosi
1581 Simbolul,II | chiar din preistorie pentru multiplele ei valente religioase. Cu
1582 IntroGen | în Rãsãrit: în Apus prin multiplicarea credintelor si înmultirea
1583 Icoana,IV | treia persoanã, sau pe el multiplicat. Lucrurile intrã în preocuparea
1584 Simbolul,II | unitatea fundamentalã a mai multor zone ale realului.”[27][
1585 Simbolul,II | universale (scara –n.n.), Axis mundi, care leagã si sustine în
1586 Simbolul,I | relatie era vitalã pentru “musafirul în vizitã într-o tarã unde,
1587 Simbolul,II | trecerea timpului se produc mutatii dintre cele mai importante
1588 Conclu | crestinã exclude caracterul muzeal, amorf, al unei religiozitãti
1589 Icoana,V | Pantocrator din cupola centralã a naosului. Prin faptul cã suntem cu
1590 IntroGen | Ortodoxe, prilej de mesianism national - erezie cunoscutã în istorie
1591 Icoana,IV | de naturã. Prin simbolul natural si sacru se mentinea constiinta
1592 Biblio | specii de philia: a) philia naturalã sau de rudenie (physike),
1593 Icoana,IV | lui Dumnezeu în obiectele naturale si cu deosebire în simbolurile
1594 Icoana,I | majorã a iconoclasmului este naturalismul exagerat, care refuzã drepturile
1595 IntroGen | Sfântul evanghelist Matei: “Neam viclean si desfrânat cere
1596 Icoana,I | în sine în chip negrãit -”neamestecat si neîmpãrtit” - cele douã
1597 Simbolul,III| ghicituri si trebuie fãcut de neapropiat celor multi adevãrul adevãrul
1598 Icoana,II | create, între chip si model neasemãnarea este întotdeauna mai mare
1599 Simbolul,III| plãsmuieste alcãtuiri de forme neasemãnãtoare, pentru ceea ce e cu totul
1600 Icoana,V | descoperã ochiului celui neavizat mãretia Tainelor care se
1601 Icoana,Intro| acest motiv este absolut necesarã o prezentare a icoanei asociatã
1602 Icoana,I | Catastrofa iconoclasmului a necesitat un efort de rezistentã considerabil,
1603 Conclu | ar pãrea lipsit de vreo necesitate. Totusi “crestinãtatea modernã
1604 Icoana,I | ai icoanelor, credinta de neclintit a poporului dreptcredincios,
1605 Icoana,Intro| unificatoare, sinteticã: “Vom avea necontenit prilejul sã verificãm polivalenta
1606 Icoana,III | între firea Sa creatã si cea necreatã, dar care nu afecteazã identitatea
1607 Icoana,IV | participarea la energiile necreate. Acest lucru nu se poate
1608 Simbolul,III| lumina realitãtii”[36][36]. ~Neexistând un referent real al simbolului,
1609 Icoana,V | bisericã a lui Dumnezeu, nefãcutã de mâni, indicatã cu întelepciune
1610 Icoana,IV | artei profane, functia ei nefiind aceea de a încânta ochiul
1611 Icoana,III | cu caracterul necreat si nefinit al firii dumnezeiesti, firea
1612 Icoana,III | lumii si istoriei. Fãrã a le nega, pentru el esential este
1613 Icoana,IV | aceastã afirmatie nu dorim sã negãm valoarea esteticã a icoanei.
1614 Simbolul,III| în realitatea sa. Aceastã negare initialã permite masinãriei
1615 Simbolul,III| a fost neglijat si deci negat în realitatea sa. Aceastã
1616 Simbolul,III| ale simbolului au fost fie negate fie li s-a pervertit sensul
1617 Simbolul,III| si ulterioarã ei, calea negativã sau catafaticã: ~“În mod
1618 Icoana,III | atât de departe încât sã nege cosmosul respectiv dimensiunea
1619 Icoana,V | Valoarea esteticã nu trebuie neglijatã, dar în primul rând ele
1620 Icoana,I | uneste în sine în chip negrãit -”neamestecat si neîmpãrtit” -
1621 Simbolul,III| Scripturii, acelea se ascund prin negrãite si sfinte ghicituri si trebuie
1622 Simbolul,III| temei subiectiv”[37][37]. Negresit, dacã ideea de Dumnezeu
1623 Icoana,I | negrãit -”neamestecat si neîmpãrtit” - cele douã naturi”[45][
1624 Icoana,Intro| Introducere ~ ~ Neîndoienic, într-un anumit sens icoana
1625 Simbolul,III| lucrare a lui Jean Borella neîntelegerea simbolului, în structura
1626 Simbolul,III| totul neasemãnãtor si de neînteles”[34][34]. ~Dupã cum deducem
1627 Icoana,II | Cãci acolo este chipul nemiscat a ceva miscãtor; aici însã
1628 Simbolul,II | suveranitate(putere) - nemurire în cazul jadului, si Lunã –
1629 Simbolul,II | daoistii credeau cã acordã nemurirea. De asemenea era cunoscut
1630 Icoana,II | Lui. Tatãl este Vesnic, Nemuritor, Puternic, Luminã, Împãrat,
1631 Icoana,IV | de filozofii platonici si neoplatonicieni. Este vorba despre unitatea
1632 Simbolul,III| cineva descrierile figurate nepotrivite, spunând cã e rusine sã
1633 Icoana,I | fi rea în sine, mântuirea neputând fi obtinutã decât în afara
1634 Simbolul,II | lipsa simbolurilor, ci de neputinta omului din urmã de a întelege
1635 Icoana,V | unde se sãvârseste Jertfa nesângeroasã a Mântuitorului. Starea
1636 Icoana,II | viu al Celui viu, si având neschimbarea mai mult decât Set fatã
1637 Conclu | neoprotestante), din contrã, invazia nestãvilitã a imaginilor si a imaginarului.
1638 Simbolul,II | comori, pietre magice si nestemate. Pomul Vietii care simboliza
1639 Icoana,III | omeneascã a lui Dumnezeu celui nestricãcios”. Aceasta înseamnã cã dacã
1640 Icoana,V | din fiinte spirituale si netrupesti si în cosmosul acesta sensibil
1641 Simbolul,III| Borella sã concluzioneze: ~“Neutralizarea ontologicã lasã viatã semnificantilor
1642 Icoana,Intro| fãrã ca prin aceasta sã le “neutralizeze”. Polivalenta simbolului
1643 Simbolul,I | indicã pentru substantivul neutru σύμβολον (lat. symbolum)
1644 Icoana,V | mãrturiei, biserica aratã celor nevãzãtori ai celor ceresti, prin forme
1645 Icoana,II | chipul Dumnezeului Celui nevãzut” (Col 1, 15); “Cel care
1646 Icoana,IV | Împãrãtia cerurilor”, deci lumea nevãzutelor ne este accesibilã, cãci
1647 Simbolul,III| contemplatiile) spirituale si are nevoie de ajutoare potrivite cu
1648 Conclu | alternativa “apostaziei sau a nevrozei culturale” nu va putea fi
1649 Icoana,IV | liturgic si simbolic totodatã, nicidecum un obiect estetic. Mai exact,
1650 IntroGen | cã nu vom gresi fatã de nimeni dacã la aceasta vom rãspunde
1651 Icoana,I | typos) si umbrele - ca pe niste simboluri si închipuiri
1652 Icoana,IV | de legãturã al celor trei nivele ontologice este Biserica
1653 Icoana,I | vremii, de la împãrati si nobili pânã la celebrii monahi
1654 Icoana,II | sale “Icoana lui Hristos”, “nodul gordian” al relationãrii
1655 Icoana,Intro| regândite pe bazele teologiei “noii revelatii”. Contributia
1656 Conclu | în mod contradictoriu) non-autenticitatea fundamentalã a oricãrui
1657 Simbolul,II | absolute, care se opune non-realitãtii imensei întinderi înconjurãtoare”[
1658 Simbolul,III| aparent este de fapt un non-sens real, a decretat starea “
1659 Simbolul,III| au încercat sã atribuie non-sensului aparent un sens care sã
1660 Simbolul,III| referentul particular este non-vizibil, fie accidental fie în mod
1661 IntroGen | pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu
1662 Biblio | 393.~ [14][14] Flaceliére nota: “Existã un înteg ritual
1663 Icoana,II | Chiar dacã existã diferente notabile, din punct de vedere functional
1664 Simbolul,I | importante, savantul italian noteazã o idee esentialã pentru
1665 Icoana,II | care se pune cu referire la notiunea de chip, fost suscitatã
1666 Simbolul,I | discipline, si care reprezintã notiuni, operatii, cantitãti, sume,
1667 Conclu | întrezãresc iminenta unui nou iconoclasm (decât poate
1668 Icoana,II | conceptul de chip este analog; nu-l putem aplica lui Dumnezeu
1669 Simbolul,I | σύμβολον (lat. symbolum) patru nuclee semantice. Primul dintre
1670 Icoana,III | în planul triadologiei. Nucleul sãu intim este însã de naturã
1671 Icoana,IV | extazul mistic, accesibil unui numãr restrâns de credinciosi
1672 Simbolul,I | La romani oaspetii se numeau hostis, cuvânt tradus prin “
1673 Simbolul,II | Prin simplul contact al numelor sfinte scrise pe farfurie
1674 Icoana,IV | altii, sau sentimentele nutrite si exprimate fatã de altii. ~
1675 Icoana,I | faptul cã, pentru prima oarã, Biserica defineste clar
1676 Simbolul,III| unei gândiri smintite, o oarbã privire ce nu va fi niciodatã
1677 Biblio | b) philia înte gazde si oaspeti (xenike), care ne aminteste
1678 Simbolul,I | indo-europene[8][8]. ~La romani oaspetii se numeau hostis, cuvânt
1679 Conclu | Pentru crestinul ortodox, obisnuit prin natura cultului cu
1680 Simbolul,III| culturã traditionalã, ne vedem obligati a gãsi care sunt precis
1681 Simbolul,I | valoare reciprocã) prin obligatia de a compensa o anume prestatie
1682 Simbolul,I | printr-un pact care implicã obligatii precise, întelegându-se
1683 Icoana,V | icoanelor în bisericã se observã recapitularea (includerea)
1684 Simbolul,III| ne vom lovi de nenumãrate obstacole mentale, aduse de fluviul
1685 Icoana,I | sine, mântuirea neputând fi obtinutã decât în afara ei. ~Ultimul
1686 Simbolul,I | simbolul al tuturor culturilor occidentale moderne “nu acesta era însã
1687 Icoana,V | de pe el, care descoperã ochiului celui neavizat mãretia Tainelor
1688 Icoana,III | persoana Sa divino-umanã oculteazã prezenta lui Dumnezeu în
1689 Icoana,V | discursului despre icoane ne-am ocupat de icoana Mântuitorului,
1690 Icoana,V | vecinãtate a credinciosilor este ocupatã cu reprezentãri ale sfintilor:
1691 Simbolul,III| abateri de la ceea ce însemna odinioarã simbolul. Remarcãm, în acest
1692 Biblio | prezentat clar de Sofocle în Oedip-Rege si de Eschil si Euripide
1693 Simbolul,I | în care stãpânul casei îi oferea prietenia (philia)[15][15]
1694 IntroGen | simbolului prin perspectiva oferitã de cunoasterea crestinã. ~
1695 Simbolul,II | doilea rând, prin exemplele oferite de istoria religiilor vom
1696 IntroGen | Sfintilor Pãrinti. Însã oficial, despre autoritatea generalã
1697 Icoana,IV | întrevedem veacul viitor în oglinda tremurândã a chipurilor”[
1698 IntroGen | întelept: “Cãci acum vedem prin oglindã, ca în ghiciturã; dar atunci,
1699 Simbolul,II | doar o rupturã în spatiul omogen, ci si revelatia unei realitãti
1700 Icoana,I | Hristos Dumnezeu. Desigur cã onorãm figurile (typos) si umbrele -
1701 Simbolul,III| simbolizeazã. Fiecare nivel ontologic al realitãtii este simbolizat
1702 Simbolul,III| concluzioneze: ~“Neutralizarea ontologicã lasã viatã semnificantilor
1703 Icoana,IV | legãturã al celor trei nivele ontologice este Biserica în cadrul
1704 Icoana,IV | acestui citat masiv din opera teologului român, ne releveazã
1705 IntroGen | Iisus Hristos în întreaga Sa operã de mântuire s-a folosit
1706 Simbolul,III| referentului metafizic simbolul nu opereazã doar o “distinctie - unificatoare”
1707 Icoana,III | sale fiind virtutile. În opozitie cu pãgânismul decadent el
1708 Simbolul,II | realitãti absolute, care se opune non-realitãtii imensei întinderi
1709 Icoana,IV | întemeia pe Întrupare se opuneau lor”[63][63]. ~ Textul care
1710 Icoana,I | mare controversã care a opus ortodoxia si heterodoxia
1711 Icoana,IV | la ei, din cuvântul lor oral sau scris. În fata si în
1712 Simbolul,II | piatrã cu o “strãlucitoare orbitoare” înzestratã cu virtuti magice”[
1713 Icoana,I | asupra argumentelor de ordin hristologic pentru a le
1714 Icoana,III | nevãzute” în functie de care se organizeazã armonic întregul. Unii autori,
1715 Icoana,III | dimensiunea somaticã a omului. Oricum am aprecia doctrina lui
1716 Icoana,IV | de întelesuri spre care e orientat spiritul uman, iar în cazul
1717 Icoana,III | de alegorism mistagogic origenian pare sã indice acest lucru.
1718 Icoana,III | de noi, cred cã viziunea origenianã contine o gravã lipsã pricinuitã
1719 Icoana,III | interpretare atribuitã doctrinei origeniene. Desi recunoastem cã marele
1720 IntroGen | studiul simbolului chiar de la origini. ~O singurã remarcã vom
1721 Biblio | Galilei: 325 & 1633, în rev. Orizont (Timisoara), an 1998 – 1999.~ [
1722 Simbolul,III| 30]. ~Cele trei elemente “orizontale” sunt caracterizate astfel:
1723 Simbolul,III| cercul (triunghiul) strâmt al orizontalei vietii si cunoasterii, fiind
1724 Icoana,I | controversã care a opus ortodoxia si heterodoxia a fost pricinuitã
1725 Icoana,I | Episcopilor rãmasi fideli Ortodoxiei. A fost realmente un efort
1726 Simbolul,II | si o singurã institutie (ospitalitatea) a unei culturi religioase,
1727 Icoana,I | charactera) - Cel ce a ridicat pãcatul lumii, Hristos Dumnezeul
1728 Icoana,IV | omenesc aflat sub incidenta pãcatului originar, implicã în mod
1729 Simbolul,I | oameni legati printr-un pact care implicã obligatii precise,
1730 IntroGen | capãtã amploare traditia pãgânã a antichitãtii greco-romane.
1731 Icoana,III | virtutile. În opozitie cu pãgânismul decadent el respinge imaginile
1732 Icoana,IV | Este vorba de functia lor paidagogicã. Dupã cum stim din referatul
1733 IntroGen | plânge toate semintiile pãmântului si-L vor vedea pe Fiul Omului
1734 Simbolul,I | essemplu, e data sub symbolulu pânei si vinului; dara symbolulu
1735 Icoana,I | pe iconoduli de acuza de panteism. Însã, cum stim, unitatea
1736 Icoana,I | dogmatice, care astãzi ne par clare si simple, sunt rodul
1737 IntroGen | asemenea cele mai multe parabole care privesc Împãrãtia lui
1738 Biblio | religion…, sectiunea II, paragraf I, pp.222-224, citat de
1739 Icoana,V | urmeazã vom prezenta în paralel cu compartimentele clasice
1740 Icoana,III | în consecintã punând în paranteze orice fel de imagine sacrã.
1741 Simbolul,III| drum, odatã hotãrâti sã pãrãsim Egiptul celor trei secole
1742 IntroGen | nenumãrate fragmente, asteptând parcã vremurile în care toti cei
1743 IntroGen | care am avut ocazia sã le parcurgem, apologia icoanei se face
1744 Icoana,I | spiritualã si întelepciunea Pãrintilor apãrãtori ai icoanelor,
1745 Simbolul,I | recunoasterii, un disc rupt ai cãrui parteneri pãstrau jumãtãtile concordante”[
1746 IntroGen | permite decât o cunoastere partialã a lui Dumnezeu. Fatã de
1747 Icoana,IV | icoanei. Pe mãsurã ce omul participând la viata liturgicã se îndumnezeieste,
1748 IntroGen | introductive, capitolul intâi al pãrtii a doua prezintã cele mai
1749 Icoana,II | chip”. Existã mai multe pasaje biblice care vorbesc despre
1750 Icoana,IV | elemente de cult ca mielul pascal, toiagul lui Aaron, Cortul
1751 Simbolul,II | încerca sã ne apropiem cu pasi mai siguri de întelegerea
1752 Icoana,I | prototip, ceea ce-i face pasibili pe iconoduli de acuza de
1753 Icoana,IV | mod necesar posibilitatea pãstrãrii acestei relatii directe, “
1754 Simbolul,I | Fragmentele astfel obtinute erau pãstrate de cei doi prieteni si transmise
1755 Icoana,I | pomenim locuirea în trup, Patima, Moartea Lui mântuitoare
1756 Icoana,V | Forma sa obisnuitã este pãtratã (patru zãri - simbolul lumii
1757 Icoana,V | reprezentãri ale sfintilor: patriarhi, învãtãtori, preoti, mucenici,
1758 Simbolul,III| spiritul nostru. Adevãrata patrie a inteligentei este Infinitul”[
1759 Simbolul,II | aur ascunsã în pãmânt si pãzitã de dragoni sau de serpi.
1760 Simbolul,II | mitul arhaic al monstrilor pãzitori ai Pomului Vietii, ai unei
1761 Icoana,IV | si un obiect cu intentii pedagogice vizibile. Fãrã a reduce
1762 Icoana,II | si teologia crestinã Arie percepea, fãrã o întelegere profundã
1763 Icoana,V | scene sau figuri sfinte pe peretii bisericii, este conceptia
1764 Icoana,V | sfericã (sfera este simbolul perfectiunii divine). Cupola centralã
1765 Icoana,II | studiile sale studiul sãu, pericolul cel mai mare pe care l-a
1766 Icoana,I | reprezintã natura, ci persoana: perigraptos ara o Christos kat”hypostasin
1767 Icoana,I | îndelungate, desfãsurate într-o perioadã de mare tulburare din istoria
1768 Icoana,I | Bisericii crestine. Urmãrile perioadei iconoclaste au fost grele
1769 Simbolul,III| simbolizant. ~ Dupã acest periplu prin istoria religiilor,
1770 Simbolul,II | cosmic. Mortul acoperit cu perlã dobândeste un destin lunar,
1771 Icoana,III | platonician decât i-ar fi permis propria credintã. De fapt,
1772 IntroGen | este aprofundãm, pe cât ne permit limitele lucrãrii, studiul
1773 Simbolul,III| subiectului si obiectului si permitându-ne, în acelasi timp, sã intrãm
1774 Icoana,IV | lipsi din pregãtirea si perpetuarea cultului ortodox. ~ Existã
1775 IntroGen | lui Dumnezeu, simbolurile perpetueazã în timp aceste inerventii.
1776 Biblio | mâna genunchiul si bãrbia persoanei de care se roagã”. (Ibidem.,
1777 Icoana,I | care refuzã drepturile personalismului afirmat prin însusi evenimentul
1778 Icoana,IV | Iatã deci, justificarea personalistã a necesitãtii icoanei. Dacã
1779 Icoana,V | aveau prilejul sã-si afirme personalitatea”[69][69]. Putem vorbi de
1780 Icoana,I | controversa a angajat toate personalitãtile de prim rang ale vremii,
1781 Simbolul,I | unulu Domnedieu in trei persone“[3][3]. ~În dictionarele
1782 Simbolul,III| fost fie negate fie li s-a pervertit sensul originar. Bineînteles,
1783 Conclu | testul - atunci cu usurintã peste imaginea caldã a “Celui
1784 Icoana,V | mãretia Tainelor care se petrec în altar[76][76]. ~Partea “
1785 Simbolul,I | raporturi de prietenie (philótēs). ~Numit în latinã tessera
1786 Biblio | naturalã sau de rudenie (physike), care îi lega pe cei de
1787 Icoana,V | bisericilor si suprafata de pictat. Au contribuit la aceasta
1788 Icoana,V | întâmplãri din Vechiul Testament, pictate aici, sensibilizeazã omul
1789 Icoana,Intro| ramuri între care inclusiv pictura, au fost regândite pe bazele
1790 Icoana,V | acelasi timp, din partea picturii, înseamnã cã decorarea bisericilor
1791 Icoana,V | rugãciune spre cer, iar la piept, frontal, Hristos copil
1792 Simbolul,II | simbolul: infantilismul. Nu se pierde din vedere valoarea spirirualã
1793 Icoana,IV | folosite în cult. Prin idoli se pierdea constiinta deosebirii lui
1794 Icoana,IV | imaginilor sacre, nu trebuie sã pierdem din vedere caracterul apofatic
1795 Icoana,V | cultului. ~Iconostasul este o piesã care a cunoscut poate cea
1796 Simbolul,II | la degradarea simbolului pînã la superstitie si la valoarea
1797 Simbolul,III| modificatã dupã bunul nostru plac. Se deschide astfel drumul
1798 Simbolul,III| diverselor ideologii si plãceri trecãtoare. La sfârsitul
1799 IntroGen | continuã în acelasi sens si pe plan cultural dezvoltarea stiintelor
1800 IntroGen | semnul Fiului Omului si vor plânge toate semintiile pãmântului
1801 Icoana,II | este structurat pe douã planuri: triadologic si hristologic.
1802 Simbolul,III| asemãnãtoare. Iar altul plãsmuieste alcãtuiri de forme neasemãnãtoare,
1803 Simbolul,III| a formelor de exprimare plasticã, le regãsim a fi consecinta
1804 Icoana,IV | profunzime încã de filozofii platonici si neoplatonicieni. Este
1805 Icoana,III | este cã ar fi fost mult mai platonician decât i-ar fi permis propria
1806 Icoana,IV | sfintenie monahalã”, cã “platonicienii, a cãror metafizicã dispretuia
1807 Icoana,V | este cea a Maicii Domnului Platytera (mai mãritã, mai desfãtatã (
1808 IntroGen | filozofie Jean Borella, putem pleca de la un caz particular,
1809 Icoana,III | lume. Fãrã a se dezvãlui în plenitudinea strãlucirii sale, El este
1810 Icoana,IV | simbolicã, a icoanei în plinãtatea ei este “Mistagogia” Sfântului
1811 Icoana,I | primind acest adevãr ca plinire a Legii. Hotãrâm deci ca
1812 Icoana,I | deci ca de acum înainte plinirea aceasta sã fie tuturor vãditã
1813 Simbolul,II | de rationalizare. Astfel, Pliniu va spune cã dracontia sau
1814 Icoana,IV | spre care deschide icoana poarta sunt ale ipostasului divin
1815 Simbolul,II | ceea ce este inferior sã poatã accede la întelesurile sale
1816 Biblio | celor botezati. Astfel, pocãinta, învãtãtura, proprii stadiului
1817 Simbolul,II | recomanda sã fie folositã în podoabele femeilor, iar provenienta
1818 Icoana,IV | Treimi, Iisus Hristos, “S-a pogorât din ceruri” intrând într-un
1819 Icoana,I | reface istoricul detaliat al polemicii, descriind toti “actorii”
1820 Icoana,IV | Iconologia bizantinã între politicã imperialã si sfintenie monahalã”,
1821 Icoana,I | Dumnezeu-Cuvântul si ajungem sã-I pomenim locuirea în trup, Patima,
1822 Simbolul,II | numele celor patru râuri pomenite în Genezã cã ar fi strãbãtut
1823 Simbolul,II | pietre magice si nestemate. Pomul Vietii care simboliza o
1824 Simbolul,II | al monstrilor pãzitori ai Pomului Vietii, ai unei zone sfinte
1825 Icoana,V | lãsat pe seama întregului poor credincios, pe care îl numim
1826 Icoana,IV | lui Israel vietuia între popoare idolatre, care nu o datã
1827 Icoana,IV | acestei deosebiri. Prin idol poporul Israel ar fi pierdut constiinta
1828 Icoana,I | credinta de neclintit a poporului dreptcredincios, tãria si
1829 Simbolul,II | De exemplu o veche retetã popularã româneascã spune cã dacã
1830 Simbolul,II | înlocuitã cu diverse variante populare. Astfel simbolismul corect
1831 IntroGen | problemei ci, din contrã, pornim în studiul simbolului chiar
1832 Icoana,V | Mãrturisitorul anume, cum poate omul pornind de la cele ce se vãd în
1833 Icoana,V | locurilor de cult si a icoanelor portabile. Astfel, din sec. VIII –
1834 Simbolul,II | Dar toate acestea erau posibile pentru cã se stia cã jadul
1835 Icoana,V | celorlalte persoane sfinte. Posibilitate reprezentãrii lor se întemeiazã
1836 Simbolul,III| omului, mai exact din cea a posibilitãtii de cunoastere a omului. ~
1837 Icoana,Intro| reprezintã evidentierea posibilitãtilor de a face accesibilã prezenta
1838 Simbolul,I | cerând prietenia (philia) potentialului prieten (philos)[14][14].
1839 Icoana,III | de neamul omenesc, nu te poti smerii în fata imperfectiunii
1840 Icoana,I | divinitatea, ci Persoana care, potivit termenilor dogmei de la
1841 Simbolul,I | jumãtãti erau alãturate, iar potrivirea lor atrãgea recunoasterea
1842 Icoana,V | vãzului într-o atmosferã potrivitã cultului si închinãrii.
1843 Simbolul,III| Aceastã cale el o numeste pozitivã sau apofaticã. Mai existã
1844 Icoana,III | cea de discontinuitate. Practic, desi asemãnãtoare dupã
1845 Icoana,IV | lume, transcendent ei, si practicau o legãturã concretã cu El,
1846 Simbolul,II | cunoscut în alchimie si în practicile funerare. Dar toate acestea
1847 Icoana,IV | icoane. Însã, cum stim din pravila de alcãtuire a icoanelor,
1848 Icoana,V | mai poate întâmpla ca în preajma tronului sãu sã fie reprezentate
1849 Simbolul,III| cetelor de chip dumnezeiesc si preasfinte, ajunge sã i se spunã cã
1850 IntroGen | dragul Celui care în ceasul preaslãvirii Sale S-a rugat “ca toti
1851 Icoana,III | divine, întelepciunea este precedatã de un singur dar: iubirea
1852 Simbolul,II | ansamblu lumea anticã. Vom preciza totusi, cã un simbolism
1853 Simbolul,III| aparatului simbolic cu o precizare esntialã si care priveste
1854 Simbolul,III| în discutie, Jean Borella precizase deja cum este constituit
1855 Icoana,I | ecumenic de la Niceea, care precizeazã distinctia dintre adorare (
1856 Icoana,IV | ne mai întâlnitã în lumea precrestinã. Tot pãrintele Stãniloae
1857 Simbolul,III| sã ne scoatã din impas. Precursorii lui Kant au încercat sã
1858 Icoana,V | realizare în noi. Imaginea predominantã si care exprimã ceea ce
1859 Icoana,I | închipuiri ale Bisericii, dar preferãm harul si adevãrul, primind
1860 Icoana,V | impus uneori pictorilor preferintele lor, precum chiar si fantezia
1861 Icoana,I | acolo ca model al harului, prefigurând - prin mijlocirea Legii -
1862 Icoana,IV | acestea nu poate lipsi din pregãtirea si perpetuarea cultului
1863 Icoana,IV | Hristos este deosebit de pregnantã. Credinciosii nu se pot
1864 Icoana,V | mai cu seamã în perioada preiconoclastã. Dupã distrugerile suferite
1865 Simbolul,II | era cunoscutã chiar din preistorie pentru multiplele ei valente
1866 Icoana,IV | Stãniloae abordeazã în “Preliminarii” rolul si semnificatia sfintelor
1867 Simbolul,II | superioare invizibile. Simbolul prelungeste în timp hierofania initialã (
1868 Icoana,III | hristologie care contine premisele luptei împotriva icoanelor.
1869 Icoana,IV | multiplicat. Lucrurile intrã în preocuparea lor numai ca obiecte care-i
1870 Icoana,IV | Teolog, decât dacã cei doi preopinenti se privesc fatã în fatã.
1871 Biblio | Ibidem, p. 69.~ [55][55] Preot Prof. Dr. Dumitru Stãniloae,
1872 Icoana,IV | obiectele de cult, vesmintele preotesti cu bogata lor semnificatie
1873 Icoana,V | patriarhi, învãtãtori, preoti, mucenici, scene din Noul
1874 Icoana,V | semnificând deosebirea dintre preotia haricã si cea universalã,
1875 Icoana,V | orizontalã prin intermediul preotiei harice. ~
1876 Icoana,V | în locul destinat numai preotilor si liturghisitorilor, pe
1877 Icoana,V | de altar, locul de unde preotul sau slujitorul conduce cultul
1878 Simbolul,I | obligatia de a compensa o anume prestatie de care el a fost beneficiar”[
1879 Simbolul,III| Pentru cã orice criticã presupune un gest rational, referentul
1880 Icoana,III | Multimea celor care se pretind credinciosi este învãtatã
1881 Icoana,III | întruparea Logosului, lucru care pretinde sã nu vedem în firea acestuia “
1882 Conclu | zguduie pânã în adâncurile pretinselor ei fundamente, o întoarce
1883 Simbolul,II | grandios. ~Jadul este o “piatrã pretioasã” si a jucat un rol esential
1884 Icoana,III | poate si trebuie sã fie pretuitã pentru ea însãsi; ea nu
1885 Icoana,IV | contextul cultului ortodox. Prezentarea noastrã referitoare la situarea
1886 Biblio | ritual de gãzduire; el este prezentat clar de Sofocle în Oedip-Rege
1887 Simbolul,III| simbolului, în structura sa prezentatã anterior, îsi întinde rãdãcinile
1888 IntroGen | Împãrãtia lui Dumnezeu sunt prezentate sub formã de Imagini simbolice: “
1889 Simbolul,III| simbolul simbolizeazã prin prezentificare, nu prin reprezentare”[32][
1890 Icoana,IV | pentru cã uneste trecutul cu prezentul si cu viitorul eshatologic
1891 IntroGen | cele mai cunoscute semne si preziceri de semne consemnate de Sfântul
1892 IntroGen | capitolul intâi al pãrtii a doua prezintã cele mai importante dispute
1893 Icoana,V | suferite de biserici în timpul prigoanei iconoclaste si stabilirea
1894 Icoana,IV | în cadrul cãreia icoanele prilejuiesc deplina constientizare si
1895 Icoana,I | toate personalitãtile de prim rang ale vremii, de la împãrati
1896 Simbolul,I | originile si întelesurile primare. ~Dictionarele limbii grecesti
1897 Icoana,V | credinciosilor, iar credinciosii sã o primeascã. Unirea cu Dumnezeu se realizeazã
1898 Icoana,Intro| liturgic. ~ Am vãzut în cadrul primei pãrti a tezei de fatã cum
1899 Icoana,I | majoritatea icoanelor realizate în primele secolele ale comunitãtii
1900 Icoana,II | marilor dezbateri din perioada primelor Sinoade ecumenice. Fãrã
1901 Icoana,I | preferãm harul si adevãrul, primind acest adevãr ca plinire
1902 Simbolul,I | fapte asemãnãtoare Zeilor. Primirea de strãini era una dintre
1903 Simbolul,II | viziunea. În limba ebraicã ea a primit si un nume care sã exprime
1904 Simbolul,I | întrucât conservã întelesul primitiv al termenului. Dar sã dãm
1905 Icoana,Intro| Structura sinteticã a gândirii “primitive” îsi gãseste un excelent
1906 Icoana,V | întãrire credinciosilor, sau primitorilor de Dumnezeu, cãci naosul
1907 Conclu | conversiune ce constã în principal într-o schimbare a sensului
1908 Icoana,V | evolutia artelor sacre dupã principii riguroase si reguli precise”[
1909 Icoana,V | coerent si sã exprime un principiu cãlãuzitor. Dacã în momentul
1910 Icoana,II | orice rãspuns poate pãrea pripit. Proiectare “simbolicã”
1911 Simbolul,III| vietii si cunoasterii, fiind privati odatã pentru totdeauna oricãrei
1912 Icoana,III | marele gânditor alexandrin privilegiazã sufletul, respectiv alegoria
1913 Icoana,IV | transmitere a “stiintei sacre”. Privindu-le, credinciosii beneficiazã
1914 Icoana,IV | deosebit de relevant în privinta rostului icoanelor în cadrul
1915 Conclu | într-o schimbare a sensului privirii noastre asupra realului.
1916 Icoana,IV | contine sintetic esentialul privitor la îndreptãtirea sfintelor
1917 Icoana,V | sãrãceascã slava lui Dumnezeu privitorul nu poate decât sã exclame
1918 Conclu | aniconice. Singura noastrã problemã rãmâne deprinderea unei
1919 Icoana,III | s-au aplecat asupra acestei probleme. Îi mentionãm aici doar
1920 IntroGen | afectãm natura generalã a problemei ci, din contrã, pornim în
1921 IntroGen | acea nici Biserica nu putea proceda într-un cu totul alt mod.
1922 Simbolul,I | douã sensuri secundare: “procedeu expresiv în artã si literaturã,
1923 Simbolul,II | cu trecerea timpului se produc mutatii dintre cele mai
1924 Simbolul,II | lumii” ca loc unde “nu se produce doar o rupturã în spatiul
1925 Simbolul,III| rezultã cã singurul mediu de producere si de existentã al simbolului
1926 Simbolul,III| semnificantul si sensul subiectiv, produs de mintea umanã. În opinia
1927 Icoana,IV | vibratiile sentimentelor produse de altii, sau sentimentele
1928 Icoana,Intro| sacrului si ceea ce apartine profanului? Chiar dacã ceea ce se aflã
1929 Simbolul,III| excelentã lucrare a domnului profesor Jean Borella, care prin
1930 IntroGen | expusã magistral si de profesorul de filozofie Jean Borella,
1931 Icoana,IV | natura determinau reticenta profetilor fatã de obiectele sacre.
1932 Conclu | sã-l ascultãm asa cum se profileazã el în glorioasa imanentã
1933 Icoana,II | percepea, fãrã o întelegere profundã a naturii divine comunã
1934 Icoana,I | care s-au dezvãluit anumite profunzimi teologice” ”[46][46]. ~ ~
1935 Icoana,V | arãtate cã tin de minte si ies progresiv din ea, le indicã biserica
1936 Icoana,II | rãspuns poate pãrea pripit. Proiectare “simbolicã” a teologiei
1937 Icoana,IV | cuiva în izolare. Fata e proiectia inevitabilã a insului spre
1938 Icoana,IV | un simplu instrument al promovãrii învãtãturii de credintã,
1939 Icoana,V | altar. În mod traditional, pronaosul este locul rezervat catehumenilor,
1940 Icoana,IV | atotputernic fatã de ea, proniator al ei si în mod deosebit
1941 Icoana,V | vorbi de o diversitate mai pronuntatã a stilurilor arhitecturale
1942 Icoana,III | platonician decât i-ar fi permis propria credintã. De fapt, problema
1943 Conclu | pune sub semnul întrebãrii propria-i conceptie asupra realitãtii
1944 Biblio | Astfel, pocãinta, învãtãtura, proprii stadiului de catehumen,
1945 Simbolul,I | Dacã acesta este modul propriu de a întelege simbolul al
1946 Simbolul,III| mai rãmâne nimic, decât propriul sãu cadavru”[39][39]. În
1947 Simbolul,III| În mod cuvenit ni s-a propus deci chipuri ale celor fãrã
1948 IntroGen | religiilor si concluziilor propuse de Mircea Eliade în ce priveste
1949 Simbolul,I | cerând adãpost se aflã sub protectia zeilor, mai ales a lui Zeus
1950 Simbolul,I | orice drepturi, de orice protectie, de orice mijloc de existentã”[
1951 IntroGen | antichitate. În plus, Reforma protestantã desãvârseste aceastã rupturã
1952 Simbolul,II | serpilor sau al dragonilor, fie provin din bale de sarpe. Aceste
1953 IntroGen | Dumnezeu, cât si mânia Lui, provocatã de faptul cã cinstirea ei
1954 IntroGen | dispute teologice ce au fost provocate de reprezentarea iconograficã
1955 Simbolul,III| fie adevãrat, dând nastere pseudo-gnozei hegeliene. Iar psihanaliza,
1956 Simbolul,III| pseudo-gnozei hegeliene. Iar psihanaliza, cu un anume reprezentant
1957 IntroGen | icoanelor în cultul ortodox public si privat si modul de dispunere
1958 Simbolul,I | Laurianu si J. C. Massimu publicat la Bucuresti în 1876, gãsea
1959 Simbolul,III| masinãriei critice sã se punã în miscare, însã ea nu poate
1960 Icoana,III | sacre antice, în consecintã punând în paranteze orice fel de
1961 Icoana,III | ecumenice, are ca punct de “punere în abis” hristologia lui
1962 Icoana,V | corespunde stadiului de purificare a sufletului. Cei din aceastã
1963 Simbolul,III| fanteziei omenesti, care au purtat de la Renastere încoace
1964 Conclu | valorizarea imaginii sacre) ca purtatoare de realitate spiritualã,
1965 Icoana,III | George Florovski s-a fãcut purtãtorul de cuvânt al opiniei conform
1966 IntroGen | icoana. Pe seama ei, au fost puse atât binefacerile lui Dumnezeu,
1967 Simbolul,III| simbolismului sacru, în pustiul unui început de drum, odatã
1968 Simbolul,III| imaginea conceptelor, ea putând fi modificatã dupã bunul
1969 Icoana,IV | vizibile ale manifestãrii puterii lui Iahveh - dupã cum vedem
1970 Icoana,IV | si sfârsit si margine în puterile Lui. Ea este un chip prin
1971 Icoana,V | cosmosul de sus, destinat puterilor de sus, iar ca naos pe cel
1972 Icoana,II | este Vesnic, Nemuritor, Puternic, Luminã, Împãrat, Rege,
1973 Icoana,V | între noi sã fie o legãturã puternicã. Hristos ni se împãrtãseste
1974 Simbolul,I | adusã acestor divinitãti puternice si ar atrage dupã sine rãzbunarea
1975 Icoana,I | imaginii a fost Sinodul Quinisext desfãsurat la sfârsitul
1976 Icoana,I | iconoclasmului douã tendinte: una radicalã, conform cãreia icoanele
1977 Simbolul,II | Genezã cã ar fi strãbãtut Raiul si apoi sã se toarne apã
1978 Biblio | stadiului de catehumen, rãmân valabile pe mai departe
1979 Icoana,I | întemeierea. Si aceasta a rãmas atitudinea teologicã constantã
1980 Icoana,I | tãria si curajul Episcopilor rãmasi fideli Ortodoxiei. A fost
1981 Biblio | ospitalitate tine în mânã o ramurã de mãslin, înfãsuratã cu
1982 Icoana,Intro| larg, arta cu diferitele ei ramuri între care inclusiv pictura,
1983 Icoana,V | iconografic si care fixeazã si rânduieste locul fiecãrei scene sau
1984 Icoana,I | personalitãtile de prim rang ale vremii, de la împãrati
1985 Icoana,III | singurul punct necesar în raporarea oricãrui credincios la icoanã.
1986 Conclu | rãmâne deprinderea unei raportãri adecvate atât la icoanã,
1987 Simbolul,II | a fost unul accidental, raportat la un singur obiect (simbolul)
1988 Icoana,I | Biserica defineste clar raportul inextricabil dintre teologia
1989 Simbolul,I | celui cu care se afla în raporturi de prietenie (philótēs). ~
1990 IntroGen | nimeni dacã la aceasta vom rãspunde prin glasul unui întelept: “
1991 Conclu | faptul existentei sale, rãstoarnã lumea experientei comune,
1992 Simbolul,III| fi consecinta fireascã a rãsturnãrii semnului simbolic în semn
1993 Simbolul,III| criticã presupune un gest rational, referentul metafizic, care
1994 Icoana,V | cele cele arãtate cã tin de ratiune si ies din ea prin desfãsurare,
1995 Simbolul,II | nouã numele celor patru râuri pomenite în Genezã cã ar
1996 Icoana,IV | este încã configuratã de o razã de luminã, mod în care nu
1997 Simbolul,I | puternice si ar atrage dupã sine rãzbunarea lor”[13][13]. ~Initiativa
1998 Icoana,I | conform cãreia lumea ar fi rea în sine, mântuirea neputând
1999 Icoana,I | poate fi înfãtisat”[43][43]. Reactionând, apologetii dreptei credinte
2000 IntroGen | noastre. Ceea ce încercãm sã realizãm prin intermediul tezei noastre
2001 Icoana,V | în sfinti si în curs de realizare în noi. Imaginea predominantã
2002 Icoana,I | distruse majoritatea icoanelor realizate în primele secolele ale
2003 Icoana,III | Maxim Mãrturisitorul, ne reamintim cã Biserica este simbol
2004 Icoana,V | includerea) tuturor în Hristos. Recapitulare realizatã în sfinti si în
2005 Icoana,V | icoanelor în bisericã se observã recapitularea (includerea) tuturor în
2006 Icoana,V | suntem cu totii inclusi (recapitulati) în El, suntem “trupul lui
2007 Simbolul,I | hostis are mereu o valoare reciprocã) prin obligatia de a compensa
2008 Simbolul,I | prin care savantul român reclamã necesitatea unei incursiuni
2009 Simbolul,II | asemenea legãtura sa cu Luna o recomanda sã fie folositã în podoabele
2010 Icoana,IV | a interzis idolul, dar a recomandat vederea mãririi lui Dumnezeu
2011 Simbolul,III| a speciei umane decât sã recunoascã, fie o clipã doar, adevãrul
2012 Simbolul,I | semnificatia de “semn de recunoastere” indicã zece sensuri. Întâiul
2013 Simbolul,I | materializa “în σύμβολον, semnul recunoasterii, un disc rupt ai cãrui parteneri
2014 Icoana,I | imaginile sacre, dar nu recunostea atitudinea care trebuie
2015 Simbolul,I | este “strãinul cãruia i se recunosteau drepturi egale ca ale cetãtenilor
|