|
Rãspunsul cel mai
tentant la prima problemã ar fi: Biblia apartine literaturii antice. Sau
un altul, mai aplicat: Biblia apartine literaturii ebraice vechi.
Însã problema se complicã atunci când
realizãm, o spunem chiar riscând a ne repeta, cã nu avem de
a face cu o carte ca oricare alta ci, în realitate, cu o colectie de
cãrti de dimensiunile unei adevãrate biblioteci. Cãrti
scrise de autori diferiti, în epoci diferite, ba chiar si în limbi
diferite. Unele sunt poetice, altele relateazã evenimente istorice sau
fictiuni pline de tâlc. Sunt autori moralisti, teologi, poeti, critici
acizi, istorici, politicieni; unii sunt sensibili, altii par mereu pusi pe
hartã; unii sunt doar aluzivi, insinuanti, în vreme ce altii spun
direct lucrurilor pe nume. Biblia este carte
doar în virtutea unei conventii, la care subscriem deja din oficiu.
În realitate, avem de a face cu o întreagã literaturã
concentratã, printr-un artificiu tipografic, între copertile unui
singur volum. Si iarãsi, este literatura aceasta anticã?
ebraicã?
Mai mult decât
atât, o datã cu aparitia crestinismului, literatura ebraicã
biblicã se îmbogãteste cu un nou corpus de texte
fondatoare: cele crestine. Iar datoritã caracterului universalist a ceea
ce la început s-a considerat a nu fi decât o nouã
sectã desprinsã din iudaism, Scripturile depãsesc
marginile acestuia si, implicit, pe cele ale literaturii ebraice vechi.
De-acum, Biblia se poate citi fie ca parte a literaturii ebraice vechi, fie ca
parte a literaturii crestine. Ceea ce nu face decât sã complice,
iarãsi, datele problemei.
Astãzi ne-ar fi foarte dificil sã mai spunem cu exactitate
cãrei literaturi nationale îi apartine Biblia. Sau cãrei
perioade istorice. Un rãspuns nu foarte departe de realitate, dar nici
prea limpede, ar fi cã tuturor.
|