Perspective teoretice

                  Dacã în anii 60-70 aproape nimeni nu ar fi luat în serios un studiu referitor la specificul literar al Bibliei, pe considerent cã aceastã carte tine strict de sfera religiosului, în ultimele decenii, mai cu seamã dupã aparitia unor lucrãri scrise de cãtre T.R. Henn, Northrop Frye, Stephen Prickett si Robert Alter, multi cercetãtori si critici literari au început sã studieze textul Scripturii dintr-o perspectivã mai putin obisnuitã. Sigur cã abordarea Bibliei din punct de vedere literar întâmpinã, încã dintru început, dificultãti de substantã. Mai întâi cã avem de a face nu atât cu o carte, cât cu o bibliotecã întreagã, scrisã pe parcursul câtorva secole; apoi, este imposibil sã vorbim, aici, despre o unitate a stilului, chiar si a limbii; în fine, dar nu în ultimul rând - si aceasta este o altã ipotezã de demonstrat -, pentru cã de îndatã ce intrã în câmpul literelor, Biblia pretinde, pânã si într-un spatiu aparent neutru (¹³), mãrturisiri de credintã: nu putem sustine un asemenea demers, pânã la urmã exegetic, fãrã a preciza de la bun început ce reprezintã literatura.

                  Ne propunem sã discutãm, în cele ce urmeazã, raportul dintre Biblie si literaturã din punct de vedere teoretic. La o consultare chiar si superficialã a bibliografiei de specialitate se poate constata prezenta, în rândul specialistilor, a cel putin douã mari curente de opinie: unul, conform cãruia Biblia apartine literaturii; si un altul, dupã care Biblia este literaturã.