I.a.1. Cãrei literaturi îi apartine Biblia?

Rãspunsul cel mai tentant la prima problemã ar fi: Biblia apartine literaturii antice. Sau un altul, mai aplicat: Biblia apartine literaturii ebraice vechi. Însã problema se complicã atunci când realizãm, o spunem chiar riscând a ne repeta, cã nu avem de a face cu o carte ca oricare alta ci, în realitate, cu o colectie de cãrti de dimensiunile unei adevãrate biblioteci. Cãrti scrise de autori diferiti, în epoci diferite, ba chiar si în limbi diferite. Unele sunt poetice, altele relateazã evenimente istorice sau fictiuni pline de tâlc. Sunt autori moralisti, teologi, poeti, critici acizi, istorici, politicieni; unii sunt sensibili, altii par mereu pusi pe hartã; unii sunt doar aluzivi, insinuanti, în vreme ce altii spun direct lucrurilor pe nume. Biblia este carte doar în virtutea unei conventii, la care subscriem deja din oficiu. În realitate, avem de a face cu o întreagã literaturã concentratã, printr-un artificiu tipografic, între copertile unui singur volum. Si iarãsi, este literatura aceasta anticã? ebraicã?

Mai mult decât atât, o datã cu aparitia crestinismului, literatura ebraicã biblicã se îmbogãteste cu un nou corpus de texte fondatoare: cele crestine. Iar datoritã caracterului universalist a ceea ce la început s-a considerat a nu fi decât o nouã sectã desprinsã din iudaism, Scripturile depãsesc marginile acestuia si, implicit, pe cele ale literaturii ebraice vechi. De-acum, Biblia se poate citi fie ca parte a literaturii ebraice vechi, fie ca parte a literaturii crestine. Ceea ce nu face decât sã complice, iarãsi, datele problemei.

Astãzi ne-ar fi foarte dificil sã mai spunem cu exactitate cãrei literaturi nationale îi apartine Biblia. Sau cãrei perioade istorice. Un rãspuns nu foarte departe de realitate, dar nici prea limpede, ar fi cã tuturor.