O mare problemã pe care o ridicã Teologia Feministã este cea legatã de sex si viatã eroticã. Dupã ce secole de-a rândul femeia s-a luptat pentru a-si câstiga egalitatea valoricã cu bãrbatul, sfârsitul secolului al XX-lea, prin glasul adeptilor celor douã miscãri propun o depãsire a acestui prag, depãsire pe cât de anticrestinã, pe atât de dãunãtoare. Este vorba de reconsiderarea ideii de sexualitate, care, zic ei, a fost tabuizatã milenii de-a rândul iar acum ar fi timpul sã-si recâstige valoarea primordialã, pe care matriarhatul I-ar fi acordat-o. Feminismul (New Age si alte miscãri contemporane) are o cu totul altã conceptie despre sex decât o are crestinismul traditional. Câtã vreme Biserica Ortodoxã si cea Romano - Catolicã vãd în viata sexualã o împlinire a iubirii cuplului, a sotilor uniti în sfânta tainã a cãsãtoriei, cu scopul binecuvântat de a aduce pe lume copii, prin care sã se reverbereze pe mai departe în timp si spatiu credinta curatã în Dumnezeu, miscãrile analizate vãd în viata monogamicã a omului o constrângere unidirectionalã a sexului spre o singurã persoanã.

Tema are la bazã ideile lui Sigmund Freud, care vedea în viata sexualã unidirectionatã o frustrare a libertãtii vietii, care din aceastã cauzã refuleazã în angoase si izbucniri în toate domeniile vietii[i][i]. Asadar în revalorificarea sexului, psihanaliza a adus o contributie importantã. De fapt, nu este singura disciplinã din cadrul stiintelor socio-umane, care a argumentat aceastã bulversare a axiologiei familiei. Sociologia a argumentat necesitatea avortului si a anticonceptionalelor, ca o conditie a stopãrii exploziei demografice, considerându-se cã astfel se va opri procesul de pauperizare a omenirii. Miscarea feministã a fost vârful de lance în acest demers mondial, organizând demonstratii în marile capitale si strigând sloganuri ca: “pântecul meu îmi apartine mie!” sau “dacã noi vrem sau nu copii, noi singure suntem cele care hotãrâm aceasta!”[ii][ii] S-a obtinut astfel legalizarea întreruperii de sarcinã în toate marile state occidentale, urmând ca acest exemplu sã fie preluat de toate tãrile europene. Astfel femeia a demisionat din vocatia ei divinã de împreunã-creatoare cu Dumnezeu în domeniul vietii umane, adevãrata ei misiune sacerdotalã, cerându-si o autonomie fatã de Divinitate, aidoma celei pe care omul si-a luat-o în rai, prin neascultare.

Familia a devenit pe zi ce trece o realitate incomodã deoarece unirea vietii în mod monogamic dintre un bãrbat si o femeie pãrea prea incomod pentru libertatea promisã de aceastã miscare, în care sexul se cerea sã devinã liber (ca “iubire liberã” – “freie Liebe”), în care viata relationalã dintre sot si sotie trebuia deschisã spre … “globalizare”, adicã sã se realizeze o iubire universalã de tip holistic-naturist între oameni în detrimentul familiei, consideratã mult prea îngustã  în interesele ei egoiste.

            Existã modalitãti multiple de a justifica si argumenta ortica eroticã a feminismului. Vom aminti doar câteva.