c. Libertinajul vietii conjugale si pãcatele sexuale sunt altã provocare la adresa familiei, pe care Teologia Feministã le admite si le propagã. În planul luptei pentru repunerea sexualitãtii în planul primordial pe scara valoricã a secolului nostru, atât feminismul, cât si new age-ismul au afirmat mai mult decât o simplã tolerantã fatã de perversiunile sexuale, care s-au manifestat în societate (travestismul, homosexualitatea, fetisismul, etc.), propagând ideea cã adevãrate libertate a omului abia atunci se manifestã când se poate alege între diversele variante sexuale. Mai mult se face foarte multã publicitate acestor noi forme de viatã sexualã, care ar afirma, prin distrugerea vietii în doi, coeziunea comunitarã inter-umanã. În aceastã asa-zisã comuniune oamenii ar putea realiza simbioza dintre ei si naturã, atât prin împãrtãsirea de bunuri, de sentimente si de idei, cât si  prin împãrtãsirea de trupuri pentru sex. Sexul ar fi deci limbajul comuniunii: “Homosexualitatea femininã – zice analistul Herrad Schenk – este expresia dorintei dupã modelul de interactiune uman, care nu este format dupã necesitãtile masculine. Ea este de asemenea, un protest împotriva definitiei culturale a feminitãtii, care extrage valoarea femeii doar din atractivitatea ei fatã de bãrbat, la care se adaogã iubire, cãsãtorie si familie (…) . Din aceastã cauzã lesbianismul câstigã o mare însemnãtate în cadrul miscãrilor feministe”.[x][x] Printr-o astfel de orientare nouã în atractia trupeascã s-ar elimina un alt element de sorginte patriarhalist: viata în doi, familia.

Aceastã temã feministã este preluatã de new age-ism, care explicã aceastã nevoie de libertinaj nu numai prin dorinta de a sparge structurile patriarhaliste si de a înlocui era prea rationalã a Pestilor, cu cea mai afectivã, a Vãrsãtorului, ci si prin oferirea unei noi variante de mântuire, de tip Tantra. Mântuirea prin Hristos este astfel înlocuitã prin sintagma «salvare prin sex».[xi][xi]

Sexul ar fi, dupã miscãrile analizate, pãcatul adamic[xii][xii], care nu este altceva decât o îndrãznealã, un sapere aude fatã de intransigentul Iahve al Vechiului Testament. Luatã astfel “iubirea eroticã ar fi nici mai mult nici mai putin decât dorul dupã unitatea pierdutã”[xiii][xiii]. Aceastã unitate cosmicã poate fi deci reactualizatã prin libertatea expresiei sexuale, consideratã “oglinda relatiei cosmice”[xiv][xiv], în care totul se interconditioneazã. Exacerbatã de cãtre feminism pentru a da o ripostã puritanismului patriarhalist, sexualitatea capãtã valente soteriologice, fiind consideratã “poartã pentru lumea de dincolo, pentru experientele mai înalte”[xv][xv], de aceea adeptii feminismului trebuie sã regãseascã “sensul sacrului din sexualitatea noastrã”.[xvi][xvi]