b. Altã provocare, pe care Teologia feministã o aduce Bisericii traditionale, este cea unei … globalizãri prin trãire naturistã. Naturismul ca mod de viatã vegetal, asa cum îl stim noi, pare a fi o posibilitate de revitalizare a celulelor îmbãtrânite sau bolnave, prin alimentare naturalã. Acesta se pare cã este doar vârful de aisberg al unei retele, mult prea perfide si profunde. Mai precis, naturismul actual nu se mai rezumã doar la alimentatie dau la ecosistem, ca mediu ambiant, ci vrea o conformare a vietii omului cu cerintele naturii dincolo de spatiul pudic si sãnãtos al unei morale crestine.

Naturismul vrea globalizare: omul sã trãiascã plenar în spatiul naturii, conform cu ea si numai în cadrul legilor ei. orice lege care vine în plus fatã de legea moralã naturalã (lege juridicã, bisericeascã) trebuie sã se integreze în cadrul naturismului. Multe transmisii mass-media, (reportaje, documentare, interviuri) încep sã prezinte ca “normal” modalitatea de convietuire în comun, fãrã prejudecãti (pãrinti si copii, prieteni de familie dezbrãcati pe plajã) a unor grupuri care … s-au conformat deja naturii (un fel imitare de mod de viatã ca al animalelor în savanã). De aici si pânã la sexul în grup, prezentat de programele erotice, la homosexualitate (ca optiune liberã de a-ti alege modul de a iubi) nu mai este decât un pas. Probabil este deja o legãturã subtilã care încã nu se vrea datã la ivealã deocamdatã. si tot aici pot intra cultele care vãd în naturism o mântuire. Sã luam cazul credintelor panteiste, care respectã mediul deoarece în el se ascunde Divinul impersonal, care nu trebuie violat prin acte brutale si vom ajunge la tendintele dizolvante, care îl absolvã pe om de dialog cu Dumnezeu, deoarece Acesta din urmã nu mai este persoanã.

Probabil se poate explica aceastã tendintã spre naturism prin aceea cã s-a pierdut din teologia contemporanã a Apusului ideea de post si meditatie. Natura consumatã cu irationalitate, hrana bazatã doar pe toxinele cãrnii, se repercuteazã asupra sãnãtãtii. si este un fapt real. În societatea bunãstãrii exagerate apare morbul bolii din cauza surplusului alimentar si a sedentarismului. Postul ortodox si metania acest lucru vrea sã-l echilibreze: în primul rând ele sunt o rugãciune a trupului, alãturi de cea a sufletului, pe de altã parte ele sunt o dianoia (mod de trai), care complementeazã asceza sufleteascã. Când una din cele douã nu sunt respectate repercursiunea patologicã se face simtitã. Dar între post si trãirea viatii conjugale, a raportului cu copiii “conform naturii” este de fapt o mare diferentã, pãcãleala diavolului, care te vrea sã zici “binelui rãu si rãului bine” (Isaia 5, 20), adicã sã-ti bulversezi axiologicul crestin din tine.