INTRODUCERE
1
- CRISTOS DOMNUL, Fiul Dumnezeului celui viu, venit să
mântuiască pe poporul său de păcate şi să
sfinţească pe toţi oamenii, după cum El însuşi a
fost trimis de Tatăl tot astfel i-a trimis şi El pe Apostolii
Săi, pe care i-a sfinţit dăruindu-le pe Duhul Sfânt, ca
şi ei să-L preamărească pe Tatăl pe pământ
şi să-i ducă pe oameni la mântuire "spre zidirea
Trupului lui Cristos" (Ef 4, 12), care este
Biserica.
2
- (Papa şi episcopii perpetuează lucrarea lui Cristos)
În acestă
Biserică a lui Cristos, Pontiful roman, ca urmaş al lui Petru,
căruia Cristos i-a încredinţat misiunea de a paşte oile
şi mieii Săi, se bucură, din orânduire divină, de
putere supremă, deplină, nemijlocită şi universală
în ceea ce priveşte grija pentru mântuirea veşnică a
oamenilor. De aceea, ca Păstor al tuturor credincioşilor,
având misiunea să asigure binele comun al Bisericii universale
şi binele fiecărei Biserici în parte, deţine asupra
tuturor Bisericilor primatul puterii legate de oficiu (potestas ordinaria).
Şi episcopii,
rânduiţi de Duhul Sfânt, sunt urmaşii Apostolilor ca
păstori sufleteşti şi, împreună cu Supremul Pontif
şi sub autoritatea lui, au misiunea să perpetueze lucrarea lui
Cristos, Păstorul veşnic. Într-adevăr, Cristos a dat
Apostolilor şi urmaşilor acestora porunca şi puterea de a
învăţa toate neamurile, de a-i sfinţi pe oameni
întru adevăr şi de a-i păstori. Aşadar episcopii,
prin Duhul Sfânt ce le-a fost dat, au fost constituiţi
adevăraţii şi autenticii învăţători ai
credinţei, Pontifi şi Păstori.
3 -
Această îndatorire episcopală, primită prin consacrarea
episcopală, Episcopii, părtaşi la grija pentru toate Bisericile,
o exercită în comuniune cu Supremul Pontif şi sub autoritatea
lui, în tot ceea ce ţine de magisteriu şi de cârmuire,
uniţi cu toţii într-un Colegiu sau Corp pentru cele ce privesc
întreaga Biserică a lui Dumnezeu.
Fiecare episcop în parte
îşi exercită această îndatorire faţă de
partea din Turma Domnului care i-a fost încredinţată,
îngrijindu-se fiecare de Biserica particulară ce i-a fost dată
spre păstorire sau, uneori, mai mulţi episcopi îngrijindu-se
împreună de anumite necesităţi comune mai multor Biserici.
De aceea Sfântul
Conciliu, ţinând seama şi de condiţiile
societăţii umane care în zilele noastre este în drum spre
o nouă ordine a lucrurilor şi voind să determine mai precis
îndatorirea pastorală a Episcopilor, stabileşte cele ce
urmează.
|