|
II. DELIMITAREA PROVINCIILOR
ŞI ÎNFIINŢAREA DE REGIUNI BISERICEŞTI
39
- Binele sufletelor cere o delimitare adecvată nu numai a diecezelor, ci
şi a provinciilor bisericeşti; mai mult, el sugerează
înfiinţarea unor regiuni bisericeşti pentru a se răspunde
mai bine nevoilor apostolatului în funcţie de
împrejurările sociale şi locale şi pentru a facilita şi
a face mai rodnice relaţiile episcopilor între ei, cu mitropoliţii
şi cu ceilalţi episcopi din cadrul aceleiaşi naţiuni,
precum şi relaţiile episcopilor cu Autorităţile civile.
40
- În acest scop, Conciliul hotărăşte stabilirea
următoarelor norme: <OL
·
Limitele provinciilor ecleziastice vor trebui revizuite
corespunzător, iar drepturile şi privilegiile mitropoliţilor vor
trebui definite din nou prin norme adecvate.
·
Se va respecta regula ca toate diecezele şi alte
circumscripţii teritoriale echivalate de drept diecezelor să
facă parte dintr-o provincie bisericească. Prin urmare diecezele care
acum sunt supuse direct Scaunului apostolic şi cele care nu sunt unite cu
nici o altă dieceză să fie constituite, dacă e posibil,
într-o nouă provincie bisericească sau să fie ataşate
de provincia care este cea mai apropiată sau cea mai potrivită
şi să fie supuse dreptului mitropolitan al Arhiepiscopului după
norma dreptului comun.
·
Acolo unde pare util, provinciile bisericeşti să fie grupate
în regiuni bisericeşti, a căror organizare urmează să
fie stabilită juridic.
41
- Conferinţele episcopale competente vor lua în studiu problema
delimitării provinciilor sau a înfiinţării de regiuni,
după normele stabilite la nr. 23 şi 24
privitor la circumscrierea diecezelor, înaintând apoi părerile
şi dorinţele lor Scaunului apostolic.
|